Reziliere contract. Speta. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.439,-
DECIZIA NR. 255
Ședința publică din data de 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Rodica Duboșaru
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul, domiciliat în B, str.-, -.5,.13, jud.B și în B,.17, județ B, împotriva deciziei civile nr. 298 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, toți domiciliați în B, str.-, -.5,.3, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea pentru a da posibilitatea recurentului pârât să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Buzău sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată civilă pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.-/3.08.2006, urmare manifestării unilaterale de voință a reclamantei, și, drept consecință, să se dispună evacuarea pârâtului din imobil și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că între și pârât s-a încheiat contractul de închiriere pentru apartamentul nr.3 situat în B, B-dul - - 5 pentru care au convenit un preț al locațiunii de 600 lei pe lună pe perioada contractului, dar că la încheierea acestuia, la sugestia pârâtului s-a înscris în contract o valoare mai mică a chiriei lunare, respectiv de 50 lei.
Au mai arătat reclamanții că, dându-și seama de greșeala comisă au solicitat pârâtului încheierea unui act adițional la contract, în care să se consemneze chiria reală, dar acesta a refuzat, dovada faptului că valoarea chiriei a fost de 600 lei pe lună, fiind chitanța încheiată la 2 iulie 2006 din care rezultă că pârâtul a achitat anticipat chiria pe două luni, respectiv august-septembrie 2006 în sumă de 1.200 lei.
Au mai arătat reclamanții că acest contract de închiriere are mai multe imperfecțiuni, vizând un imobil care era în indiviziune proprietatea reclamanților, astfel că numai unul din ei nu putea încheia contractul și că în prezent pârâtul refuză
să părăsească imobilul, deși nu mai achită nici chiria și nici contravaloarea utilităților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că s-a încheiat contractul de închiriere pe o perioadă determinată, astfel că reclamanții nu pot denunța unilateral contractul, putând cere rezoluțiunea pentru motive imputabile lui.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr.2393/26.04.2007 prin care, admițând acțiunea precizată, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.-/3.08.2006 încheiat între reclamanta și pârât și a dispus evacuarea acestui din imobilul situat în B, B-dul - -5,.-3, precum și obligarea lui la plata sumei de 541,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 3 august 2006 s-a încheiat între reclamanta și pârât contractul de închiriere nr.- pentru imobilul în litigiu pentru o perioadă de 3 ani cu începere de la 6 august 2006, stabilindu-se în conținutul contractului o chirie de 50 lei lunar, actul fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B, dar că în realitate chiria stabilită prin acordul părților a fost de 600 lei pe lună, împrejurare ce rezultă atât din declarațiile martorilor audiați cât și din chitanțele încheiate la 2 iulie 2006 și 12 octombrie 2006, acestea atestând faptul că pârâtul a plătit cu titlul de cheltuieli lunare suma de 600 lei.
A mai reținut instanța că pârâtul nu și-a achitat nici obligațiile către asociația de proprietari până la momentul formulării acțiunii, așa cum s-a dovedit cu adeverința nr.35/2007.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe pârâtul a susținut că este nelegală și netemeinică, deoarece prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat rezilierea contractului prin manifestarea unilaterală a voinței reclamantei, ulterior precizându-se că se solicită rezilierea pentru neexecutarea obligațiilor de către pârât
cu referire la plata întreținerii și chirie, că în mod greșit instanța a administrat proba cu martori, deși obiectul pricinii l-a constituit cuantumul chiriei, care este prevăzut în
contract, încălcându-se astfel disp.art.1191 Cod civil, conform cărora dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnătură privată, dându-se eficiență unor probe administrate fără acordul său.
Pe baza acelorași probe Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.298/9 octombrie 2007 prin care a respins ca nefondat apelul, reținând că din chiar cuprinsul acțiunii introductive rezultă intenția reclamanților de a solicita rezilierea contractului de închiriere pentru neplata chiriei conform înțelegerii părților, că la cererea instanței reclamanții și-au precizat acțiunea în drept la data de 29 martie 2007, respectându-se astfel dispozițiile legale.
S-a considerat neîntemeiată și critica privind încălcarea disp.art.1191 Cod civil, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie chiria ce trebuia plătită de pârât deoarece pârâtul a fost de acord cu audierea martorilor la termenul când s-au solicitat și încuviințat probatoriile și regulile înscrise în dispozițiile legale citate nu se aplică atunci când există un început de dovadă scrisă.
