Reziliere contract. Speta. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 503
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul Primarul comunei,lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol,nu solicită judecata în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură precizări formulate de recurentul,prin care invocă și excepția de nelegalitate a contractului de închiriere nr. 674 din 15 mai 1992 încheiat între Primăria comunei și.
Avocat pentru intimatul Primarul comunei susține că a luat cunoștință de conținutul precizărilor formulate de recurentul și nu solicită termen în acest sens.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța constată că la data de 11 iulie 2007 s-a suspendat judecata recursului și s-a dispus trimiterea cauzei la Secția de contencios Administrativ și Fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 32 din 28 iunie 2001,a Hotărârii nr. 37 din 31 iulie 2001 și a Hotărârii nr. 57 din 19 noiembrie 2001 emise de Consiliul Local al comunei,județul Excepțiile de nelegalitate a actelor ce au stat la baza contractului de închiriere nr. 674 din 15 mai 1992 cărui nelegalitate se invocă,respectiv a hotărârilor nr. 32/28.06.2001,nr. 37 /31.07.2001 și nr. 57/19.11.2001 emise de Consiliul Local al comunei,au fost soluționate în sensul respingerii,prin sentința nr. 653CA din 23 mai 2008 Tribunalului Iași,rămasă irevocabilă prin decizia nr. 435 CA din 13 octombrie 2008 Curții de APEL IAȘI.
Avocat pentru intimatul Primarul comunei având cuvântul,solicită respingerea excepției de nelegalitate a contractului de închiriere,apreciind că acel contract este legal și temeinic,fiind soluționată în sensul respingerii excepția de nelegalitate a actelor ce au stat la baza încheierii acestuia.
Instanța constată că acel contract de închiriere nr. 674 din 15 mai 1992 fost încheiat în baza Hotărârii nr. 32 din 28 iunie 2001,a Hotărârii nr. 37 din 31 iulie 2001 și a Hotărârii nr. 57 din 19 noiembrie 2001 emise de Consiliul Local al comunei,județul I,iar instanța civilă nu se poate pronunța asupra excepției de nelegalitate a contractului de închiriere,competența de soluționare a acestei excepții aparținând Secției de Contencios Administrativ și Fiscal.
Instanța apreciază că nu se impune suspendarea judecării recursului și trimiterea cauzei la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a contractului de închiriere,în condițiile în care Secția de Contencios Administrativ și Fiscal s-a pronunțat irevocabil în sensul că hotărârile ce au stat la baza contractului de închiriere sunt legale.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul Primarul comunei având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică,rezilierea contractului de închiriere și evacuarea recurentului din imobil,cu cheltuieli de judecată,depunând la dosar o chitanță reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și precizând că la dosar m,ai sunt și alte chitanțe prin care s-a achitat onorariul de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pașcani la data de 26.04.2006, Primarul Comunei, județul I, în calitate de reprezentant legal al Comunei a chemat în judecată pârâtul, pentru a se dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 674/15.05.1992 și evacuare.
Reclamanta a invocat ca motiv neplata chiriei pe ultimii trei ani, reaua-credință a pârâtului care refuză să se prezinte la sediul Primăriei pentru clarificarea situației juridice a imobilului.
În drept sunt invocate dispozițiile nr.OUG 40/1999, art. 1411 Cod civil, art. 974 Cod procedură civilă.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția autorității de lucru judecat conform deciziei civile nr. 440/2006 a Tribunalului Iași, cauza fiind soluționată și pe fond, nu numai pe excepție.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul susține că a depus acte doveditoare în dosarul nr. 3197/2005 la Judecătoria Pașcani își menține apărările formulate în acea cauză, prin care a arătat că a cumpărat locuința conform Legii nr. 85/1992 și Decretului-Lege nr. 61/1990 pentru care a plătit avansul la 10 iulie 1995. precizează pârâtul că pentru perioada 1997-2002 achitat și impozitul pe clădiri, efectele contractului încetând la data efectuării plății, contractul nu poartă ștampila Primăriei.
Judecătoria Pașcani prin sentința civilă nr. 1248 din 04.07.2006 respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul Primarul Comunei - în calitate de reprezentant legal al Comunei în contradictoriu cu pârâtul.
