Reziliere contract. Speta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 551
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 26 din data de 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât - și intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât - solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca instanța să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 193/4 încheiat între părți la 1 octombrie 2003 și evacuarea pârâtului din locuința de intervenție pe care o ocupă în mod abuziv în Stația CFR.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 1 octombrie 2003, între Sucursala Regională CFR C - Patrimoniu și pârâtul, având funcția de montator la l LC a intervenit contractul de închiriere nr.193/4 la 1 octombrie 2003 pe o perioadă de 3 ani, prin care Regionala închiria, iar pârâtul primea în calitate de chiriaș, locuința lui din l, pârâtul având obligația de a respecta obligațiile contractuale.
Reclamanta a precizat că prin art. 15 alin. 7 din cap. 5 intitulat "Obligațiile părților", pârâtul chiriaș s-a obligat să elibereze necondiționat locuința la solicitarea Comisiei Regionale de Locuințe, pentru a permite ocuparea ei de către personalul cu funcții, care au obligația de serviciu să o ocupe (șef stație trafic, șef secție, șef adjunct, șef district).
A menționat că la 6 aprilie 2004, șef district linii a solicitat închirierea acestei locuințe de intervenție, cererea sa fiind aprobată de conducerea Regionalei CF și de către sindicat, potrivit adresei nr-/16.08.2004, dar pârâtul a refuzat să elibereze locuința.
La 3 iunie 2005, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
arătat că în cap. 6 din contractul de închiriere, sunt enumerate cazurile de încetare sau reziliere a contractului înainte de termen, iar situația descrisă de reclamantă nu se regăsește în cazurile prevăzute în contract.
A mai precizat că potrivit art. 16 din contract, încetarea contractului poate interveni dacă interesele de exploatare ale CFR impun eliberarea spațiului închiriat, dar cu un preaviz de 60 zile și cu obligarea reclamantei de a pune la dispoziția chiriașului un spațiu corespunzător.
Prin sentința comercială nr. 498 din 9 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
La 21 martie 2006 pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să oblige reclamanta să-i pună la dispoziție un spațiu corespunzător conform art. 16 pct. 6 din contractul de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 5225 din 27 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 14007/C/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA, reprezentată de Sucursala Regională de Ferate C, împotriva pârâtului.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârât și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 193/4 încheiat între părți la 1 octombrie 2003 și evacuarea pârâtului din locuința situată în l - DISTR + LOC L4, în suprafață de 66,34 mp.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 1 octombrie 2003 fost încheiat contractul de închiriere nr. 193/4 între reclamanta CFR SA reprezentată de Sucursala Regională de Ferate C, în calitate de locator și pârâtul în calitate de locatar, privind imobilul în suprafață de 66,34 mp situat în C, l, L4, la data încheierii contractului pârâtul fiind angajat al reclamantei, având meseria de montator în cadrul Stației CFR, în prezent desfășurându-și activitatea în cadrul SC CFR SA, înființată ca o filială a CN CFR.
Locuința a făcut obiectul cererii de închiriere formulată la data de 6 aprilie 2004 de către numitul, în calitate de șef al districtului, cerere aprobată de către reclamantă.
În drept, a fost reținută aplicarea art. 15 pct. 7 din contractul de închiriere, privind denunțarea unilaterală a contractului de către locator, precum și încălcarea obligației contractuale asumate de către pârât, privind eliberarea necondiționată a locuinței.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că, în speță, nu-și găsește aplicarea art. 16 din contract, întrucât în cauză nu este aplicabil criteriul eliberării spațiului ca urmare a intereselor de exploatare la CN CFR SA.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, apelantul pârât, invocând excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Craiova, având în vedere natura litigiului, competent în soluționarea cauzei în primă instanță fiind Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă, beneficiul locuinței fiind acordat ca un accesoriu al contractului de muncă.
În același timp, apelantul a invocat și încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care prima instanță a amânat cauza pentru termenul din 12 septembrie 2006, dar ulterior a revenit asupra măsurii luate și probelor încuviințate, acordând cuvântul pe fond.
Apelantul a criticat de asemenea, modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, precum și a excepției privind calitatea de reprezentant al Sucursalei Regionale CFR C, precizând că nu a fost făcută dovada că locuința în litigiu este proprietatea reclamantei, iar pe de altă parte nu rezultă calitatea de reprezentant a Sucursalei.
Pe fond, apelantul a arătat că prezintă calitatea de "electromecanic III" având dreptul la o locuință de serviciu, criticând și procedura de repartizare a locuinței în cauză, către terțul.
