Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 128
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier - -
Pe fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în P,- jud. P și pârâții și domiciliați în P,-, -.5,. 3 jud. P împotriva deciziei civile nr. 689 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții pârâți reprezentatOG și personal și asistată de avocat din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul reclamantei a fost timbrat cu 8,00 lei prin anularea chitanței nr. -/17.12.2007 la fila 12 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, recursul pârâților a fost timbrat cu 5,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanțelor nr. -/10.12.07, -/07.12.07, -/07.12.07 la filele 13,14,19 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat pentru recurenții pârâți, la solicitarea instanței precizează că taxele de timbru au fost achitate pe numele Cabinetului de avocatură asociați și, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 136, 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, invocă din oficiu și pune în discuția părților nulitatea recursului declarat de reclamantă, având în vedere că motivele invocate nu permit încadrarea în niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea excepției nulității recursului reclamantei, invocată din oficiu de instanță.
Referitor la recursul pârâților, solicită a se avea în vedere că în mod greșit instanța de apel a menținut sentința pronunțată în fondul cauzei, deoarece s-a dovedit cu probele administrate în cauză că, încă de la încheierea contractului de întreținere, părțile s-au înțeles să locuiască în imobil.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții și să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1712/1999 de BNP cu repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1712/31.05.1999 de BNP a înstrăinat pârâților imobilul proprietatea sa situat în P,-, -.5,.3, jud.P, prețul înstrăinării constând în obligația de întreținere și deși prin contract reclamanta își rezervase un drept de uzufruct viager pârâții s-au instalat în apartament, iar imediat după încheierea contractului au refuzat să își îndeplinească obligațiile asumate, impunându-se formularea prezentei acțiuni.
La termenul de judecată din 04.10.2006 reclamanta a formulat o precizare și completare la cererea inițială învederând că nu mai solicită și repunerea părților în situația anterioară, ci evacuarea pârâților lor din imobil.
În motivarea cererii precizatoare și completatoare reclamanta a arătat că potrivit actului încheiat pârâții au intrat de drept în stăpânirea imobilului de la data autentificării contractului, dar în stăpânirea de fapt pot intra numai la încetarea acesteia din viață, astfel că în prezent nu au titlu locativ.
În temeiul art.115-118 cod pr.civilă pârâții au formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că locuiesc în imobilul ce a făcut obiectul contractului din luna octombrie 1998, dată la care reclamanta le-a închiriat apartamentul, unde cu acordul acesteia au locuit și mai departe, iar după încheierea contractului și-au executat obligația de întreținere și au suportat toate cheltuielile necesare pentru înmormântarea fratelui reclamantei, întrucât ea nu avea bani.
Pe calea cererii reconvenționale pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 25.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului și a cheltuielilor cu înmormântările, pomenile și impozitele plătite.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3220/04.04.2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte cererea principală precizată și completată, a anulat cererea reconvențională formulată de pârâți ca netimbrată, a dispus evacuarea reclamanților-pârâți din imobil, reținând la pronunțarea soluției că la data de 31.05.1999 între reclamantă în calitate de înstrăinător și pârâți în calitate de dobânditori a intervenit un contract de întreținere autentificat la nr.1712/1999 având ca obiect imobilul situat în P,-, prețul înstrăinării, constând în obligația de întreținere a înstrăinătoarei de către dobânditori pe tot parcursul vieții acesteia, ea rezervându-și totodată, un drept de uzufruct viager asupra bunului.
Instanța de fond a concluzionat că în cauză rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii, întrucât din declarațiile martorilor audiați la propunerea părților a reieșit că aceștia și-au executat obligația de întreținere, oferind reclamantei alimente, atât la domiciliul acesteia, cât și la domiciliul creditoarei întreținerii sub forma de pachete.
Împotriva sentinței pronunțate declarat apel reclamanta susținând că este nelegală și netemeinică, deoarece, deși a dovedit cu probatoriile administrate în cauză că pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale, instanța a respins capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului, ca neîntemeiat.
