Reziliere contract. Speta. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 507
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Buliga
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții, și pe intimații, având ca obiect reziliere contract împotriva deciziei civile numărul 384 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenții, și av. intimații,. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la al treilea termen de judecată;
- la primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu,excepția nulității recursuluiiar, prin raportare la valoarea contractului și la dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă instanța a pus în discuțieadmisibilitatea cererii de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul pe excepția nulității recursului având în vedere că excepția admisibilității nu se mai poate invoca în lipsa contractului.
Av. pentru recurenți arată că vine în fața instanței cu un nou motiv de recurs. Având în vedere că la momentul introducerii cererii soții aveau domiciliu în Spania apărătorul acestora invocă dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și solicită acordarea unui nou termen pentru a proba cele susținute.
Interpelat fiind în sensul de a preciza dacă motivul de recurs invocat la acest termen este de ordine publică, apărătorul recurenților arată că motivul invocat este unul de procedură.
Instanța solicită a se consemna că apărătorul recurenților invocă motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă privind nelegala citare a recurenților.
Pe excepția nulității recursului av. pentru intimați solicită admiterea excepției întrucât recursul este nul.
Av. pentru recurenți solicită respingerea excepției nulității recursului formulat.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 8354 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Iașis -a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și.
S-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. din 03.01.1996.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 3.01.1996 sub nr. 7 fost La data de 03.01.1996 sub nr. 7 fost încheiat între și pârâți un contract de întreținere cu clauză de abitație până la sfârșitul vieții, contravaloarea întreținerii fiind în sumă de 1.500.000 lei vechi, constând în alimente, medicamente, asistență medicală, achitarea cheltuielilor de întreținere, administrarea și întreținerea imobilului, obligația de înmormântare.
Contractul de întreținere este sinalagmatic, cu obligație succesivă în timp, existând o reciprocitate și interdependență a obligațiilor, în sensul că fiecare din obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, obligația de întreținere fiind personală și netransmisibilă.
Demersul judiciar al reclamanților poartă asupra rezilierii contractului de întreținere, pentru neexecutarea de către pârâții debitori a contraprestației pe care și-au asumat-o prin contract.
Depozițiile martorilor audiați în cauză relevă că întreținerea a fost acordată sporadic, pârâții debitori plecând în anul 2003 din țară. Din nici o probă administrată în cauză, nu rezultă preocuparea pârâților pentru asigurarea întreținerii pe care și-au asumat-o, situație ce rezultă din ancheta socială efectuată și expertiza medico-legală, din care rezultă fără dubiu că tatăl reclamanților era o persoană suferindă, care nu a beneficiat de medicamente și asistență medicală necesară, având o locuință modestă și neîngrijită, fiind găsit după 72 de ore de la deces. Martorii au relatat că sora defunctului era cea care îi procura băuturi alcoolice, îl punea la munci, situație ce vine în totală contradicție cu prestația la care s-au obligat pârâții.
Sub toate aspectele invocate, rezultă indubitabil că prestația pârâților a reprezentat doar o modalitate de a acapara proprietatea în beneficiul lor, fără a-și executa obligațiile ce le incumbă, drept pentru care, cererea se dovedește întemeiată și se va admite.
Excepția autorității de lucru judecat nu are incidență în cauză, întrucât nu există identitate de obiect, cauză și părți, cauza invocată având ca temei rezoluțiunea contractului.
Excepția inadmisibilității nu poate fi primită, întrucât contractul fiind în executare succesivă în timp, se poate dispune rezilierea pentru viitor.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și susținând că prin sentința civilă nr. 7408/2006 rămasă irevocabilă s-a respins lui autorul intimaților acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 7/1996, față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Se arată că ne aflăm în fața autorității de lucru judecat în ceea ce privește desființarea contractului pe calea rezoluțiunii, iar în ceea ce privește rezilierea, o astfel de acțiune este inadmisibilă.
Tot pe cale de excepție s-a invocat și nulitatea sentinței apelate întrucât aceasta nu a fost motivată în fapt și în drept.
Pe fond, se arată că martorii audiați au relatat că apelanții, personal cât și prin mama lor, au fost singurii care s-au îngrijit de defunct și cât a fost internat și după aceea. Pe fondul bolii și a consumului de alcool, defunctul era deosebit de violent și distructiv astfel încât în anul 2001 dat foc la garsoniera în care locuia.
