Reziliere contract. Speta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/2010
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei civile nr. 447/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise atât din partea intimatului cu anexă bonuri fiscale, cât și din partea contestatoarei -, formulate prin avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 15 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2009 sub nr- contestatoarea - a solicitat anularea deciziei civile 447/6.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - secția civilă în dosar nr-, invocând în drept art. 317 pct. 2 alin. 2 și art. 318 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța nu a dezbătut fondul cauzei în sensul art. 317 pct. 2 alin. 2 cod pr. civilă, iar pe de altă parte, a omis din greșeală să cerceteze unele motive de recurs dintr-o apreciere eronată referitor la faptul că motivarea a fost făcută peste termenul legal. Recursul fost motivat în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod pr. civilă, dar motivarea era succintă și ilizibilă, astfel că se impunea redactarea motivelor de recurs într-o formă lizibilă și dezvoltarea acestora, ceea ce s-a făcut prin înscrisul depus la data de 1.09.2009. Mai mult, deși înainte de a se acorda cuvântul pe fond instanța a pus în discuția părților tardivitatea recursului, cu toate acestea recursul a fost considerat nul și apoi a fost respins. Urmare a acestei erori, asupra situației relevate instanța nu a mai analizat problema fondului, a aspectelor de nelegalitate și netemeinicie a deciziei Tribunalului, menținând hotărârea acelei instanțe.
-//-
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, motivele invocate nefiind fondate, instanța de recurs analizând motivele de recurs formulate inițial, iar cele depuse tardiv, în mod corect s-a constatat nulitatea lor.
Analizând contestația în anulare de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6164/2008 Judecătoria Sibiua respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de 18.03.1998.
Prin decizia civilă nr. 211/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de apelanta - împotriva sentinței civile nr. 6164/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. Civ, recurs ce a fost respins de Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia nr. 447/2009.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că recurenta a formulat următoarele critici:
- spațiul s-a închiriat pentru depozitare arhivă în pivniță fără schimbarea destinației de pivniță. S-a convenit numai reparații și scăderea din chirie a devizelor. Reparațiile s-au terminat la sfârșitul anului 1998 iar intimații refuză să prezinte devizele pentru compensarea cu chiria astfel încât nu achită nici chiria.
- utilizarea ca arhivă nu schimbă destinația de pivniță așa cum s-a prevăzut în contract.
- intimații au făcut amenajări de birou de avocatură, astfel au schimbat destinația pivniței fără acord.
La data de 1.09.2009 recurenții au depus la dosar un înscris intitulat "memoriu cuprinzând dezvoltarea motivelor de recurs".
Instanța, în conformitate cu disp. art. 306 Cod pr. civ. a pus în discuția părților nulitatea motivelor de recurs depuse la dosar în septembrie 2009, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 302 ind. 1 alin 1 lit. c Cod pr. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 Cod pr. civ. prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar art. 306 alin 1 Cod pr. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, cazuri care se referă la motivele de ordine publică.
Or, în speță, recurenta a depus la dosar, la data de 1.09.2009 înscrisul intitulat "memoriu cuprinzând dezvoltarea motivelor de recurs", deci cu mult peste termenul de 15 zile statuat de disp. art. 301 alin 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 303 alin 1, 2 Cod pr. civ.
-//-
Față de data depunerii acestui înscris și considerentele de drept reținute și având în vedere că nu există motive de ordine publică invocate, Curtea nu le-a avut în vedere la soluționarea recursului fiind considerate nule.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în declarația de recurs depusă în termenul legal, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
E de menționat că deși recurenta își întemeiază cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. nu arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de nelegalitate.
Dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. se referă la motivul de nelegalitate incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurenta, deși invocă disp. art. 304 pct. 7 pr. civ. prin declarația de recurs nu aduce critici care să fundamenteze acest motiv de recurs. Oricum, acest motiv de nelegalitate nu este incident în speță întrucât decizia atacată cuprinde exhaustiv motivele reținute de către instanță pentru pronunțarea soluției date, nefiind străine de natura pricinii.