S-a mai susținut, în motivarea cererii de apel că după încheierea convenției pârâții și-au exercitat doar sporadic obligațiile sub aspectul întreținerii, fiind nevoită să-și facă singură menajul, să-și asigure hrana, asistența medicală și medicamentele, martorele audiate în cauză la propunerea sa arătând că ele au fost cele care au ajutat-o, întrucât pârâții veneau foarte rar în vizită.
În cadrul acestor motive de apel reclamanta a precizat că instanța trebuia să constate că obligația de întreținere a reclamantei nu s-a executat zi de zi, în mod permanent, iar în lipsa unui singur act de executare este suficient ca obligația asumată să fie considerată neîndeplinită și să conducă la desfacerea contractului. În plus deși pârâții puteau intra în stăpânirea de fapt a imobilului abia după decesul său, s-au instalat în apartament, interzicându-i accesul și punând-o în imposibilitate de a-și exercita dreptul de uzufruct viager.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții și, susținând că este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu a avut în vedere faptul că încă de la încheierea contractului intimata a înțeles ca pârâții să locuiască în apartamentul ce a făcut obiectul contractului, fiind de acord ca aceștia să aducă îmbunătățiri, fără a se pune în discuție evacuarea lor.
S-a mai susținut de către pârâți prin același motiv de apel că intenția pârâților reiese din probele administrate, intimata arătând în răspunsurile la interogatoriu și în cererea introductivă faptul că urmau să locuiască tot în apartamentul în litigiu pentru care s-a convenit de la început.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a considerat că în mod greșit au fost obligați la plata integrală a acestora, având în vedere faptul că cererea intimatei a fost admisă numai în parte, fiind respins capătul de cerere principal, precum și faptul că aceștia au făcut cheltuieli dovedite prin chitanța în original.
Prin decizia civilă nr. 689/19.11.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondate ambele apeluri declarate, reținând că în speță, prin probatoriile administrate, s-a făcut cu prisosință dovada că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate privind întreținerea reclamantei, situație în care, în mod corect, nu putea fi primită solicitarea acesteia privind rezoluțiunea contractului.
În ceea ce privește apelul pârâților s-a stabilit că din moment ce reclamanta și-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra apartamentului, pârâții puteau intra în posesia acestuia numai la decesul ei, astfel încât se justifică evacuarea lor, iar sub aspectul cheltuielilor de judecată s- menționat că instanța în mod corect a aplicat dispoz. art.274 cod pr.civilă și nu art.276 cod pr.civilă, deoarece fiind anulată ca netimbrată cererea lor reconvențională, era firesc ca pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea adversă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta nemulțumită fiind de faptul că deși a dovedit prin probatoriile administrate că pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale, Tribunalul Prahova a respins capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului.
A precizat reclamanta că după încheierea contractului pârâții, doar sporadic i-au prestat întreținere, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați la solicitarea sa, context în care a fost nevoită să-și procure singură cele necesare traiului.
Considerând că în cazul său executarea obligației nu s-a realizat zi de zi în mod permanent, reclamanta a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței civile nr.3220/2007 a Judecătoriei Ploiești, în sensul admiterii în tot a acțiunii sale.
La rândul lor pârâții au formulat recurs motivat de faptul că, în opinia lor, în mod greșit instanța de apel a menținut sentința primei instanțe referitor la evacuarea lor deși s-a probat că intenția părților a fost aceea de a locui împreună, o atare concluzie rezultând și din faptul că au adus îmbunătățiri substanțiale apartamentului.
În continuare, s-a menționat că în speță trebuiau aplicate dispozițiile art.977 cod civil în sensul interpretării contractului după intenția comună și reală a părților și nu după sensul literal al acestuia.
La termenul de judecată din 04.02.2008, instanța din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 136, 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, a invocat și pus în discuția părților nulitatea recursului declarat de reclamantă, având în vedere că motivele invocate nu permit încadrarea în niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea cu privire la excepția invocată constată următoarele:
Referitor la recursul reclamantei, Curtea constată că acesta este nul pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform art.304 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în cazurile prevăzute de la pct.1-9 și anume: când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în situația în care interpretând greșit actul juridic dedus judecății instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, precum și în ipoteza în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Lecturând conținutul motivelor de recurs formulate de către reclamantă instanța reține că acestea vizează modul de interpretare a probatoriilor de către Tribunalul Prahova, respectiv declarațiile martorilor audiați la solicitarea sa prin care făcea dovada că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere asumate prin contractul încheiat.
În virtutea rolului activ reglementat de art.129 alin.4 Cod procedură civilă, instanța trebuie să stabilească exact temeiul de drept corect al căii de atac exercitate și să îl încadreze, în măsura în care este posibil, într-unul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea, procedând la analiza criticilor invocate de către recurent, a constatat că acestea nu se încadrează în prevederile art.304 Cod procedură civilă, iar ceea ce se solicită instanței de recurs privește efectuarea unui control asupra temeiniciei hotărârii din apel, lucru care nu este posibil și care excede cazurilor de modificare și casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Criticile privind modul în care instanța a stabilit starea de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, întrucât nu mai constituie motiv în actuala reglementare a art.304 pr.civilă.
Pct.11 al art.304 pr.civilă, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt consecutive greșitei aprecieri a probelor era abrogat la data pronunțării deciziei atacate, ca urmare a modificărilor aduse codului d e procedură civilă prin Legea nr.219/2005.
Deși recurenta a invocat în susținerea cererii sale prevederile art. 304 pct.7 și 9.pr.civ. Curtea procedând la analiza aspectelor invocate de acesta a constatat că ele nu se încadrează în textul menționat anterior și în niciunul din cazurile prev.de art.304 pr.civilă, neconstituind motive argumentate în raport de considerentele pentru care tribunalul a adoptat soluția pronunțată.
În atare situație, instanța având în vedere art.137 Cod procedură civilă, coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă, urmează a constata nulitatea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.689 din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Prahova, pentru argumentele expuse anterior.
În ceea ce privește recursul pârâților înstanța constată următoarele:
Uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care conferă titularului posesia și folosința asupra bunului ce face obiectul său, în timp ce nudul proprietar nu poate dispune din punct de vedere material de acesta.
În speță prin contractul autentificat sub nr.1712/31.05.1999 reclamanta a înstrăinat pârâților imobilul proprietatea sa situată în P,-, -.5,.3, jud.P, în schimbul întreținerii, stipulându-se totodată în cuprinsul actului (fila 4 dosar fond ) că dobânditorii vor intra de fapt în stăpânirea apartamentului după încetarea din viață a înstrăinătoarei, deoarece aceasta din urmă și-a rezervat un drept de uzufruct viager.
Având în vedere că reclamanta, în calitate de uzfructuar, potrivit dispozițiilor legale trebuie să beneficieze de dreptul de folosință asupra apartamentului până la încetarea sa din viață, clauză care a fost stipulată și în contractul încheiat, în mod corect s-a admis cererea de evacuare formulată de aceasta împotriva pârâților.
Faptul că ea le-a permis pârâților până la momentul promovării prezentei acțiuni să folosească bunul nu înseamnă că ar fi renunțat la beneficiile oferite de acest drept și nu justifică o respingere a cererii sale, astfel încât nu pot fi primite criticile formulate de pârâți prin calea de atac promovată.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea în baza dispoz. art. 312 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 689 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și domiciliați în P,-, -.5,. 3 jud. P împotriva aceleiași decizii sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.dact.VG/CC
2.ex.07.02.2008
apel- Tr.
apel.
f- Jud.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