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 674/15.05.1992 încheiat de Primăria Comunei și pârât.
Dispune evacuarea pârâtului din apartamentul situat în,. 2,. 4, jud.
Obligă pârâtul la plata sumei de 324,30 lei RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt:
În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3197/2005 al Judecătoriei Pașcania mai existat o judecată între părți, având ca obiect rezilierea contractului de închiriere încheiat de părți, pe motiv că nu s-a plătit chiria pe o perioadă de 3 ani, anterior investirii instanței în prezenta cauză la 15.07.2005, reclamantă fiind Primăria.
Prin sentința civilă nr. 2139 din 18.11.2005 (dosar nr. 3197/2005) Judecătoria Pașcani admite acțiunea introdusă de Primăria Comunei și dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 674/15.05.1992 pentru locuința situată în Comuna, județul I, apartamentul nr. 4 situat în blocul 2, etaj 1.
În apelul declarat de pârât, Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 440/22.03.2006 (dosar nr. 1281/2006) schimbă în tot sentința nr. 2139/2005 a Judecătoriei Pașcani și respinge acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei, cu motivarea că reclamanta este conform art. 91 din Legea nr. 215/2001 o structură funcțională ce nu are capacitate de exercițiu.
În soluționarea excepției, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, părți, obiect, cauză. Astfel, parte în dosarul nr. 3197/2005 este Primăria Comunei, iar în prezenta cauză Primarul Comunei, în calitate de reprezentant legal al Comunei. Prin decizia nr. 440/2006 Tribunalul Iașia respins cauza pe excepție, nu a soluționat acțiunea în fond.
Constată judecătoria că în nota de la subsolul contractului se prevede că s-a perfectat prin completare și semnare, existând semnătura părților. Astfel o perioadă de 14 ani pârâtul a folosit imobilul, a avut calitate de chiriaș, dând dovadă de rea-credință, invocând nevalabilitatea acestuia, deși și-a însușit dispozițiile contractului de închiriere.
Instanța a înlăturat apărările pârâtului, reținând că nu a făcut dovada că este proprietarul locuinței, că cele prevăzute în contracte sunt prezumate a fi valabile.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticile invocate privind: respingerea greșită a cererii de conexare a dosarului nr. 3197/2005 în care se află actele necesare apărării, la prezenta cauză; primarul nu a făcut dovada că este proprietarul locuinței, a cerut să se depună contractul de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr. 85/1992, însă s-a refuzat; a făcut dovada achitării prețului locuinței în care locuiește din anul 1983, însă primarul dorește să vândă apartamentul la prețul calculat conform art. 7 și 9 din Legea nr. 114/1996 și nu la cel prevăzut de Legea nr. 85/1992 și Decretul-Lege nr. 61/1990.
Prin decizia civilă nr. 18 din 12.01.2007 Tribunalul Iași respinge apelul, constatând că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis acțiunea.
Reține instanța de apel că la data de 15.05.1992 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 674/1992 între Primăria și pârât, pe durată nedeterminată. Pârâtul,se arată în considerentele deciziei, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 4 din contract și art. 1429 cod civil de a plăti chiria la termenele stabilite, în ultimii trei ani contractul fiind legea părților conform art. 969 Cod civil. În art. 13 din contract se prevede dreptul proprietarului de a cere rezilierea și evacuarea chiriașului în cazul în care nu plătește chiria conform legii și nu respectă obligațiile ce-i revin cu privire la întreținerea, repararea, folosirea suprafeței locative închiriate.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtului și a reținut ca neîntemeiat motivul de apel, prin care s-a invocat că este proprietarul imobilului, a achitat avansul și diferența de preț prin chitanța nr. 820/26.07.2001. În cauză nefiind întrunite condițiile cerute de art. 1295 Cod civil, cu motivarea că nu s-a realizat acordul de voință al părților, asupra prețului.
Astfel, pârâtul a solicitat în anul 1994 de la Primăria Comunei, cumpărarea apartamentului nr. 4 - Bloc 2, unde locuiește cu chirie, iar în anul 1995 cu chitanța nr. 1204 din 10 iulie, a achitat suma de 157.500 lei, sumă ce reprezintă avans de 30 % pentru cumpărarea apartamentului în care locuiește, din valoarea de 500.000 lei, dar după această dată nu s-a mai prezentat la Primăria Comunei pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În luna iunie 2001, s-a prezentat la primărie, solicitând încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în care locuiește.
