Reziliere contract. Speta. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.261
Ședința publică din data de: 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă - - împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă - - prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/12.11.2007, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea de recurs este netimbrată și că intimatul pârât a fost citat cu copia motivelor de recurs. Totodată se arată că la data de 12.05.2009 intimatul pârât depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei reclamante - - apreciază că în opinia sa această cerere de recurs nu se timbrează.
La interpelarea Curții în sensul de a indica temeiul de drept pentru care se apreciază că nu se timbrează acest recurs, reprezentantul recurentei reclamante arată că la termenul de judecată de astăzi nu este în măsură să indice un temei de drept.
Curtea, după deliberare, având în vedere că regula este timbrarea cererilor, iar situațiile de excepție în care se stabilește scutirea sunt expres reglementate, constată că nu există un temei expres pentru care recurenta reclamantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru și, având în vedere că s-a invocat excepția de neconstituționalitate, iar recursul privește o încheiere prin care s-a respins solicitarea de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale, față de dispozițiile art. 11 alin 2 din Legea nr.146/1997, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca recurenta reclamantă să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La strigarea cauzei la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă - - prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/12.11.2007, lipsind intimatul pârât.
Recurenta reclamantă - - depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante - - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și a suspendării prezentei pricini până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Interpelat fiind, reprezentantul recurentei reclamante arată că dispozițiile atacate cu excepția de neconstituționalitate sunt cele consemnate în încheierea de ședință a tribunalului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civila nr.7826/18.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului Ii B - Secția Civilă în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de rec1amanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Prin cererea formulată, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 81/22.11.2003 încheiat între părți cu privire la spațiul ocupat în B,-, bloc 1, camera 80, sector 2, pentru neexecutarea obligației chiriașului de plată a cheltuielilor de întreținere a imobilului și evacuarea pârâtului din spațiul închiriat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1439 cod civil și cele ale art. 24 din Legea nr. 114/1996.
Cererea reclamantei a fost precizată ulterior, arătându-se că solicită rezilierea contractului de închiriere încheiat de părți atât pentru neexecutarea obligației chiriașului de plata a cheltuielilor de întreținere a imobilului cat și pentru neplata penalităților de întârziere aferente acestor cheltuieli, în motivare reiterând susținerile din cererea introductivă de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 03.02.2009 reclamanta - -, cauza fiind înregistrată ca recurs pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 23.02.2009, sub nr-.
La termenul de judecată din 24.04.2009 Tribunalul Bucureștia pus în discuție calificarea căii de atac formulate și a constatat că aceasta este recurs, în aplicarea prevederilor art.2821Cod Proc.Civ.
La același termen, recurenta-reclamantă, prin avocat, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.302, 303, și 306 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii și liberul acces la justiție.
În susținerea admisibilității excepției, recurenta-reclamantă a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, cauza fiind pendinte, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate fiind în vigoare, având legătură cu prezenta pricină, iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat anterior în sensul admiterii acestei excepții de neconstituționalitate.
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 302, 303, 306.pr.civ.
Instanța de recurs a reținut faptul că, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța anterior menționată decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, instanța civilă în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate urmează să cenzureze această excepție din perspectiva obiectului acesteia, în sensul de a verifica dacă dispoziția atacată cu neconstituționalitate face parte dintre actele normative vizate de legea constituțională, iar, pe de altă parte, urmează a verifica dacă dispozițiile atacate cu neconstituționalitate au legătură sau nu cu pricina dedusă judecății.
În speță, s-a constatat că articolele din Codul d e procedură civilă atacate cu neconstituționalitate pe cale de excepție sunt cele referitoare la condițiile formale cu privire la introducerea în termen și motivarea recursului, or, aceste aspecte nu fac obiectul cenzurii instanței de recurs în prezentul recurs, în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a invocat nici un moment tardivitatea motivării prezentului recurs și pe cale de consecință, excepția nulității recursului.
Mai mult, din oficiu, tribunalul a constatat recursul motivat în termen. În acest context, s-a constatat că invocarea excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă, lipsită de interes și poate fi calificată ca o exercitare abuzivă a drepturilor procedurale, cu încălcarea dispozițiilor art. 723.pr.civ.
Cu privire la art. 302.pr.civ. s-a reținut că inadmisibilitatea se raportează la prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.47/1992, reținând că această excepție a mai făcut obiectul controlului judiciar, fiind admisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă - -, declarația verbală de recurs, făcută în ședința publică din 24.04.2009, fiind consemnată în încheierea recurată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 04.05.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta-reclamantă a solicitat modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și a suspendării prezentei pricini până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
S-a arătat, cu privire la cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, că n prezenta cauză s-a dedus spre soluționare instanței apelul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul mai sus rubricat.
Pe rolul Tribunalului București se mai află aproximativ 150 de cauze cu obiect similar, în care Judecătoria Sectorului 2 respins cererea de chemare în judecată, împotriva sentințe lor de respingere fiind formulat apel d e către reclamantă.
