Reziliere contract. Speta. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 368
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta C împotriva deciziei civile nr. 287 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații, intimat, și, având ca obiect reziliere contract;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă recurenta - intimată asistată de avocat, intimata asistată de avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Se pune în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului.
Avocat, pentru recurentă, solicită a se respinge excepția de inadmisibilitate a recursului, întrucât motivele de recurs se încadrează în cele prev. de art.304 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită a se admite excepția inadmisibilității recursului prev. de art.282 ind.1 Cod procedură civilă având în vedere valoarea contractului.Fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar cere admiterea excepției nulității recursului.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.10378 din 27 septembrie 2007 Judecătoriei Iașis -au respins excepțiile invocate și s-a admis cererea formulată de reclamanta C în contradictor cu pârâții, și; s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2102/28.03.2002 la.; s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în I, B-dul. - nr.44,. A,.1,.7.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, și, apel care a fost admis prin decizia civilă nr.287 din 16.04.2008 a Tribunalului Iași și schimbând în parte sentința apelată, a respins acțiunea formulată de reclamanta C împotriva pârâților, și, ca nefondată. Au fost păstrate dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Potrivit înscrisurilor de la dosar apelanții au început conviețuirea în comun cu intimata, la solicitarea acesteia.
După ce soții și și-au vândut imobilul cu o cameră din I, B-dul. - nr. 79, aceștia s-au mutat în apartamentul cu 2 camere cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere de la reclamantă (28.03.2002).
Potrivit înscrisului olograf de la fila 27 dosar 21193/2005 al Judecătoriei Iași, reclamanta C declara la data de 22.XI.2005 că soții i-au plătit datoriile la întreținere pe care le avea înainte de încheierea contractului, taxele notariale și pentru cartea funciară, au solicitat toată instalația sanitară în baie și bucătărie, au zugrăvit apartamentul și începând cu data de 1.04.2002 au plătit toate cheltuielile la întreținere, lumină, telefon și cablu.
Această declarație contrazice substanțial susținerile reclamantei din acțiune potrivit cărora la scurt timp după mutarea soților în apartament, aceștia au început să se comporte abuziv față de vânzătoare.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu reiese că reclamantei s-ar fi interzis accesul în locuință, ci dimpotrivă că aceasta deținea una din camere, respectiv ultima dintre ele, potrivit înțelegerii părților.
Apelanții au demonstrat că au suportat cheltuielile cu utilitățile apartamentului, chiar martora intimatei arătând că aceasta plătește doar factura la, restul cheltuielilor fiind suportate de soții.
Aceștia s-au ocupat și de îngrijirile medicale ale reclamantei și i-au asigurat toate cele necesare unui trai decent, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Nu poate fi negată existența, în prezent, unei stări conflictuale între părți, pe fondul căruia intimata-apelantă părăsește locuința și refuză întreținerea apelanților.
Nu s-a probat însă neîndeplinirea obligațiilor contractuale privitoare la întreținere de către apelanți, ci mai curând existența acestei stări tensionate între părți, care generat din partea reclamantei refuzul de mai primi orice ajutor din partea soților (cu excepția plății utilităților casei) și care nu poate duce la desființarea contractului încheiat între părți.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs atât pârâții, cât și reclamanta
Reclamanta critică decizia ca fiind netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă iar în fapt următoarele:
- instanța de apel a apreciat greșit probele, atunci când a reținut că pârâții s-au achitat de obligațiile asumate;
- greșit nu a fost înlăturată depoziția martorei, persoană ce nu a fost niciodată în casa sa.
Pârâții critică decizia ca fiind nelegală și netemeinică doar cu privire la dispoziția din decizie referitoare la menținerea capătului de cerere privind evacuarea. Susțin pârâții-recurenți că printr-o analiză probatorie eronată s-a ajuns la menținerea evacuării lor din spațiul de locuit, făcând referire la ce anume probe au fost apreciate eronat.
Pârâții arată că greșit s-a respins și excepția lipsei de interes a reclamantei-intimate în promovarea unei acțiuni în evacuare, dat fiind situația concretă în care s-ar afla aceasta, persoană în vârstă de 90 ani, în condițiile în care ar locui singură și nu ar fi de nimeni supravegheată.
Prioritar se reține că recursurile sunt inadmisibile pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta-recurentă a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare din 28 martie 2002 și evacuarea pârâților cumpărători din locuința vândută.
Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 5 dosar fond, rezultă valoarea apartamentului vândut, respectiv 130.000.000 lei vechi (ROL).
Potrivit art.2821Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 100.000 RON.
În litigiul de față, acțiunea reclamantei-recurente cu capăt principal de cerere reziliere contract vindere-cumpărare și capăt accesoriu evacuare, este una patrimonială, a cărei valoare este 130.000.000 ROL (13.000 RON).
Judecătoria a soluționat cauza în primă instanță, sentința fiind supusă căilor de atac prevăzute de art.2821Cod procedură civilă (respectiv doar recurs).
Părțile au dreptul de a exercita căile de atac în condițiile și modalitățile prevăzute de lege, conform principiului legalității.
În cauză, părțile au exercitat calea de atac împotriva hotărârii judecătoriei, calificată atât de părți cât și de instanță drept apel și nu recurs, așa cum prevăd dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al acțiunilor în reziliere prin contract, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contract, deoarece acesta constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă.
Așa fiind, rezultă că acțiunea dedusă judecății (cu cele două capete: principal, reziliere și accesoriu, evacuare - care urmează calea celui principal) în cauza de față se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă nr.10378/27 septembrie 2007 Judecătoriei Iași era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia acestei sentințe au fost analizate și verificate de Tribunalul Iași prin decizia civilă 287 din 16.04.2008.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din speță. Nu prezintă relevanță juridică, faptul că, din eroare, tribunalul (și părțile) a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței civile 10378/2008 ca apel în loc de recurs.
Natura căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită de tribunal a căii de atac ca fiind apel, iar nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea normei imperative din art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut doar două asemenea grade.
Neavând competență materială în astfel de litigii, Curtea nu poate verifica aspectele invocate de reclamanta-recurentă și pârâții-recurenți, recursurile fiind inadmisibile.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de reclamanta C și de pârâții, - și împotriva deciziei civile nr.287 din 16.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
03.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
