Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 599
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitori pe, soție supraviețuitoare și, domiciliat în P Bd. - - -.A.6 jud. A și, domiciliată în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 330 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B- -12.1.7.28 sector 5 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la părinții săi în com. sat jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecat pe pârâtul, solicitând instanței rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1976/07.08.2003, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că prin contractul sus menționat reclamanții au înstrăinat întreaga avere imobilă (terenuri și construcții) menționate în prima parte a contractului sus menționat. Înstrăinarea s-a făcut cu obligația dobânditorului de a le acorda reclamanților întreținere începând cu data autentificării contractului și până la decesul lor, însă pârâtul nu s-a achitat de aceasta.
Deși de la data încheierii contractului a trecut o perioadă destul de mare, pârâtul nu s-a achitat de obligațiile contractuale, cu toate că atunci când au avut nevoie reclamanții i-au solicitat sprijinul, respectiv: hrană, asistență medicală, asigurarea lemnelor pentru foc, precum și plata obligațiilor față de fisc, telefon, curent electric.
Se precizează că pârâtul are domiciliul în B, iar reclamanții au fost ajutați de vecini și nepoți. Se mai arată că vecinii care îi ajută au primit sume bănești de la nepoți, precum și din contribuția bănească a reclamanților, aceștia fiind pensionari.
Organele locale (poliție, primărie, asistență socială) s-au sesizat de situația reclamanților întocmind în acest sens acte de constatare.
Datorită faptului că întreținerea la care pârâtul s-a obligat nu s-a realizat se consideră că a fost îndeplinită condiția rezolutorie prevăzută de dispozițiile art.1019 cod civil care impune desființarea contractului.
Prin sentința civilă nr.282/19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului și au fost obligați reclamanții la suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.282/19.02.2008, instanța de fond a reținut că:
Pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, asigurându-le creditorilor întreținerii procurarea hranei zilnice, asigurarea de asistență medicală constând în procurarea medicamentelor atunci când a fost nevoie sau deplasându-se la medic cu reclamantul, a contribuit la asigurarea menajului celor doi soți reclamanți, în privința căruia în contract s-a stabilit că se va asigura "în caz de neputință", aspecte reținute și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului și din depozițiile martorilor și;
Pârâtul a apelat și la ajutorul părinților săi, care, în mod benevol au îndeplinit unele din obligațiile asumate de pârât nu este de natură să afecteze caracterul personal al obligației de întreținere așa cum s-a susținut de către reclamanți, care au acceptat între anii 2003- 2006 această modalitate de executare a prestațiilor, cunoscând încă de la încheierea contractului că domiciliul și locul de muncă al pârâtului se află în B în timp ce părinții acestuia locuiesc în același sat cu reclamanții.
Pentru a opera rezoluțiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială, dar substanțială sau totală a obligației debitorului care să se datoreze culpei acestuia, iar debitorul să fi fost pus în întârziere. În privința acestei ultime condiții debitorul este de drept în întârziere, dată fiind natura specifică a obligației de întârziere.În materia obligațiilor de rezultat cum sunt cele asumate prin contractul de întreținere, sarcina probei se împarte între creditor și debitor. Astfel, creditorii ar fi trebuit să facă dovada neîndeplinirii obligațiilor asumate de către debitor în timp ce debitorul trebuia să facă dovada executării obligațiilor.
Pârâtul a făcut pe deplin dovada îndeplinirii obligației de întreținere, declarațiile martorilor audiați la propunerea sa fiind convingătoare în acest sens și nefiind combătute în aceeași manieră prin depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr.282/19.02.2008 au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că potrivit dispozițiilor legale și a practicii judiciare obligațiile contractului de întreținere trebuiau îndeplinite permanent, continuu, nu de diverse persoane și ocazional, și deși se invocă corect dispozițiile legale incidente, prima instanță nu le coroborează cu împrejurările de fapt care de altfel au fost dovedite, de asemenea prima instanță face referire și la o anchetă făcută de organele de cercetare penală, care nu au nici o competență, acestea fiind făcute total abuziv, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 330 din 15 septembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondat, apelul reclamanților, reținând că:
In mod corect instanța de fond a reținut ca pârâtul a făcut pe deplin dovada îndeplinirii obligației de întreținere, declarațiile martorilor audiați la propunerea sa fiind convingătoare în acest sens și nefiind combătute în aceeași manieră prin depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților, rezultând că pârâtul, atât personal cât și prin intermediul părinților săi sau a altor persoane pe care le plătea în acest sens, cum este și cazul martorului, a procurat reclamanților alimentele și medicamentele ce le erau necesare, a asigurat și remedierea unor defecțiuni la rețeaua electrică de la casa reclamanților, le-a tăiat lemne și i-a ajutat la muncile.
Din cei patru martori audiați, trei dintre aceștia, printre care si un martor propus de către apelanții reclamanți, au confirmat cele arătate de către intimatul parat, în sensul ca au fost respectate obligațiile contractuale așa cum au fost asumate prin contractul de întreținere.
Nu poate fi primita critica apelanților, în sensul că prestarea obligației de întreținere nu s-a făcut de către intimatul parat, aceasta obligație fiind personală, în condițiile în care din depozițiile martorilor reiese cu claritate ca atât paratul cât și alți membrii ai familie sale au acordat îngrijire apelanților. Mai mult așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanții, au acceptat între anii 2003- 2006 această modalitate de executare a prestațiilor, cunoscând încă de la încheierea contractului că domiciliul și locul de muncă al pârâtului se află în B în timp ce părinții acestuia locuiesc în același sat cu reclamanții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, întemeindu-și în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.7-9 Cod pr.civilă, susținând că în mod greșit s- respins acțiunea, soluția fiind menținută și în apel, deoarece din probele administrate s-a dovedit că pârâtul nu s-a achitat de obligațiile asumate prin contract.