Prima critică adusă hotărârii atacate, ce se vrea a justifica motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. a fost considerată de neprimit.
Dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. nu sunt incidente în cauză întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situația în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut în sens de negotium, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Instanța de apel a interpretat corect clauzele contractului de închiriere încheiat între părți și nu a reținut alt conținut. În considerentele deciziei se arată corect cuprinsul contractului de închiriere încheiat la 18 martie 1998 între părți (fl. 169 dosar fond) având ca obiect pivnița din demisolul apartamentului proprietatea recurentei pentru un termen de 20 de ani pentru amenajarea unei arhive personale. S-a reținut de asemenea corect că spațiul necesită multe reparații conform clauzelor contractuale inserate în
aliniatul 4 al contractului "cum această pivniță necesită multe investiții și amenajări, chiriașul se obligă să facă aceste amenajări și renovări precum și reparațiile care se impun.".
Din această clauză rezultă fără echivoc că investițiile, amenajările, renovările se vor face în interesul chiriașilor. Astfel, instanța de apel nu a schimbat conținutul contractului.
E de menționat că recurenta susține în esență că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate, a reținut o stare de fapt greșită întrucât amenajările spațiului închiriat în birou de avocatură au schimbat destinația pivniței fără acordul proprietarului.
Rezultă cu evidență că se afirmă practic netemeinicia hotărârii instanței de apel, or, în condițiile în care pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod pr. civ. au fost expres abrogate prin art. I pct. 111 din OUG 138/2000 și art. I pct.
-//-
112 din OUG 138/2000, controlul judiciar efectuat de către instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei stări de fapt cu certitudine stabilite prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată în urma analizei și sintezei unei vaste probațiuni constând din înscrisuri și depoziții de martori.
În raport de cele reținute în fapt de către instanța de apel, Curtea a constatat că rezolvarea pe care această instanță a dat-o cererii reclamantei, poartă atributul legalității sub toate aspectele.
Astfel, relativ la acordul pentru schimbarea destinației, instanța de apel a reținut ca situație de fapt - ce nu poate fi schimbată în recurs față de actuala configurației a art. 304 Cod pr. civ. că recurenta a consimțit la efectuarea amenajărilor de către chiriaș și mai mult la schimbarea destinației spațiului de pivniță în arhivă.
Fiind deci definitiv stabilit acordul proprietarului pentru schimbarea destinației spațiului închiriat, corect s-a reținut de către instanța de apel că nu sunt incidente prev. art. 1020 Cod civ.
De asemenea, fiind stabilit ca situație de fapt că recurenta a consimțit la compensarea contravalorii chiriei cu contravaloarea amenajărilor efectuate, că intimații au efectuat amenajările, corect a reținut instanța de apel că nu se poate reține neexercitarea obligației de plată a chiriei.
Conform art. 1439 alin 2 Cod civ. neexecutarea obligațiilor de către una din părți dă dreptul celeilalte părți de a cere, rezilierea contractului cu daune interese. Deci contractul de locațiune urmează regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesivă în conformitate cu prevederile art. 1020-1021 Cod civ.
Întrucât în speță s-a stabilit ca situație de fapt că locatarii au executat obligațiile stabilite în contract, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente prev. art. 1020 Cod civ.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu a fost găsit incident nici unul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 211/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Analizând decizia nr. 447/2009 Curtea constată că instanța de recurs a analizat în mod detaliat motivele de recurs formulate de recurentă în cererea de recurs depusă inițial, răspunzând tuturor acestor motive și tuturor argumentelor invocate de recurentă.