A reținut tribunalul că în mod cert chiria stabilită de pârâți a fost de 600 lei lunar, dar au înțeles să treacă o altă sumă în contract, aspect confirmat chiar de el care
a intermediat închirierea, respectiv reprezentantul agenției imobiliare numitul.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, iar prin decizia civilă nr.15/11.01.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTI, admițând excepția netimbrării recursului, a anulat ca netimbrat recursul, reținând că acesta nu a făcut dovada conformării disp.art.20 alin.3 din Legea nr.246/1997, art.9 din Legea, 32/1995 modificat prin Legea 123/1997.
Decizia pronunțată de instanța de recurs a fost atacată cu contestație în anulare, prin care pârâtul a arătat că numai dintr-o eroare s-a dispusa ANULARTEA recursului deoarece la 8.01.2008 a depus la registratura Curții de APEL PLOIEȘTIo cerere pentru lipsa de apărare și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 6 lei conform chitanței nr.- din 20.12.2007 și timbru judiciar de 0,50 lei, acestea neajungând la dosar până la momentul în care instanța s-a pronunțat.
Același recurent a formulat cerere de preschimbare a termenului acordat contestației în anulare, motivat de caracterul urgent al obiectului cererii sale, iar prin încheierea din 29 ianuarie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea și a dispus preschimbarea termenului de preschimbare a contestației în anulare de la 26 februarie la 5 februarie 2008, când, prin decizia civilă nr. 129 s-a admis contestația în anulare, s-a anulat decizia civilă nr.15/11 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 26 februarie 2008.
A reținut Curtea de APEL PLOIEȘTI că din eroare s-a anulat recursul ca netimbrat, în condițiile în care odată cu cererea depusă de recurentul-contestator la registratura instanței la 9 ianuarie 2008, acesta a depus și dovada achitării taxei de timbru, conformându-se astfel dispozițiilor instanței, actele nefiind atașate dosarului, decât după terminarea ședinței de judecată și după pronunțarea deciziei.
Rejudecând recursul și analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constând în aceea că s-au încălcat disp.art.1191 alin.2 Cod civil, administrându-se proba cu martori în contra cuprinsului actului, respectiv a contractului de închiriere și nu s-au avut în vedere probele administrate din care rezultă că s-a stabilit de comun acord un cuantum al chiriei de 50 lei lunar, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Așa cum corect au reținut ambele instanțe, chiar dacă suma prevăzută în contractul de închiriere este de 50 lei, instanța în mod corect a încuviințat proba cu martori la data de 20 martie 2007, neaducând atingere disp. art. 1191 Cod civil, deoarece pârâtul nu s-a opus administrării acestei probe.
În conformitate cu disp.art.1191 alin.2 Cod civil, nu se va primi niciodată o dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, în timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
A 3 al aceluiași articol arată că părțile pot conveni să se poată face dovada cu martori chiar și în această situație, dispoziție pe care instanța a aplicat-o față de atitudinea pârâtului-recurent care nu s-a opus administrării acestei probe.
Faptul că ulterior pârâtul s-a opus administrării probelor testimoniale nu a mai fost avut în vedere de instanță, în condițiile în care inițial a fost de acord cu aceasta.
Pe de altă parte, cuantumul real al chiriei nu s-a dovedit numai cu martorii audiați, ci și cu chitanțele încheiate la 2 iulie 2006 și la 12 octombrie 2006, din prima rezultând că pârâtul a achitat suma de 1200 lei reprezentând chirie pe perioada august -septembrie 2006 iar din cea de-a doua că s-a plătit suma de 600 lei chirie pentru apartamentul în litigiu.
În aceste condiții instanțele au apreciat corect probele administrate în cauză și au reținut că părțile au stabilit lunar chiria de 600 lei și nu de 50 lei cum pretinde recurentul, toate susținerile acestuia fiind nedovedite.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. de art. 304.pr.civilă.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimați urmează a fi respinsă ca nedovedită, la dosar neexistând chitanța de plată a onorariului pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.298/9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Respinge ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
EM/VM
2 ex./ 5.03.2008
nr- Judec.
nr- trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Elisabeta Gherasim, Rodica Duboșaru