Pentru a putea încheia contractul de vânzare-cumpărare, Primăria comunei a solicitat de la Corpul experților Tehnici - Filiala I, întocmirea unui raport de expertiză privind evaluarea apartamentului nr. 4 - Blocul 2, în care locuiește domnul, în urma căreia apartamentul a fost evaluat la suma de 52.352.456 lei, raportul fiind aprobat în ședința Consiliului Local al comunei la data de 28 iunie 2001 prin Hotărârea nr. 32.
La ședința din data de 31.07.2001, Consiliul Local al comunei a luat act de cererea pârâtului înregistrată sub nr. 2093 din 23.07.2001 prin care face cunoscut că a achitat avansul de 30 % din valoarea apartamentului în nul 1995, respectiv 157.500 lei și a aprobat prin Hotărârea nr. 37/31.07.2001 să se scadă din valoarea totală de 52.352.456 lei cota de 30 % ce reprezintă avansul plătit în anul 1995, respectiv 16.385.585 lei, rămînând de achitat suma de 38.228.365 lei, însă pârâtul a refuzat să semneze contractul de vânzare-cumpărare.
Luând act de acest refuz, în ședința din data de 19.11.2001, Consiliul Local al comunei, prin Hotărârea nr. 57 stabilit un termen limită pentru încheierea contractului, respectiv după data de 30.12.2001, precum și modalitățile de plată (rate) dar și de această dată pârâtul a refuzat semnarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului.
Prin adresa nr. 4373 din 21.12.2001, Primăria comunei a răspuns cererii formulată de, înregistrată la nr. 4136/28.11.2001 și l-a invitat să se prezinte la sediul Primăriei până la data de 30.12.2001 pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, însă pârâtul nu este de acord cu prețul pretins de Consiliul local ci solicită încheierea contractului de vânzare cumpărare la un preț inferior în raport cu anul 1995.
Referitor la efectele chitanței nr. 820/26.07.2001 privind diferența de preț achitată, reține tribunalul, nu provine de la Consiliul local ci de la pârât. În cauză, nu s-a făcut dovada acordului de voință al părților cu privire la preț.
Cu aceeași motivare, din sentința tribunalului reține ca fiind legal soluționată excepția autorității de lucru judecat.
În ce privește cererea pârâtului de a i se înmâna contract de vânzare-cumpărare, nu a constituit obiectul judecății în primă instanță, este o cerere nouă conform art. 294 Cod procedură civilă.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, invocând aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) prin soluționarea excepției autorității de lucru judecat.
În dezvoltarea motivului de recurs sunt reiterate susținerile din apel, prin decizia civilă nr. 440/2006 Tribunalul Iașia soluționat cauza pe excepție și pe fond.
Într-un alt motiv se susține că instanțele nu au răspuns la cererea privind conexarea dosarului nr. 3197/2005 la prezenta cauză, potrivit art. 164 Cod procedură civilă. Dezvoltând motivul de recurs sunt citate apărările din întâmpinarea depusă de Primărie în dosarul nr. 3197/2005 la tribunal și care demonstrează că sunt întrunite toate condițiile cerute de art. 1201 Cod civil.
Se susține de recurent reținerea greșită de instanțe a calității de proprietar a reclamantului, Primăria Comunei fiind titulara dreptului de administrare. Astfel că în cauză nu s-a făcut dovada și în ce calitate este revendicat imobilul, conform Legii nr. 213/1998, art. 12 alin. (4) și alin. (6), a anexelor, cerere cărora instanțele nu le-au dat curs, dovada proprietății nu este făcută conform art. (7) și art. (9) din Legea nr. 114/1996.
Precizează recurentul că a plătit chiria la zi până la 10 iulie 1995. Locuința fiind construită din fondurile statului, susține recurentul, intră sub incidența Legii nr. 85/1992 și Decretului-Lege nr. 61/1992, motivat de faptul că deține locuința din 1983, achitat contravaloarea avansului prin chitanța nr. 1204/10.07.1995 de 157.500 lei, dată de la care este proprietarul locuinței conform art. 11 și art. 12 din Legea nr. 85/1992, a art. 1295 Cod civil și art. 1361 Cod civil, fiind îndeplinită condiția plății prețului.