În ceea ce privește memoriul cuprinzând dezvoltarea motivelor de recurs, aceste motive în mod corect au fost considerate tardiv formulate și prin urmare nu au fost luate în considerare de instanța de recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 cod pr. civilă, instanța de recurs l-a analizat în modalitatea în care a fost formulat
-//-
inițial de recurentă, dezvoltarea lui ulterioară prin memoriul separat cuprinde defapt argumente noi care nu au fost invocate de recurentă în cererea de recurs. Astfel, recurenta nu arată care sunt motivele contradictorii ori motivarea străină a instanței de apel, ci doar în dezvoltarea motivelor se arată că este vorba de o contradicție întrucât odată se afirmă că reclamanta a fost de acord cu funcționarea unui cabinet de avocatură în spațiul respectiv după care se reține că, de la încheierea contractului părțile au convenit să se facă amenajări pentru ca spațiul să fie folosit ca arhivă. Or, evident că instanța de recurs nu era ținută să răspundă acestor din urmă argumente dezvoltate în memoriul separat, atâta timp cât ele au fost formulate cu depășirea termenului prev. de art. 303 cod pr. civilă. Pe de altă parte, răspunzând motivului de recurs așa cum fost formulat de recurentă instanța de recurs a arătat că, decizia atacată cuprinde exhaustiv motivele reținute de instanță pentru pronunțarea soluției date, deci critica prev. de art. 304 pct. 7 fost analizată.
În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, instanța de recurs l-a analizat, arătând de ce nu este incident acest motiv de recurs, așa cum a înțeles recurenta să-l invoce. În dezvoltarea motivelor de recurs depuse ulterior, acest motiv, art. 304 pct. 8 este motivat cu totul altfel prin avocat, respectiv se face referire la încheierea unei promisiuni de vânzare a spațiului respectiv cu două săptămâni înainte de a se încheia contractul de închiriere. Evident că este vorba de o chestiune cu totul nouă și nu de o dezvoltare a unui motiv formulat inițial, astfel că în mod corect nu a fost luat în considerare de instanța de recurs, fiind depus tardiv.
Prin urmare, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurentă personal, și, în mod corect, fără a fi vorba de nicio eroare materială, nu au fost analizate motivele de recurs cuprinse în înscrisul intitulat "dezvoltarea motivelor de recurs", fiind vorba de argumente noi, subsumate acelorași temeiuri de drept invocate inițial, art. 304 pct. 7 și 8 cod pr. civilă.
În consecință disp. art. 318 cod pr. civilă nu sunt incidente în cauză și contestația în anulare nu este fondată pe acest motiv.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că instanța ar fi pus în discuție tardivitatea recursului la termenul la care s-a judecat recursul în fond, se constată că această susținere este eronată, întrucât din studierea părții introductive nr. deciziei nr. 447/2009, rezultă că instanța de recurs a pus în discuție excepția nulității completării motivelor de recurs depuse la data de 1.09.2009 și nicidecum excepția nulității recursului, cum eronat susține contestatoarea în pag. 3 contestației în anulare.
În ceea ce privește invocarea art. 317 pct. 2 alin. 2 cod pr. civilă, se constată că art. 317 nu conține un pct. 2 al alin. 2, alin. 2, neavând subpuncte. În dezvoltarea acestui motiv, contestatoarea se referă la faptul că instanța de recurs nu a dezbătut fondul cauzei. Contestatoarea a desprins din art. 317 alin. 2 doar teza finală, referitoare la situația în care recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Or, se creează o confuzie, întrucât acest articol nu poate fi analizat trunchiat și rupt din contextul în care este reglementat. Astfel,
-//-
(continuarea deciziei civile 27/2010 dată în dosar -)
contestația în anulare numită "obișnuită" în practica judiciară este reglementată de art. 317 cod pr. civilă și ea are două cazuri în care poate fi invocată: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea disp. de ordine publică referitoare la competență. Legiuitorul a reglementat expres însă când pot fi invocate aceste motive: numai dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Această condiție de admisibilitate trebuie examinată în strânsă corelație cu disp. art. 317 alin. 2, potrivit căreia contestația devine admisibilă în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Deci această ultimă teză a art. 317 alin. 2 se referă, fără dubiu la motivele de contestație prev. la art. 317 alin. 1, respectiv la condițiile de invocare a lor, motive care nu au nicio legătură cu speța de față și prin urmare este exclus a fi aplicate.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, Curtea va respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei civile nr. 447/6.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - secția civilă în dosar nr-.
În baza art. 274 cod pr. civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 200 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei civile 447/6.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - secția civilă în dosar nr-.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
5 ex/01.02.2010
-,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Monica
