Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 127
Ședința publică din data de 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în Nehoiu, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 363 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, G, domiciliați în Nehoiu, jud. B, G domiciliat în Nehoiu, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul pârât personal și asistat de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 17 dosar, intimatul reclamanți personal, lipsind intimații reclamanți, G și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 9,00 lei prin anularea chitanței nr. 13931/14.01.2008 la fila 19 dosar și timbru judiciar de 0,50 lei.
Intimatul reclamant personal, arată că apărătorul său nu se poate prezenta la acest termen și depune la dosar concluzii scrise și bonul fiscal nr. R- în valoare de 100 lei. Nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond, cerere formulată și de apărătorul recurentului pârât.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul pârât G arată că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt date cu aplicarea greșită a legii. Prin sentința civilă pronunțată în cauză, s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul pârâților, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. În mod greșit Tribunalul Buzău, a respins atât cererea de completare a probatoriilor cât și apelul pe fond. Aprecierea instanței de fond menținută prin decizia din apel în sensul că, cele 3 căi de ieșire la calea publică sunt impracticabile, este nejustificată față de constatările raportului de expertiză. Consideră că în mod greșit instanța de fond a motivat hotărârea bazându-se numai pe constatările cercetării la fața locului și nu pe concluziile rapoartelor de specialitate efectuate în cauză, care au stabilit că pe terenul pârâților s-ar crea cea mai lungă cale de trecere.
Solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și pe fond respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
-2-
Intimatul personal, solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1752/27.09.2006 la Judecătoria P, reclamanții -, și G, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună instituirea unei servituți de trecere, cu o lățime de 3. și o lungime de 64. pe terenul proprietatea pârâtului, menționat în tarlaua 16 din titlul de proprietate nr-.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenurile pe care sunt amplasate locuințele lor se învecinează cu proprietatea pârâtului, iar urmare a aplicării Legii 18/1991, pârâtului i-a fost restituit terenul pe care se găsea calea de acces la proprietățile lor, astfel încât în prezent se află în împosibilitatea practică de a mai dispune de o ieșire la calea publică.
Reclamanții au precizat că anterior promovării prezentei acțiuni, au formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate al pârâtului, însă aceasta a fost respinsă definitiv de instanțele de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.616 și urm. cod pr.civilă.
La termenul de judecată din data de 10.11.2006, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți și a celorlați doi moștenitori înscriși în titlul de proprietate nr-, G și, coindivizari, alături de pârât, ai terenului pe care se solicită constituirea servituții de trecere.
Pârâtul, în conformitate cu disp.art.115 cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.1050/2005 pronunțată în dosarul nr.1952/2005 al Judecătoriei De asemenea, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neântemeiată de judecătorul fondului, prin încheierea de ședință din data de 27.10.2006, prin care s-a constatat că în pricină nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități de cauză, obiect și părți, prevăzută de art. 1201 cod pr.civilă. Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă ca neântemeiată prin încheierea de ședință din data de 06.07.2007, instanța reținând că prin actele depuse la dosar - contract de vânzare-cumpărare nr.819/09.06.1997 și adeverința nr.10678/2006 emisă de Primăria oraș Nehoiu - reclamanții și-au dovedit dreptul de a promova prezenta acțiune.
În cauză s-au administrat, la cererea părților, probe cu acte, martori, expertiză topografică și cercetare la fața locului.
La data de 27.07.2007 Judecătoria Pap ronunțat sentința civilă nr.885 prin care a admis în parte acțiunea, instituind în favoarea reclamanților o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților, constând în calea de acces în suprafață de 102 mp. materializată în punctele 1,2,3,4,5,32,33,34,35,37,38,39,11,12,13,14,15,1 în schița de plan nr.2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
S-a acordat în mod alternativ pârâților posibilitatea de a opta pentru primirea de despăgubiri de la reclamanți, în sumă de 74,76 lei/an sau de a primi suprafața de
-3-
102 mp. teren în compensare, din proprietatea reclamanților, identificat în punctele 32, 6, A, B, 32 în schița nr.3 din completarea raportului de expertiză.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 710 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, proprietatea reclamanților este lipsită de acces la drumul public, constituind un loc înfundat, în sensul disp. art.616 cod civil.
Judecătorul fondului a stabilit, în urma verificării raportului de expertiză și prin prisma constatărilor efectuate la fața locului, că singura cale de acces a reclamanților la drumul public este pe terenul pârâților, fiind în linie dreaptă, fără, ușor de folosit, spre deosebire de celelalte trei alternative menționate în raportul de expertiză, care traversează terenurile unor terți și care sunt impracticabile, fiind în accentuată, prevăzută cu trepte și trecând chiar pe mijlocul proprietăților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art.284 al.1 cod pr.civilă pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată prin întâmpinare, iar pe fond a admis acțiunea, întrucât cea cea mai scurtă cale de acces trecea pe proprietatea altor vecini, astfel cum rezultă cu claritate din raportul de expertiză întocmit de ing..