Dezvoltând și acest motiv de recurs sunt redate și interpretate dispozițiile legale enunțate în declarația de recurs, sunt aduse critici: Hotărârea nr. 32/28.06.2001 a Consiliului local privind reevaluarea apartamentului de Corpul experților tehnici (ing. ), fiind făcute referiri la regimul juridic al blocului construit în 1977, recepționat până la 31 1989; Hotărârea nr. 57/19.11.2001 a Consiliului local pe care le consideră nule.
Arată recurentul că instanțele au refuzat să oblige Primarul să depună copia xerox a contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat pe numele său pentru locuința în litigiu, unitatea vânzătoare fiind reprezentată de Primar și contabilul unității, act întocmit la data de 26.06.1995 și pentru care s-a eliberat chitanța nr. 1204/1995,iar prin chitanța/mandat poștal nr. 820/26.07.2001 AR a plătit dublul sumei rămase de achitat.
Recurentul analizează proba cu înscrisuri administrată în fazele procesuale anterioare și aduce critici cu privire la faptul că nu sunt reținute de instanțe în dovedirea dreptului său de proprietate, în baza cărora și-a stabilit domiciliul în comună și s-a înregistrat în cartea funciară și a plătit impozit.
Recurentul în declarația de recurs face referiri cu privire la activitatea administrativă a instanței privind dreptul de acces pentru studierea dosarului, solicitând proba cu interogator, depunerea contractului de vânzare-cumpărare din 26.06.1995.
Recurentul a invocat excepția de nelegalitate privind Hotărârile Consiliului Local nr. 32/28.06.2001, nr. 37/31.07.2001, art. 2 și 3 art. 3 din Hotărârea nr. 57/19.11.2001, judecata recursului fiind suspendată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 și înaintată cauza instanței de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 653/CA din 23 mai 2008 Tribunalului Iași irevocabilă prin decizia nr. 435 din 13 octombrie 2008 Curții de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local al Comunei, Jud. I, invocate de.
Instanța de contencios administrativ a reținut că excepția se referă la aprobarea vânzării apartamentului nr. 4,. 1 din blocul nr. 2, chiriaș și a stabilirii prețului la valoarea imobilului stabilită de Corpul Tehnici România - Filiala I, fixându-se termen de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare pentru data de 30.12.2001.
Cu privire la prețul de vânzare a apartamentului în sumă de 500.000 Rol în anul 1995 constată instanța de contencios că este stabilit de fosta conducere a primăriei, fără acordul Consiliului local. Vânzarea bunurilor proprietate privată a comunei se poate realiza conform art. 36 alin. 5 lit. "b" din Legea nr. 215/2001 doar în baza Hotărârii Consiliului local. Chitanța doveditoare plății avansului de 30% nu face dovada încheierii unui contract sau antecontract de vânzare-cumpărare, se arată în considerentele sentinței nr. 653/CA/2008 a Tribunalului Iași, nu a fost încheiată o convenție valabilă având ca obiect vânzarea apartamentului.
Constată instanța de contencios că pârâtul Consiliul Local a adoptat hotărârile atacate cu respectarea prevederilor imperative ale Legii nr. 215/2001, prețul locuinței fiind stabilit potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992.
Hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative în care este stabilit prețul de vânzare pentru locuințele din care se cere evacuarea, au intrat în puterea lucrului judecat, sunt irevocabile, având forța probantă a înscrisului autentic, asupra a ceea ce au stabilit.
Curtea constată că situația de fapt stabilită prin considerentele deciziei atacate în recurs are corespondent în probele dosarului.
Instanța a făcut o analiză completă a probelor administrate și a aplicat corect dispozițiile legale în materie, cauza fiind soluționată în limitele investirii.
