Reziliere contract. Speta. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reziliere contract -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Crisitna
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,- ).. A ).. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 95 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă și avocat, pentru pârâții intimați Zonia și, lipsă fiind aceștia din urmă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta recurentă depune la dosar chitanța nr. -/28.08.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială, pentru pârâții intimați, și chitanța nr. 282/25.08.2009, în care este consemnată suma de 300 lei, reprezentând onorariu avocat și arată că nu mai are de formulat alte cereri sau de invocat excepții.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau de invocat excepții, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâții intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor anterioare ca fiind legale și temeinice, ambele instanțe apreciind că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul a cărui reziliere se solicită până în momentul în care le-au fost refuzate, fapt dovedit cu probatoriul administrat în cauză. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Botoșani, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Zonia și rezilierea contractului de întreținere nr. 273/27.02.2007 prin care aceștia s-au obligat să o întrețină, adică să-i procure și să-i prepare hrană, să-i procure medicamente și să-i asigure asistență medicală, să suporte cheltuielile pentru întreținerea imobilului, să o ajute la efectuarea treburilor gospodărești și să suporte cheltuielile de înmormântare în caz de deces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate, în sensul că nu au avut grijă de ea, nu i-au procurat hrană sau medicamente, nu au suportat cheltuielile pentru întreținerea apartamentului și nu au ajutat-o la activitățile gospodărești, pârâta sustrăgându-i din locuință suma de 2000 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, susținând că și-au îndeplinit obligațiile asumate, însă pe fondul acuzației de furt reclamanta a refuzat întreținerea, precum și orice fel de ajutor din partea lor.
Prin sentința civilă nr. 6533 din 15.12.2008, Judecătoria Botoșania respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta a fost cea care a interzis pârâților accesul în locuința sa, refuzând întreținerea pe care aceștia au dorit să i-o asigure. Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că reclamanta are nevoie de îngrijire, starea de conflict dintre părți datorându-se însă acuzațiilor formulate de aceasta față de pârâtă, în prezent reclamanta fiind întreținută de alte persoane, în cadrul unui program filantropic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit s-a reținut că ar fi refuzat întreținerea, în condițiile în care pârâta nu se achita de obligațiile asumate nici anterior dispariției banilor din domiciliul său. Apelanta a arătat că divergențele dintre ea și pârâtă au apărut în legătură cu dispariția banilor, având convingerea că pârâta este cea care i-a sustras, deoarece aceasta era singura persoană care a fost la domiciliul său, în perioada respectivă. Faptul că în prezent nu mai permite pârâtei accesul la domiciliul său nu poate fi reținut ca un refuz de a primi întreținerea, în mod greșit instanța luând în considerare declarațiile unor martori care au o vârstă mult mai mică decât a reclamantei, care nu au fost niciodată la domiciliul acesteia.
Prin decizia nr. 95A din 4 mai 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că probele au fost în mod corect administrate și apreciate de către prima instanță, fiind dată culpa exclusivă a reclamantei în neexecutarea contractului de întreținere încheiat de către părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut din declarațiile martorilor audiați că reclamanta se află în stare de nevoie, având permanent nevoie de o persoană care să o îngrijească și să o ajute la treburile gospodărești curente, însă ea este cea care a refuzat întreținerea prestată de către pârâtă. Aceasta a făcut dovada că a avut relații bune cu reclamanta chiar înainte de încheierea contractului de întreținere, având cunoștință despre contractul de întreținere încheiat anterior și reziliat în condițiile în care reclamanta a refuzat întreținerea prestată de debitorul respectiv. Contractul ce face obiectul prezentului litigiu a fost încheiat la insistențele reclamantei, astfel că nu pot fi reținute afirmațiile acesteia privind intenția pârâtei de a-și mări patrimoniul fără îndeplinirea obligațiilor asumate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a susținut nelegalitatea hotărârilor judecătorești, în condițiile în care aceasta susține că a solicitat rezoluțiunea contractului încheiat între părți iar nu rezilierea acestuia, pârâta fiind cea care nu și-a îndeplinit obligația din contract. Analizând în prezenta cauză eventualitatea rezilierii contractului, instanțele au lăsat pârâtei posibilitatea de a formula pretenții proprii împotriva reclamantei constând în restituirea prestațiilor acesteia. Recurenta a invocat că nu a fost verificată îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de către pârâtă, ci instanța s-a limitat doar la verificarea îndeplinirii prestațiilor privind asigurarea hranei zilnice, din probatoriul administrat rezultând fără nicio îndoială că pârâții sunt în culpă în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor asumate, în prezent ajutorarea reclamantei fiind asigurată de altă persoană decât cele datoare a realiza această întreținere.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat din următoarele considerente:
Deși reclamanta recurentă a susținut că soluțiile pronunțate sunt nelegale, în cererea de recurs a detaliat amplu aspecte de netemeinicie ale hotărârilor pronunțate, criticând în special modul în care au fost valorificate depozițiile testimoniale administrate cu ocazia soluționării cauzei de către prima instanță. Aspectele privind posibilitățile reale de a lua cunoștință despre situația concretă a reclamantei, atât anterior, cât și după încheierea contractului de întreținere dintre părți nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs în condițiile în care nu s-a invocat și, în consecință, nici nu s-a dovedit incidența unor motive de nelegalitate în ceea ce privește administrarea probei cu martori în prezenta cauză.
Față de conținutul concret al declarațiilor martorilor, în mod corect instanțele au concluzionat că reclamanta este cea care a refuzat prestațiile pârâtei în vederea asigurării întreținerii de care aceasta are nevoie, asigurarea în prezent a întreținerii de către alte persoane decât cele care și-au asumat această obligație prin contract nu poate fi reținută ca datorându-se pârâtei. Declanșarea conflictului dintre părți privind dispariția unor bani din domiciliul reclamantei, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi fost cea care și-a însușit banii respectivi, nu putea constitui un motiv pentru care reclamanta să nu mai permită accesul pârâtei la domiciliul reclamantei, și astfel să o împiedice să îndeplinească obligațiile contractuale.
Este evident că reclamanta are nevoie de întreținere în sensul unui ajutor zilnic pentru toate aspectele ținând de procurarea celor necesare (hrană, medicamente, asistență medicală) cât și pentru întreținerea locuinței și a cheltuielilor aferente acestora, dar nu s-a făcut dovada că a fost lipsită de această întreținere din culpa pârâților. Față de conținutul cererii de chemare în judecată adresată Judecătoriei Botoșani, în mod corect instanțele au procedat la analizarea prezentei acțiuni calificând-o ca fiind o cerere de reziliere a contractului de întreținere încheiat de părți și nu de rezoluțiune a acestui contract.
Constatând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art. 312 raportat la 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 1021 din Codul civil, nefiind dovedită culpa pârâților în neexecutarea obligațiilor asumate contractual, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,- ).. A ).. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 95 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
2.10.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Crisitna, Ciută Oana