După aflarea soluției pronunțate de către Judecătoria Sector 2 cu privire la fondul cauzei a formulat o declarație de apel împotriva sentinței mai sus menționate, în finalul căreia se menționează în mod expres că părțile pot ataca soluția instanței de fond "cu apel" în termen de 15 zile de la comunicare.
În condițiile art. 287.proc.civ. a depus motivele de apel împotriva sentinței apelate la primul termen de judecată în fața instanței de apel, acestea fiindu-i comunicate intimatei.
La al doilea termen de judecată, instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac formulate de către reclamantă și a decis că, față de dispozițiile art. 2821.proc.civ. precum și față de constatarea caracterului evaluabil in bani al litigiului, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva Sentinței civile pronunțate de către Judecătoria Sector 2 B este recursul.
În aceste condiții, calificarea căii de atac formulate de subscrisa ca fiind recurs, instanța a pus în discuția părților tardivitatea depunerii motivelor de recurs față de dispozițiile art. 303 alin. 1.proc.civ.
Recurenta-reclamantă a apreciat că prin aplicarea art. 303 alin. 1, art. 3021alin. 1 litera c) și art. 306 alin. (1) proc.civ în situația de față, ar fi privată nu numai de o cale de atac, ci chiar de ambele căi de atac împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sector 2, astfel că a înțeles să formuleze excepție de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.
Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, recurenta-reclamantă a arătat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată.
Au fost invocate dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, susținându-se că în prezenta cauză, invocarea excepției de neconstituționalitate a art. 303 alin. 1, art. 3021alin. 1 litera c) și art. 306 alin. (1) proc.civ are legătură cu cauza, întrucât ne aflăm în calea de atac a recursului, astfel cum a fost calificată de către instanță, existând riscul invocării tardivității depunerii motivelor de recurs, față de prevederile criticate pentru neconstituționalitate.
Astfel, față de momentul depunerii motivelor de recurs (apel) de către recurenta-reclamantă, în condițiile art.303 alin.l care prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", instanța ar urma a anula recursul formulat, nemaiputând analiza criticile făcute de ea față de hotărârea instanței de fond.
Totodată, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția privește o dispoziție legală cuprinsă într-o lege aflată în vigoare și asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii unei asemenea excepții.
În concluzie, sesizarea Curții Constituționale se impune anterior oricărei discuții în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional urmând a statua cu privire la constituționalitatea textului de lege în discuție.
Cu privire la neconstituționalitatea textului de lege în discuție, recurenta-reclamantă a susținut că critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. 1, art. 3021alin. 1 litera c) și art. 306 alin. (1) proc.civ făcută în prezenta cauză nu are în vedere aplicabilitatea obișnuită a acestor dispoziții în cazul în care există o hotărâre, iar calea de atac ce urmează a fi formulată împotriva acesteia este în mod definitiv stabilită chiar de la pronunțarea hotărârii atacate.
Însă, în speța de față este vorba despre calificarea căii de atac intervenită în cursul judecății, calificare care intră în contradicție cu calificarea făcută de instanța de fond și de dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
În acest fel, partea care și-a executat cu bună credință și potrivit dispozițiilor legale drepturile și obligațiile procesuale se vede pusă în fața unei situații neobișnuite și inechitabile. Datorită unei practici neunitare a instanțelor de judecată, partea se vede privată de ambele căi de atac împotriva sentinței instanței de fond (apel și recurs) fiind pusă în imposibilitatea de a obține o hotărâre a unei instanțe superioare care să cenzureze hotărâre a primei instanțe.
Consideră că o asemenea analiză a neconstituționalității unui text de lege, doar cu privire la aplicabilitatea acestuia la anumite situații din practică, este posibilă, Curtea constituțională pronunțându-se deja asupra acestui aspect prin Decizia nr. 10 din 24 ianuarie 2000 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 350 alin. 1 din Codul d e procedura penală publicată în Monitorul oficial nr. 213 din 16 mai 2000.
A susținut recurenta că textele atacate încalcă art.21 alin. 1,2 și 3 din Constituția republicată, privind ccesul liber la justiție, precum și rticolul 16 din Constituția republicată, privitor5 la galitatea în drepturi:
Dispozițiile art. 303 alin. 1, art. 3021alin. 1 litera c) și art. 306 alin. (1) proc.civ sunt neconstituționale prin raportare la recalificarea căii de atac ulterior împlinirii termenului de recurs.
După cum a arătat, situația întâlnită în speța de față nu este specifică prezentei cauze, ci unui număr mare de cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată.
În această modalitate se ajunge ca, prin calificarea căii de atac din apel în recurs ulterior primului termen de judecată, partea apelantă care și-a executat drepturile și obligațiile conform dispozițiilor procedurale referitoare la apel, art.282 și urm. proc.civ. să fie pusă în situația în care nu i se mai permite să mai critice în nici o modalitate sentința pronunțata de instanța de fond deoarece ulterior recalificării căii de atac se ajunge la declararea nulității recursului pentru că motivele de apel nu au fost formulate în termen legal.