În subsidiar, apelantul a solicitat completarea probatoriului cu o nouă expertiză tehnică, care să stabilească dacă din punct de vedere constructiv pot fi amenajate căile de acces identificate în lucrarea topografică.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
La data de 16.11.2007 Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.363 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, reținând că prin actele depuse - contractul de vânzare-cumpărare nr.819/09.06.1997 și adeverința nr.10678/2006 emisă de Primăria oraș Nehoiu - reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce constituie loc înfundat, învecinate cu proprietățile pârâților.
Referitor la aspectele de fond ale cauzei, tribunalul a stabilit că deși expertul a identificat cea mai scurtă cale de acces la drumul public pe terenul altor vecini, corect prima instanță a instituit servitutea de trecere pe terenul pârâților, drumul cel mai scurt fiind în și, pe el identificându-se niște scări.
În ceea ce privește completarea probatoriului, tribunalul a stabilit că în cauză nu se impune o astfel de măsură, întrucât situația de fapt dedusă judecății a fost corect stabilită de prima instanță.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.301 cod pr.civilă, pârâtul, criticând-o ca "nelegală și netemeinică".
Recurentul a susținut că în mod nelegal tribunalul a apreciat că s-a stabilit corect situația de fapt, la prima instanță.
Precizează recurentul că în mod nelegal s-a apreciat că celelalte trei căi de acces la drumul public sunt impracticabile și împovărătoare pentru proprietarii fondului aservit, ignorându-se astfel o lucrare de specialitate - expertiza topografică precum și conținutul adresei nr.6372/2007 - fiind validate simplele percepții consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului.
-4-
În cel de-al doilea motiv de recurs s- susținut că hotărârile pronunțate încalcă disp. art.616-619 cod civil, calea de acces omologată de instanța de fond fiind mult prea împovărătoare pentru fondul aservit, în timp ce calea cea mai scurtă se află pe terenul altor vecini. Împrejurarea că aceștia nu au fost părți în acest proces, nu poate conduce în mod indubitabil la admiterea acțiunii, față de părțile chemate în judecată, a precizat recurentul.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii ca neântemeiată.
În drept recursul a fost fondat pe disp. art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Intimații -, și G nu au depus întâmpinare, dar au solicitat prin concluziile scrise formulate, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor procedurale incidente în cauză și având în vedere și actele și lucrările dosarelor atașate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul motiv de recurs pârâtul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei ("nelegalei") stabiliri a situației de fapt dedusă judecății și a "nelegalei" aprecieri realizată de instanțele anterioare asupra probelor administrate - înlăturarea concluziilor unui expert și respectiv a unei adrese și validării aspectelor constatate printr-o cercetare la fața locului.
Toate aceste susțineri ar presupune ca instanța de recurs să procedeze la reanalizarea împrejurărilor menționate pe baza probelor invocate de către recurent, ceea ce ar implica practic o reanalizare a situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, impunându-se astfel un control de netemeinicie asupra deciziei recurate, ceea ce excede limitelor presupuse de art.304 cod pr.civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Se impune a se preciza sub acest aspect că, în actuala sa redactare, art.304 cod pr.civilă limitează competența instanței de recurs la verificarea doar a aspectelor de legalitate ale deciziei atacate, pct.11 al acestui text de lege singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor fiind abrogat încă din anul 2000, prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, prin care se susține că instanțele ar fi procedat la o aplicare nelegală a disp.art.616-619 cod pr.civilă, Curtea constată că este nefondat, servitutea de trecere instituită de instanța de fond și menținută de tribunal, fiind de natură să respecte disp.art.616 cod pr.civilă.
Potrivit textelor de lege menționate, calea de acces omologată de instanța de fond a fost instituită pe singurul traseu practicabil, fiind situată pe marginea fondului aservit, în linie dreaptă, fără și permițând accesul direct de la drumul județean spre proprietatea intimaților-reclamanți.
Spre deosebire de aceasta, celelalte potențiale trei căi de acces identificate de expertul topograf, chiar dacă sunt mai scurte, sunt impracticabile, fiind în pante accentuate, două dintre ele având chiar trepte din piatră, cea de a treia trecând prin mijlocul curții proprietarului, fiind totodată și insuficiente pentru exploatarea fondului dominant.
-5-
În acest context, servitutea instituită de instanța de fond se constată că respectă disp. art.617-618 cod pr.civilă, fiind singura cale de acces practicabilă și chiar dacă traseul este mai, prejudiciile aduse fondului dominant sunt însă minime.
În considerarea celor menționate în precedent, constatând că recurentul nu a demonstrat incidența cazului de modificare prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă- text de lege pe care și-a întemeiat calea de atac exercitată, Curtea, în temeiul disp. art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 cod pr.civilă Curtea îl va obliga pe recurent să plătească intimaților-reclamanți suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței aflate la fila 14 dosar și cheltuieli de transport (fila 23 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în Nehoiu, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 363 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, G, domiciliați în Nehoiu, jud. B, domiciliat în Nehoiu, jud.
Obligă recurentul să plătească 600 lei cheltuieli de judecată către intimații -, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
2 ex./08.02.2008
1752/2006 JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
a- Tribunalul Buzău
, -
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