A precizat că a fost încălcat art. 4 pct. b) din Instrucțiunile privind fondul de locuințe al CFR, menționând și faptul că intimata reclamantă avea obligația de a-i repartiza un alt spațiu corespunzător și că în stația există locuințe libere, una din aceasta fiind ocupată de numitul.
Apelantul pârât a critică hotărârea, precizând că prima instanță a reținut faptul că repartizarea locuinței sale către este străină de interesele de exploatare al CN CFR SA, această constatare fiind în deplină contradicție cu contractul de închiriere, precum și cu regimul juridic al locuințelor de serviciu, apreciindu-se că existența unei cereri formulate de către terțul este suficientă, chiar dacă se lezează interesele altei persoane sau dacă obiectul cererii nu prezintă nici o legătură cu interesele de exploatare ale societății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 2 februarie 2007, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului declarat, invocând caracterul civil al litigiului și arătând că în speță există înscrisuri probatorii în raport de care se poate reține stabilirea sarcinii de plată a impozitelor imobiliare către reclamantă.
În analiza excepției calității de reprezentant al Sucursalei, se precizează că dreptul de reprezentare decurge din art. 20 din 581/1998, precum și din Dispoziția nr. 21 din 21 aprilie2005.
Intimata a solicitat rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtului, precizând că șeful de district, numitul a solicitat închirierea locuinței, acest lucru fiind aprobat de conducerea Regionalei CF C, precum și de către organizația sindicală.
S-a menționează și faptul că intimata a acordat apelantului o altă locuință de serviciu în stația, în condițiile inexistenței unei alte locuințe de intervenție sau de serviciu, ce poate fi atribuită apelantului.
Prin decizia civilă nr.26 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelantul pârât, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
A fost respinsă cererea având ca obiect cheltuielile de judecată, formulată de intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că raporturile de muncă dintre apelant și intimată au încetat, apelantul fiind angajatul altei societăți, instanța de fond soluționând corect cauza atât în privința rezilierii contractului de închiriere în raport de prevederile art. 51 alin. 2, art. 54 alin. 2 din Legea nr.114/1996, republicată și dispozițiile art. 22 din contractul de închiriere, cât și în privința respingerii cererii reconvenționale, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite condițiile privind încetarea contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primele motive de recurs s-a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, apreciind că litigiul trebuia soluționat de Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Dolj, excepția nulității sentinței ca urmare a încălcării dreptului la apărare și excepția lipsei calității de reprezentant a Sucursalei Regionala CFR
În privința soluționării fondului cauzei s-a susținut că instanța de apel a reținut eronat faptul că pârâtul nu poate beneficia de dispozițiile art. 16 pct. 6 din contractul de închiriere, pentru a i se acorda o nouă locuință, în condițiile în care reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate sau a dreptului de administrare asupra imobilului.
S-a susținut că locuința ocupată de recurent nu este locuință de intervenție, ci una de serviciu, pentru care acesta a plătit lunar sume de bani cu titlul de chirie, acesta fiind îndreptățit și la primirea unei locuințe de intervenție, în calitatea sa de angajat în cadrul Companiei în funcție de electromecanic.
S-a arătat că nu corespunde adevărului susținerea reclamantei potrivit căreia, pârâtul nu ar mai avea calitatea de angajat al CNCF CFR SA C, solicitare ce nu a făcut obiectul acțiunii introductive,nefiind invocată nici în apel, astfel încât, s-a susținut că soluția pronunțată este străină de obiectul cauzei, depășind limitele investirii instanței de fond.
La data de 05 mai 2008, intimata reclamantă Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională CFR C, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de recurent în motivele de recurs, în raport de art. 137 Cod procedură civilă, se constată că instanțele au soluționat corect cauza și sub aspectul excepțiilor invocate de pârât, excepții ce au fost analizate de tribunal.
Este nefondată excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și susținerea pârâtului în raport de care competența revenea Tribunalului Dolj, Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere prevederile art.1 alin. 1 Cod pr. civilă, în raport de care judecătoriile au competența materială de a judeca în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, precum și obiectul acțiuni și al cererii reconvenționale ce privesc raporturile locative născute între părți, în baza unui contract de închiriere.
Nu s-a făcut dovada încălcării dreptului la apărare, invocat de pârât atât în apel, cât și în recurs, având în vedere practicaua sentinței instanței de fond din care rezultă că atât cererea de probatorii cât și excepțiile invocate de pârât au fost puse în discuția părților, instanța pronunțându-se asupra acestora.