Partea este astfel sancționată în mod nelegal, cu toate că drepturile sale procesuale au fost exercitate cu bună-credință și în conformitate cu prevederile legale de la momentul formulării căii de atac.
În plus, este foarte important de observat că în situația dosarelor în care recurenta are calitatea de apelant instanța de fond a apreciat că sentința pronunțată poate fi atacată cu apel și nu cu recurs. Aceeași este și opinia sa cu privire la aplicabilitatea art. 2821.proc.civ.
În aceste condiții, față de situația existentă la momentului pronunțării sentinței instanței de fond, rezultă că recurenta nu poate fi sancționată de instanță în temeiul art. 303 alin. 1.proc.civ. fiind pusă in imposibilitatea de a mai ataca în vreo modalitate hotărârea care ne prejudiciază.
Nu contestă aplicabilitatea dispozițiilor legale criticate pentru neconstituționalitate în cazurile în care partea trebuia să aibă în vedere calificarea corectă a căii de atac.
Față de aceste argumente, rezultă că prin aplicarea art. 303 alin. 1.proc.civ. și art. 3021alin. 1 lit. c) proc.civ. la situațiile în care instanța de apel califică calea de atac din apel în recurs, ca urmare a incidenței unui text de lege/recurs în interesul legii survenit după formularea căii de atac și în timpul soluționării acestea, se încalcă dreptul de a avea acces liber la justiție, drept de care poate beneficia orice cetățean.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.29 alin.1 și 2 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Intimatul, legal timbrat, nu a formulat întâmpinare, solicitând pe calea concluziilor scrise respingerea recursului ca nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de critică exprimate mai sus, curtea constată cărecursul este nefondat.
Se reține astfel că pentru verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate, art.29 din Legea nr.47/1992 republicată impune îndeplinirea mai multor condiții: excepția să se refere la conformitatea cu legea fundamentală a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să fie ridicată într-un proces în curs și dispozițiile atacate să aibă "legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Cu privire la această ultimă condiție, curtea constată că în mod corect a examinat tribunalul cadrul procesual în care a fost invocată excepția, reținând că prevederile art.302, art.303 și art.306 Cod Proc.Civ. nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Înțelesul noțiunii de "legătură", la care se referă textul art.29 din Legea nr. 47/1992, a fost examinat în doctrină și în practica judiciară în sensul că textul atacat trebuie să fierelevantpentru soluționarea pricinii, deci să fie utilizat în cadrul raționamentului juridic ce va sta la baza hotărârii ce urmează a fi pronunțată.
În cauză recurenta-reclamantă - - a susținut că prevederile mai sus citate încalcă dispozițiile art.21 și ale art.16 din Constituția României, deoarece în ipoteza în care permit instanței de recurs a constata nulă o cerere de recurs intitulată de parte apel și motivată în condițiile art.287 Cod Proc.Civ. ulterior calificării sale pe parcursul judecării căi de atac, duc la îngrădirea dreptului de acces la o instanță (prin privarea titularului cererii de recurs de două căi de atac) și la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Prin prisma acestor susțineri, Curtea constată că în speță nu numai că nu s-a invocat de către nici una dintre părțile din proces nulitatea recursului pentru încălcarea prevederilor art.303 coroborat cu art.306 Cod Proc.Civ. dar, mai mult decât atât, după calificarea căii de atac ca recurs, Tribunalul a verificat din oficiu legalitatea sesizării sale și a constatat că recursul este motivat în termenul legal, după cum se menționează în încheierea de ședință atacată.
Din acest punct de vedere menționarea în cuprinsul cererii de recurs cu care Curtea a fost sesizată a împrejurării că Tribunalul Bucureștia pus în discuția părților tardivitatea depunerii motivelor de recurs față de dispozițiile art.303 alin.1 Cod Proc.Civ. nu poate reprezenta decât o eroare de tehnoredactare, deoarece consemnările tribunalului în încheierea atacată sunt prezumate a reflecta realitatea până la eventuala lor rectificare pe calea art.281 Cod Proc.Civ.
Pe cale de consecință, reglementarea cuprinsă în art.302, art.303 și art.306 Cod Proc.Civ. legată de termenul de depunere a motivelor de recurs nu avea legătură cu soluționarea recursului și nu era relevantă în speță, deoarece se constatase deja că recursul era motivat în termen, motiv pentru care în mod corect a constatat tribunalul că dispozițiile atacate nu au legătură cu cauza, ceea ce atrage inadmisibilitatea excepției invocate.
Pentru ansamblul acestor considerente, curtea reține netemeinicia argumentelor legate de admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și lipsa de relevanță pentru recursul de față a susținerilor în sensul neconformității cu legea fundamentală a prevederilor atacate, motive pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă - -, cu sediul în B,-, sectorul 3,împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în B,-,.1,.1,.3,.80, sectorul 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
.red.,
2 ex./03.06.2009
Jud. Recurs Secția a IV-a Civilă
I, -
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela
