Reziliere contract. Speta. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 273
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenții, -, împotriva deciziei civile nr. 1381 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect reziliere contract împotriva deciziei numărul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns revizuenții, -, asistați de avocat și intimata, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire.
Avocat pentru revizuenții și -, a susținut cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 teza I-a Cod procedură civilă, arătând faptul că reclamanta nu a formulat un capăt de cerere distinct prin care să fi solicitat repunere părților în situația anterioară și nu a timbrat un astfel de capăt de cerere, astfel încât instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat rezilierea contractului de rentă viageră și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării din dispozitiv a dispozițiilor privind repunerea părților în situația anterioară și obligarea revizuenților-pârâți să restituie reclamantei, în limita cotei-părți cuvenite acesteia, bunurile imobile și mobile care au făcut obiectul contractului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată, a pus concluzii de respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată cu obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire.
La data de 1 noiembrie 2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina acțiunea în reziliere a contractului de rentă viageră promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și -.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 23 mai 2006 încheiat cu pârâții un contract de rentă viageră autentificat sub nr.1072/2006.
Potrivit clauzelor contractuale, fiecare dintre pârâți în calitate de debirentieri, urmau să-i plătească reclamantei câte 300 lei lunar în schimbul bunurilor înstrăinate acestora de reclamantă.
A arătat reclamanta că încă de la început cei doi pârâți nu și-au achitat obligația asumată, așa încât se vede nevoită să solicite desființarea contractului iar pârâții să fie obligați să-i restituie toate bunurile și să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra acestora.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, arătând că pe de o parte aceasta nu are la îndemână acțiunea în reziliere a contractului, ci o acțiune în rezoluțiune în caz de neexecutare a obligației de plată a rentei.
Prin sentința civilă nr.729/19 februarie 2007 Judecătoria Slatinaa respins ca neîntemeiată acțiunea promovată, constatând că reclamanta nu a făcut dovada că cei doi pârâți debirentieri nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale privind plata rentei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, invocând faptul că sentința este nelegală întrucât pârâții nu și-au respectat obligația asumată, în cursul lunii mai-noiembrie 2006 pârâta - fiind plecată în străinătate a fost în imposibilitatea de a-i achita suma stabilită cu titlul de rentă, iar plățile făcute de pârât constituie de fapt sumele ce i se datorau reclamantei cu titlul de pensie și pe care pârâtul o ridica în mod frecvent în locul ei de la oficiul poștal.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.282, 296, 129 Cod procedură civilă și art.969-970 Cod civil, a fost corespunzător timbrat, în dovedire solicitându-se proba cu înscrisuri, proba testimonială și orice alte probe a căror administrare ar rezulta ca fiind necesară.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de reclamantă.
S-a susținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică atât din punctul de vedere a aprecierii situației de fapt cât și a aplicării normelor de drept substanțial ce guvernează contractul de rentă viageră.
Dat fiind că între părți au intervenit relații conflictuale, sumele de bani au fost remise prin mandat poștal din noiembrie 2006.
S-a mai arătat că în cazul contractului de rentă viageră instanța poate să acorde chiar termen de grație pentru îndeplinirea obligației de plată a rentei, căci aceasta nu este plătită cu titlul de întreținere, iar sumele plătite nu pot constitui pensia pe care ar fi trebuit să o încaseze reclamanta, întrucât această pensie este în cuantum de 207 lei, deci într-o sumă cu mult mai mică decât cea plătită cu titlul de rentă.
Prin decizia nr.234 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
S-a reținut în raport de înscrisurile depuse și declarațiile martorilor audiați, că pârâtul a executat obligația de plată a rentei asumată prin contract, atât anterior sesizării instanței, cât și după introducerea acțiunii.
Pârâta - nu a făcut dovada certă a achitării rentei anterior lunii octombrie 2006, dar după această dată obligația a fost executată prin intermediul lui.
Raportându-se la prevederile legale ce reglementează contractul de rentă viageră, potrivit cărora neplata rentei la termenele stipulate nu dă dreptul credirentierului de a solicita reintrarea în posesia fondului înstrăinat, instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art.1020 Cod civil.
În privința pârâtului s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile enumerate, acesta executându-și obligația de plată a rentei așa încât dispozițiile art.1020 cod civil nu se aplică.
Referitor la -, instanța a reținut că până în octombrie 2006 nu a achitat renta, dar a remis sumele datorate ulterior promovării acțiunii; s-a considerat că executarea obligațiilor contractuale a fost efectuată cu întârziere, respectarea termenelor de plată, în cazul contractului de rentă viageră, neavând un caracter esențial pentru credirentier, așa încât nu atrage răspunderea contractuală.
În motivarea soluției de respingere a apelului, tribunalul a apreciat că scopul urmărit de reclamantă prin desființarea contractului de rentă, respectiv reintrarea în posesia bunurilor, nu poate fi atins, întrucât aceasta nu are calitatea de proprietar exclusiv al bunurilor, deținând numai o cotă de 5/8.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă.
S-a susținut că instanța a constatat îndeplinirea obligației contractuale de către pârâtul, fără a observa că sumele de bani au fost consemnate în noiembrie 2006, deși obligația de plată subzistă din mai 2006 și fără a da eficiență declarațiilor martorilor audiați.
Prin decizia nr.1381 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 234 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 729 din 19 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții și -.
S-au modificat ambele hotărâri și pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus rezoluțiunea contractului de rentă viageră nr.1072/2006, cu repunerea părților în situația anterioară.
Au fost obligați pârâții și - să restituie reclamantei, în limita cotei-părți cuvenite acesteia, bunurile imobile și mobile care au făcut obiectul contractului.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Prin înscrisul intervenit între părți la data de 23 mai 2006, autentificat sub nr.1072/2006, acestea au dispus asupra stării de indiviziune în care se aflau cu privire la bunurile succesorale rămase de pe urma defunctului, decedat la 7.11.2005, și au încheiat un contract de rentă viageră prin care reclamanta a înstrăinat pârâților cota parte ce-i revenea din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul, aceștia obligându-se la plata unei rente viagere anuale în cuantum total de 3600 lei, plătibilă la locuința credirentierului, în rate egale, în ziua de 23 fiecărei luni, pe toată durata vieții credirentierului.
Prin clauza stipulată în pagina 9 înscrisului autentic, s-a prevăzut că " în caz de nerespectare a obligațiilor de plată,. contractul se reziliază de plin drept, pentru partea care nu-și respectă obligația de plată, părțile revenind la situația juridică anterioară încheierii lui".
Nerespectarea obligației de plată a rentei viagere, în condițiile și la termenele stabilite prin convenția părților, rezultă fără putință de tăgadă chiar din situația de fapt reținută de cele 2 instanțe.
și debirentierii au convenit plata în rate egale, lunare, scadente la data de 23 fiecărei luni, executarea obligației urmând să se facă la domiciliul credirentierului, ori niciuna din aceste condiții nu a fost respectată.
Singurele plăți care s-a dovedit că au fost făcute, s-au efectuat după 5 luni de la încheierea contractului, de pârâtul, prin consemnarea sumelor prin poștă, sub acest aspect depozițiile martorilor audiați nefiind relevante, atâta timp cât aceștia cunosc cele declarate indirect, din relatările părților.
În ce o privește pe pârâta - nu există nici un dubiu, așa cum de altfel a reținut și instanța de apel, că anterior promovării acțiunii, nu a achitat nici o sumă credirentierului, în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Față de clauza de rezoluțiune stipulată în contract și în prezența neexecutării obligațiilor contractuale, instanța nu era abilitată să examineze oportunitatea desființării convenției, peste voința exprimată de părți în înscrisul încheiat.
Potrivit reglementărilor în materia contractului de rentă viageră, rezoluțiunea pentru neexecutare nu poate fi cerută de credirentier (în baza regulii generale din art.1020-1021 Cod civil), cu toate că renta s-a constituit cu titlu oneros și contractul este sinalagmatic, neplata la scadență conferind credirentierului, conform art.1647 Cod civil, numai posibilitatea de a cere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului pentru realizarea unei sume suficiente în vederea asigurării plății regulate a rentei.
Stipularea unui pact comisoriu prin clauzele contractuale, convenită de părți îndreptățește credirentierul să ceară rezoluțiunea pentru neexecutare.
Spre deosebire de dreptul comun, în care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificație proprie, deoarece repetă numai prevederile art.1020 Cod civil, în cazul contractului de rentă viageră, chiar și pactul comisoriu de gradul I produce efecte proprii, în temeiul lui credirentierul putând cere rezoluțiunea judiciară pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa acestei clauze.
În speță, instanța de apel a calificat clauza de rezoluțiune convenită de părți,ca un pact comisoriu de gardul III, a cărui existență este însă condiționată de mențiunea că va opera fără somație, precizare care lipsește din contractul încheiat la 23 mai 2006.
Cum părțile au prevăzut că în caz de neexecutare a obligațiilor contractul se desființează de plin drept, rămâne necesară punerea în întârziere a debirentierului și deci clauza de rezoluțiune s-a materializat într-un pact comisoriu expres de gradul II, care este de natură să confere credirentierului în privința căruia obligația nu a fost executată, posibilitatea de a solicita rezoluțiunea contractului.
Deși pactul comisoriu expres se interpretează restrictiv, deoarece el derogă de la principiul rolului activ al judecătorului în soluționarea litigiilor, chiar și în situația în care părțile prevăd că neexecutarea contractului atrage desființarea lui ( pact comisoriu de gradul I) clauză ce nu face decât să reproducă regula din art.1020 Cod civil, rezoluția poate fi pronunțată de instanță.
În raport de cele prezentate instanța de recurs a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii exprese, așa încât a fost admis recursul, modificate ambele hotărâri, iar pe fond admisă acțiunea reclamantei.
S-a va dispus rezoluțiunea contractului de rentă viageră autentificat sub nr.1076/2006, cu repunerea părților în situația anterioară, urmând ca pârâții să fie obligați să restituie reclamantei, în limita cotei-părți de 5/8, bunurile care au făcut obiectul contractului.
Împotriva deciziei cu nr.1381 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, a formulat cerere de revizuire revizuienții, -, arătând că instanța de recurs a dispus repunerea părților în situația anterioară, fără să fi fost investită cu soluționarea acestui capăt de cerere, care nici nu a fost timbrat.
Că, instanța prin soluția pronunțată în recurs a dispus numai o repunere parțială în situația anterioară încheierii contractului de rentă viageră, respectiv numai în ceea ce privește obligarea pârâților să restituie în limita cotei părți cuvenite reclamantei, bunurile mobile și imobile care au făcut obiectul contractului nu și ceea ce privește obligarea acesteia la restituirea sumelor de bani primite cu titlul de rentă viageră de la pârâți.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
Potrivit art.322, pct.2 din Codul d e procedură civilă se poate solicita revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu sau cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut ori a acordat mai mult decât s-a cerut.
Instanța nu poate fi totuși criticată, în temeiul dispozițiilor sus menționate, pe calea revizuirii pentru faptul de a se fi pronunțat "extra petita" în acele cazuri în care trebuia să statueze din oficiu cu privire la situația de fapt menționată de părți în contractul de rentă viageră care a fost desființat prin soluția pronunțată în recurs.
Revizuirea deciziei pronunțate în recurs s-a cerut pentru motivul că, deși nu a fost investită, instanța s-a pronunțat și cu privire la repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de rentă viageră, respectiv obligarea pârâților la restituirea către reclamantă a bunurilor cuprinse în acest contract.
Admiterea acțiunii formulată de reclamată și dispunerea rezoluțiunii contractului de rentă viageră, prin soluția pronunțată în recurs s-a făcut pentru neexecutarea obligațiilor de plată, asumate prin contract de către pârâți, așa cum rezultă din motivarea deciziei.
Or, potrivit clauzelor stipulate de părți "contractul se reziliază de plin drept, pentru partea care nu-și respectă obligația de plată, părțile revenind la situația anterioară", așa încât prin soluția pronunțată, în cauză, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute în art.322, pct.2 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții, -, împotriva deciziei civile nr. 1381 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă revizuienții la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Gabriela Ionescu, Marin Covei