Este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere actele depuse în dosarul de fond, ce atestă faptul că locuința în litigiu se află în proprietatea Companiei Naționale de Ferate CFR SA și în administrarea Sucursalei Regionala Ferate C care a încheiat contractul de închiriere, precum și excepția lipsei calității de reprezentant al Companiei Naționale de Ferate CFR SA, întrucât din dispoziția nr.21/21.04.2005 depusă la fila 59 dosar fond, rezultă că Sucursala Regionala CF C are delegare de competență pentru a formula și susține acțiuni civile în numele și pentru Compania Națională de ferate CFR SA.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs ce vizează fondul soluționării cauzei, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispozițiilor art. 51 alin 2 din Legea nr.114/1996, condițiile și durata de închiriere pentru locuințele de serviciu vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părțile contractante, accesoriu la contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 54 alin. 1 și 2 din lege, locuința de intervenție urmează regimul locuinței de serviciu, locuințele de intervenție realizându-se odată cu obiectivul de investiție și amplasându-se în incinta acestuia sau în imediata apropiere.
Contractul accesoriu nu are o existență juridică de sine stătătoare, ci depinde de existența contractului principal, putând fi încheiat fie concomitent, fie ulterior acestuia.
Valabilitatea contractului accesoriu se apreciază nu numai în funcție de elementele sale constitutive proprii, ci și în funcție de validitatea contractului principal, iar regimul său juridic este determinat de cel al contractului principal. Desființarea sau încetarea contractului principal atrage de plin drept, în virtutea principiului "accesorium sequitur principalem", încetarea contractului accesoriu.
Contractul accesoriu de muncă privește locuințele de serviciu, fiind supus unei reglementări speciale derogatorie de la dreptul comun, respectiv aceea din Legea nr.114/1996.
În speță, în baza contractului de închiriere nr.193/4 din 01 octombrie 2003, locatorul Compania Națională CFR SA, prin reprezentant Regionala CFR Caî nchiriat pârâtului, în calitate de locatar, angajat ca montator în cadrul lui LC, spațiul locativ situat în l, District + locuință L 4 în suprafață de 66,34. pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01 octombrie 2003 și până la data de 01 octombrie 2006.
În conținutul contractului de închiriere, respectiv în art.16 și 17 din contract, s-au prevăzut cazurile de reziliere și de încetare a contractului, în art. 15 alin. 7 prevăzându-se, printre obligațiile chiriașului, și aceea de a elibera necondiționat locuința la solicitarea Companiei Regionale de Locuințe, pentru ca aceasta să fie ocupată de funcții care au obligația de serviciu să o ocupe, printre acestea fiind enumerată și funcția de șef district.
Actele depuse la dosar, respectiv adresa nr.2/2/2/2.2/383 evidențiază că la data soluționării cauzei, pârâtul este angajatul SC CFR SA, înființată ca o filială a Companiei Naționale CFR, cu personalitate juridică proprie și patrimoniu propriu, având forma juridică de societate pe acțiuni potrivit prevederilor HG nr.1283/2003.
Instanțele au reținut întemeiat ca fiind îndeplinite condițiile pentru rezilierea contractului de închiriere încheiat de pârât, făcându-se corect aplicarea dispozițiilor art. 51 alin. 2 și 54 alin. 2 din Legea nr.114/1996, republicată, precum și prevederile art. 22 din contractul de închiriere, în condițiile în care raporturile de muncă dintre reclamantă și pârât au încetat, acesta refuzând nejustificat să elibereze locuința la solicitarea Comisiei Regionale de Locuințe, pentru a permite ocuparea acesteia de către personalul cu funcții, ce necesită încheierea unui contract de închiriere pentru aceste persoane.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se susține că locuința în litigiu este o locuință de serviciu, și nu de intervenție, având în vedere incidența dispozițiilor art. 22 din contractul de închiriere, în conformitate cu care contractul de închiriere încheiat pentru locuințele de serviciu este accesoriu al contractului de muncă, pârâtul nemaifiind angajatul reclamantei, astfel încât, prin încetarea contractului de muncă nu poate fi menținut, respectiv prelungit contractul de închiriere.
Nu se justifică obligarea pârâtei la asigurarea unei alte locuințe pentru pârât în raport de obiectul cererii reconvenționale, dat fiind faptul că acesta nu mai este în prezent angajatul unității reclamante, fiind irelevante susținerile din recurs referitoare la inexistența dreptului de proprietate sau a dreptului de administrare al reclamantei asupra imobilului în litigiu, în raport de înscrisul intitulat balanță de mijloace fixe ( nr.inv. -) ( Anexa 5 dosar fond) și fișa mijlocului fix (Anexa 6 dosar fond ).
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod pr. civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PETNRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 26 din data de 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
08.07.2008
Jud. apel,
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
