Reziliere contract. Speta. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.522/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Valentina
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B-, împotriva deciziei civile nr.83 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata SRL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul depune la dosar chitanța seria - nr. - din 5 august 2008 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, și note de concluzii scrise pe care le dezvoltă oral în ședință publică, solicitând admiterea recursului formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 6143 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea restrânsă, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SRL
Din considerentele acestei hotărâri, rezultă că reclamantul a solicitat prin acțiune rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâtei la plata sumei de 867 lei reprezentând impozit pe venit și a cotei părți din utilitățile consumate, motivând că nu a respectat prevederile contractuale în sensul că nu a achitat impozitul pe venit
datorat statului de către proprietar, cota parte din contravaloarea energiei electrice, a gazelor și a serviciilor de canalizare.
Ulterior și-a restrâns pretențiile și a solicitat numai rezilierea contractului și plata sumei de 867 lei reprezentând impozit pe venit.
Instanța de fond, analizând clauzele contractului de închiriere nr. 71/10.08.2006 încheiat de părți, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 22 lit. d din Legea nr. 114/1996 și art. 63 Cod fiscal, privind rezilierea, având în vedere că obligația de plată a impozitului pe venitul realizat din închiriere incumbă reclamantului în calitate de proprietar, iar clauza cuprinsă în contract în sensul obligării pârâtei la plata acestui impozit este nulă, contravenind prevederilor art. 63 din Codul Fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Nu a realizat nici un venit deoarece nu i s-a plătit nici o chirie;
2. Chiriașul nu și-a îndeplinit nici una din obligațiile asumate prin contract și consideră că nu a fost de bună - credință;
Referitor la acest aspect, apelantul a susținut că nu a solicitat chiria ce i se datora și a renunțat la plata cotei părți din utilități pentru că a considerat că trebuie să facă demersuri prea lungi, complicate și costisitoare, cu o perspectivă improbabilă de recuperare a acestor datorii, nu înțelege să plătească impozit pentru venituri pe care nu le-a realizat.
A solicitat anularea contractului de închiriere și obligarea pârâtei la plata sumei de 867 lei și a penalizărilor și majorărilor aferente sau exonerarea apelantului de la plata acestor sume, motivat de faptul că nu a realizat nici un venit.
Prin decizia civilă nr.83 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul.
Pentru a pronunța decizia civilă mai sus menționată, instanța a reținut că pretențiile formulate de reclamant prin acțiune au fost modificate în apel, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților și majorărilor aferente sau exonerarea apelantului de plata unor sume deoarece nu a realizat nici un venit.
Or, potrivit art.294 cod pr. civilă, aceste cereri noi formulate în calea de atac a apelului nu pot fi analizate și dezbătute.
Având în vedere acțiunea restrânsă formulată de reclamant în fața primei instanțe, Tribunalul reține pe baza probelor administrate că nu sunt întrunite condițiile pentru rezilierea contractului de închiriere atât timp cât obligația la plata impozitului către stat revine acestuia în calitate de proprietar și nu a pârâtei în calitate de chiriaș conform art.63 din codul fiscal.
Impotriva deciziei civile nr.83 din 16 aprilie 2008 Tribunalului Brăila, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, fiind nemulțumit de faptul că ambele instanțe nu au luat în considerare că pârâta nu a respectat clauzele contractuale și că nu a realizat nici un venit din derularea contractului și că a renunțat la plata cotei părți din utilități, deoarece nu a mai făcut
demersuri pentru recuperarea sumelor de bani și că este ilegal să fie obligat la impozit pe un venit nerealizat.
In consecință, solicită casarea ambelor hotărâri și pe fond rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta SRL B, exonerarea sa de plata impozitului pentru un venit ce nu l-a realizat și cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de casare și modificare prevăzute de art.304 pct.1 - 9 cod pr.civilă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, confirmată și de instanța de apel.
In ceea ce privește cererea formulată de reclamant în apel prin care solicită anularea contractului de închiriere, în mod corect a constatat instanța că nu poate fi analizată potrivit art.294 cod pr. civilă, fiind o modificare a obiectului acțiunii.
Referitor la rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâtei la plata impozitului către stat în sumă de 867 lei, justificat au reținut instanțele că de fapt reclamantului în calitate de proprietar potrivit art.63 cod fiscal, îi revenea obligația de a plăti impozitul pe venit și nu pârâtei în calitate de chiriaș.
Cum reclamantul și-a restrâns pretențiile pe parcursul procesului în fața instanței de fond numai cu privire la reziliere și plata impozitului, în mod corect instanțele au constatat că nu există temei pentru admiterea acestor capete de cerere.
In consecință, criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate neîncadrându-se în nici unul din aspectele prevăzute de art.304 pct.1 - 9 cod pr. civilă.
Față de cele expuse, instanța în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B-, împotriva deciziei civile nr.83 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /24.10.2008
Tehn.
2 ex./30.10.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Viorica Mihai Secuianu, Valentina