Aceasta a fost refăcută și redotată de către pârâți.
Se mai susține că apelanții au dovedit că și-au îndeplinit de obligațiile lor de întreținere și că reclamanții sunt singurii vinovați pentru faptul că nu le-a fost permis să se ocupe de organizarea și achitarea cheltuielilor privind înmormântarea.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat sub toate aspectele invocate.
Apelanții au invocat excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamanților și motivat de faptul că fiind un contract intuito personae nu poate fi atacat de creditorul întreținerii. Nu au interes în promovarea acțiunii în reziliere întrucât aceasta desființează pentru viitor efectele contractului, or beneficiarul întreținerii este decedat la acest moment.
De asemenea, au invocat și excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește respectarea obligației de întreținere de către pârâții și.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 384 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Iași s-a respins apelul promovat de către pârâții și contra sentinței civile nr. 8354/01.07.2008 Judecătoriei Iași, sentință pe care a păstrat-
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Analizându-se cu prioritate excepțiile invocate de apelanți în baza art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul constată în ceea ce privește excepția nulității sentinței apelate că aceasta este neîntemeiată întrucât argumentarea "generală" a motivelor ce au condus la pronunțarea soluției de fond nu echivalează cu nemotivarea.
Din lecturarea sentinței apelate rezultă că instanța a motivat atât soluțiile pronunțate asupra excepțiilor, cât și fondul pricinii raportat la probatoriile administrate, acte și martori.
Dacă hotărârea nu a reușit să convingă apelanții, acest aspect poate fi de natură subiectivă, pentru că soluția pronunțată nu le este favorabilă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 7408/07.06.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 950/2006, tribunalul constată, pe de o parte că prin acea hotărâre s-a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, iar prin prezenta cauză, rezilierea acestuia, ceea ce reprezintă instituții de drept diferite, cu efecte și sancțiuni diferite.
Pe de altă parte, nu există autoritate de lucru judecat cu atât mai mult cu cât se arată că principalele aspecte invocate vizează elemente noi, intervenite ulterior pronunțării sentinței civile nr. 7408/07.06.2006 a Judecătoriei Iași ce vizează o altă perspectivă asupra contractului, respectiv dovedirea prestării succesive a obligațiilor.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii în rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și această excepție este nefondată întrucât motivele invocate în susținerea ei nu atrag inadmisibilitatea, calea în justiție fiind deschisă părții de dispozițiile generale ale art. 6 CEDO coroborat cu art. 21 din Constituție. Considerentele arătate sunt analizate sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a intimaților, tribunalul reține că dreptul de întreținere este un drept personal și ca atare este netransmisibil prin succesiune,deoarece se stinge la moartea beneficiarului. De aceea, moștenitorii nu pot cere, după moartea beneficiarului, ca prestațiunea să continue în persoana lor sau ca prestațiunea neefectuată în timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor.
Acest caracter personal al creanței de întreținere nu influențează însă caracterul patrimonial al acțiunii în rezilierea contractului, pentru neexecutarea obligației de întreținere față de beneficiar.
Sancțiunea contractuală a rezilierii, chiar atunci când se referă la o prestațiune personală, are caracter patrimonial, pentru că este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părților contractante.
Ca atare, intimații era în drept să introducă acțiunea în rezilierea contractului în calitate de succesori, având calitatea procesuală activă și interesul promovării acestei cereri.
Pe fond, din înscrisurile depuse a rezultat că utilitățile erau achitate de defunct și de intimați (cheltuielile de întreținere, energie electrică, etc.), chitanțe dacă ar fi fost achitate de apelanți s-ar fi aflat în posesia acestora.
Din declarațiile martorului a rezultat că de îngrijirea ului se ocupa fiul acestuia, ce a avut grijă și de sănătatea tatălui făcând toate demersurile ca acesta să fie operat de cataractă și să obțină o majorare a pensiei depunând toate diligențele în acest sens. Același martor a susținut că nu avea cunoștință ca defunctul să aibă vreo soră care să-l fi ajutat și că a fost rugat de fiul ului să-i gestioneze banii care îi trimitea din străinătate în beneficiul tatălui său.
Martorul arată că apelanții nu și-au îndeplinit nici obligația de a-l înmormânta pe defunct, astfel încât tot intimații s-au îngrijit și de acest lucru.
Declarațiile martorelor și - propuse de apelanți sunt înlăturate chiar de către raportul de necropsie din care rezultă că moartea a survenit cu 3 - 5 zile înainte de descoperirea cadavrului aflat în avansată stare de putrefacție, vecinii alertând autoritățile. Aceasta împrejurare este contrară celor declarate de martore potrivit cu care sora defunctului îl vizita în mod constant de 2-3 ori pe săptămână.
La momentul decesului se afla în străinătate și cum nimeni altcineva nu se ocupa de, acesta a decedat datorită unei probleme de sănătate ce a intervenit.
În sprijinul susținerilor intimaților există și anchetele sociale efectuate de Serviciul de Asistență Socială I care fac referire la împrejurarea că defunctul se afla în întreținerea fiilor săi.
Din aceleași declarații ale martorilor propuși chiar de către apelanți a rezultat că după aproximativ trei ani de la încheierea contractului, pârâții au părăsit țara lăsându-l pe defunct în grija mamei lor, respectiv sora beneficiarului întreținerii.
De reținut însă că contractul de întreținere se încheie atât de întreținut, cât și de întreținător în considerarea reciprocă a persoanei lor, având în mod esențial un caracter intuitu personae.
Pentru intimat, încheierea contractului implică o alegere de persoană, o încredere a acestuia că persoana întreținătorului îi va acorda întreținere în natură, în mod succesiv și complet.
Natura obligației de întreținere, presupune îndeplinirea ei cu bună credință, cu atât mai mult cu cât modul de executare a întreținerii este lăsat la aprecierea debitorului, nefiind stipulat în contract.
Din acest motiv, obligația de întreținere implică faptul personal al debitorului, executarea obligației de întreținere având un caracter personal, netransmisibil.
Or, chiar apelanții recunosc că după trei ani de încheierea actului, l-au lăsat pe defunct în grija mamei lor, neexistând dovada că acesta a acceptat ca asigurarea permanentă a îngrijirii sale să fie realizată de către aceasta, împrejurare de unde rezultă că prestația de întreținere și-a pierdut caracterul intuitu personae.
Ca atare, practic chiar apelanții au recunoscut că nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, situație în care în mod corect s-a dispus rezilierea acestuia.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins apelul și pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și pentru următoarele motive:
- datorită condițiilor impuse nu a putut studia dosarul în această perioadă, observând totuși că la dosarul cauzei nu s-a depus contractul de vânzare-cumpărare și nu este nici un înscris care să certifice identitatea reclamantei ca fiind moștenitor a defunctului care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. În acțiunea reclamanților, aceștia fac referire la un contract care nu se afla la dosarul cauzei.
Dacă recurenții se află în eroare asupra înscrisurilor invocate ca motive de recurs, trebuie luate în considerare excepțiile invocate la fond și în apel, acelea de autoritate de lucru judecat motivat de 7408/ și lipsa calității procesuale a reclamanților, aceștia susținând că sunt moștenitorii defunctului și.
În drept invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La termenul din 11 2009 s-a invocat din oficiu excepție nulității recursului.
Raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța va soluționa cu prioritate excepția invocată și va constata nul recursul pentru următoarele motive:
Potrivit art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și a dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, încadrarea greșită motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, deși recurenții indică ca motiv de recurs cel prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, nu au formulat nici o critică care să poată fi încadrată în acest motiv de nelegalitate, nici alte critici care că atragă încadrarea în vreun alt motiv de recurs prevăzut limitativ în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zis la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus încadrarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului constă în indicarea unor înscrisuri care nu se află la dosarul cauzei, invocate și la fond, fără însă a arăta în concret ce susțineri face în legătură cu aceste excepții și în ce constă greșeala instanței de apel cărei hotărâre a atacat-
Succesiunea de susțineri din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic, așa încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul juridic în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea a constatat nulitatea recursului conform art. 302 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă coroborat cu art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 384 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud. -
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena, Buliga