Arată recurenții-reclamanți că instanța a ignorat nu numai probele administrate, dar și apărările formulate în cuprinsul întâmpinării, apărări care nu fac altceva decât să confirme în totalitate acțiunea acestora și temeinicia probelor, fiind eronată concluzia instanței de apel că pârâtul a făcut dovada prestării obligațiilor asumate.
Prin întâmpinarea formulată, chiar pârâtul arată că nu a fost și nu este în măsură să se achite permanent de obligațiile asumate și că vinovați de neîndeplinirea acestora ar fi chiar reclamanții pentru că și-au asumat riscul de a încheia contractul cu o persoană din
Tot pârâtul în întâmpinare arată că prestarea obligațiilor de întreținere nu presupune abandonarea familiei, serviciului, ci important este de a apela la toate mijloacele ca alimentele să ajungă la aceștia, iar tribunalul și-a însușit această apărare, refuzând să dea o interpretare corectă dispozițiilor legale în materie.
S-a mai susținut de către recurenții-reclamanți că obligația de întreținere asumată de pârât nu constă în sumele de bani pe care acesta pretinde că le-a trimis, ci au nevoie de ajutor efectiv, care a fost asigurat însă de către martorul la solicitarea rudelor apropiate, reclamanților.
În mod greșit instanța a apreciat ca subiectivă declarația acestui martor care este permanent în gospodăria lor, au mai arătat recurenții-reclamanți.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale a celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond și apel.
Susține intimatul-pârât că acesta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract asigurându-le hrana zilnică, asistență medicală, procurarea de medicamente, apelând uneori la părinții săi care în mod benevol au îndeplinit anumite obligații asumate de acesta, nefiind de natură să afecteze caracterul personal al obligației de întreținere așa cum au arătat reclamanții.
Pentru a opera rezoluțiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții care nu au fost dovedite de către recurenții-reclamanți.
În continuare, intimatul-pârât răspunde celorlalte critici cu referire la probele administrate, depozițiile martorilor audiați și a modalității corecte de apreciere a acestor probe de către instanța de judecată.
Dosarul de recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 19 noiembrie 2008 fost suspendat la data de 21 ianuarie 2009 în temeiul art.243 pct.1 Cod pr.civilă până la indicarea moștenitorilor lui, decedat pe parcursul soluționării procesului, măsură care a fost menținută până la data de 17 iunie 2009, când s-a repus pe rol, ocazie cu care au fost citați și moștenitorii defunctului.
O parte dintre moștenitorii defunctului au renunțat expres la succesiune, depunându-se declarații notariale în acest sens în copie la dosar, cei care au acceptat succesiunea și care au înțeles să continue recursul fiind și drăguță.
Ulterior, recurenții au depus la dosar și concluzii scrise, prin care au reiterat motivele de recurs, însoțite și de un scurt istoric al litigiului care s-a desfășurat pe rolul instanțelor de judecată și a situației de fapt dedusă judecății.
Curtea, examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1976/2003, reclamanții au înstrăinat pârâtului imobilul compus din casă și teren situat în com. sat județul D, proprietatea acestora, în schimbul întreținerii constând în hrana zilnică, asigurarea menajului necesar în caz de neputință, asigurarea de asistență medicală cu medic și medicamente, urmând ca la deces să facă înmormântarea și toate rânduielile potrivit datinilor.
Așa cum corect au reținut cele două instanțe de judecată, din analiza probelor administrate, a rezultat că pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate, iar faptul că acesta a apelat și la ajutorul părinților săi, care în mod benevol au îndeplinit unele din obligații, nu este de natură să afecteze caracterul personal al obligației de întreținere, astfel că sub acest aspect critica recurenților-reclamanți este nefondată.
Este știut că în materia obligațiilor de rezultat cum sunt cele asumate prin contractul de întreținere, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, iar pentru a opera rezoluțiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv să existe o neexecutare parțială, dar substanțială sau totală a obligației debitorului care să se datoreze culpei acestuia, iar debitorul este de drept în întârziere, dată fiind natura obligației.
Cu probatoriile administrate recurenții-reclamanți nu au făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de întreținere, pe când intimatul-pârât a făcut dovada îndeplinirii acestor obligații, cum corect s-a reținut de instanțele anterioare.
De altfel, prin recursul formulat, recurenții-reclamanți au invocat o serie de nemulțumiri vizând fondul propriu-zis al raportului juridic dedus judecății, fără să indice în mod corect care sunt motivele de nelegalitate.
Prin urmare, deși au invocat incidența dispozițiilor art.304 pct.7-9 Cod pr.civilă, criticile acestora vizează modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate, critici care nu mai pot face obiectul analizei în recurs, deoarece motivul prevăzut de art.304 pct.11 Cod pr.civilă (singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt consecutive greșitei aprecieri a probelor) era abrogat la data pronunțării deciziei din apel.
Rezultă așadar pentru considerentele mai sus expuse că recursul reclamanților apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitori pe, soție supraviețuitoare și, domiciliat în P Bd. - - -.A.6 jud. A și, domiciliată în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 330 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B- -12.1.7.28 sector 5 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la părinții săi în com. sat jud.
Obligă recurenții-reclamanți să plătească intimatului-pârât 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
Red. CP
Tehnored.NM
2ex.
30.06.2009
f- Judecătoria Găești
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