Curtea reține că cererea de chemare în judecată are două capete, rezilierea contractului de închiriere, încheiat pe durată nedeterminată și evacuarea ca sancțiune pentru neîndeplinirea obligației de plată a chiriei la data, termenul și în cuantumul stabilit în contract de pârâtul-chiriaș. În cauză este făcută dovada certă a neplății chiriei din anul 1995, așa cum a precizat pârâtul-recurent în întâmpinare, motivele de apel și recurs, cererile depuse în dosar, considerându-se proprietar ca urmare a plății avansului pentru locuință prin chitanța nr. 1204/10.07.1995, a plății făcute în anul 2001.
Cu privire la legalitatea prețului de vânzare a locuinței și autoritatea competentă să-l dispună, atât scoaterea în vânzare cât și cuantumul acesteia s-a pronunțat instanța de contencios administrativ, competența aparține Consiliului local și nu "Primăriei".
În consecință, sumele achitate, redactarea contractului de vânzare-cumpărare, plata impozitului o anumită perioadă pentru imobil, nu-i transferă recurentului dreptul de proprietate asupra locuinței, care să-i confere posesia legitimă, pentru a justifica deținerea locuinței și a-l opune reclamantului în acțiunea în evacuare.
Izvorul raportului juridic dedus judecății îl constituie contractul de închiriere nr. 674/15.05.1992, prin care sunt stabilite drepturile și obligațiile părților, a căror neîndeplinire de către chiriaș, poate fi sancționată cu rezilierea și evacuarea.
Titularul acțiunii în speță este nu numai proprietarul imobilului, ci și cel care îl administrează și este parte în contract, instanța nefiind investită cu acțiune în revendicare, De altfel, instanța de contencios în litigiul în care sunt aceleași părți, a stabilit natura juridică a dreptului de proprietate, cine este titular, îl exercită și poate dispune asupra imobilului în litigiu în speță și care nu este recurentul.
Excepția autorității lucrului judecat nu este întemeiat, instanțele făcând o aplicare corectă a art. 1201 Cod civil, care prevede "Este lucru judecat, atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Cu o motivare completă instanțele au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru admiterea excepției. Deși pârât în dosarul nr. 3197/2005 este, ca și în prezenta cauză, unul din capetele de cerere este același - rezilierea și aceeași cauză - neplata chiriei, reclamantul nu este același.
Prin decizia civilă nr. 440/2006 Tribunalul Iașia respins acțiunea în rezilierea contractului de închiriere încheiat cu introdusă de Primăria Comunei, pentru lipsa "capacității procesuale active", condiție cerută de lege pentru a avea exercițiul dreptului la acțiune de a fi parte în proces.
Faptul că instanța de apel, tribunalul, a acordat cuvântul la dezbateri asupra excepției și fondului, nu conferă hotărârii autoritate de lucru judecat în ce privește posesia legitimă ca proprietar invocată de pârât. Din cuprinsul hotărârii și dispozitivul deciziei tribunalului rezultă că instanța s-a pronunțat numai pe excepție, ce a făcut de prisos abordarea fondului.
Pentru a exista lucru judecat este necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți și nu pe considerente procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor.
În ce privește conexarea cauzelor se poate dispune în temeiul art. 164 Cod procedură civilă numai pentru pricini ce sunt în aceeași fază procesuală, în cursul judecății și între cauza pe rol și nu între o pricină soluționate irevocabil și una pe rol. dosarului nr. 3197/2005 nu a fost utilă, părțile administrând nemijlocit și în contradictoriu proba cu înscrisuri, dreptul de apărare nu a fost încălcat recurentului.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, modificarea sau casarea hotărârii se poate cere pentru motivele expres și limitativ prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, pentru nelegalitate.
În recurs poate fi administrată, conform art. 305 Cod procedură civilă, numai proba cu înscrisuri. Interogatoriul părților, probă cerută prin declarația de recurs ce nu este admisibilă în această fază procesuală.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că pârâtul-recurent, în calitate de chiriaș, nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria din anul 1995, conform clauzelor contractului, că în cauză nu a făcut dovada posesiei legitime ca proprietar al bunului și prin actele invocate în apărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra locuinței.
În consecință, instanțele au aplicat corect dispozițiile legale și clauzele contractului care este legea părților, dispunând rezilierea contractului și evacuarea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată este întemeiată, dovedită conform art. 274 Cod procedură civilă și se admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 ianuarie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 2600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.12.2008
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana
