Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1314/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1314/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M, str.- -,.4,.18, județul M, împotriva deciziei civile nr.86 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5596/2007).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanta recurentă personal și asistată de av., pârâții intimați și personal și asistați de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, este timbrat cu suma de 165,00 lei taxă judiciară de timbru și cu suma de 0,15 lei timbre judiciare anulate la dosar (fila 9 dosar), pârâții intimați și au depus la dosar concluzii scrise, după care;
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, în principal casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar,modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în principal admiterea acțiunii, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că nu s-a prestat întreținerea conform contractului.
Reprezentantul pârâților intimați susține concluziile scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate, implicit a sentinței civile, ca fiind temeinice și legale, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Din probele de la dosar rezultă faptul că pârâții intimați și-au îndeplinit obligațiile de întreținere.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1817 din 6 aprilie 2007 Judecătoria Tg-M a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional și în consecință a dispus transformarea în bani a obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr.1787/28.10.2005 a Biroului Notarilor Public Asociați & și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să plătească pârâților-reclamanți reconvenționali suma de 10,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea acțiunii reconvenționale formulată de pârâți, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.86 din 20 martie 2008, respins apelul declarat de reclamantă și a menținut ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Cu referire la critica apelantei reclamante privitoare la tardivitatea depunerii cererii reconvenționale cu încălcarea art.119 alin.3 pr.civ. tribunalul a apreciat această critică nefondată având în vedere împrejurarea că prima zi de înfățișare în sensul art.132 alin.1 și art.134 pr.civ. a fost termenul din 5 2006. Pe de altă parte tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.135 pr.civ. părțile pot consimții judecarea împreună a cererii reconvenționale alături de cea principală chiar dacă prima nu a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de lege. În acest sens, a mai reținut tribunalul, la termenul depunerii acestei cereri reconvenționale reclamanta a consimțit tacit la judecarea împreună a celor două în sensul în care nu s-a solicitat constatarea tardivității formulării cererii reconvenționale.
Cu referire la fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit probelor aflate la dosar nu poate fio reținută culpa pârâților reconvenționali în neexecutarea contractului. Aceștia din urmă și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract atât cât reclamanta întreținută le-a permis. Pârâții au dovedit că au adus reclamantei alimentele necesare, medicamentele, și i-au achitat acesteia cheltuielile făcute pentru plata utilităților. În legătură cu celelalte prestații refuzate de reclamantă martora propusă de aceasta a arătat că reclamanta este o fire mei dificilă.
Privitor la împrejurarea că pârâții au ascuns faptul că locuiesc în M instanța de apel a reținut că acest aspect rezultă din însăși conținutul contractului de întreținere a cărui rezoluțiune se cere.
Acțiunea reconvențională a avut în vedere transformarea obligației de întreținere în plata unei sume de bani periodice, transformare pentru care este necesar, potrivit susținerilor reclamantei, acordul acesteia.
În temeiul contractului de întreținere reclamanta este simultan creditoare a obligației de întreținere și debitoare de a primit întreținerea prestată de întreținători. Refuzul nejustificat al reclamantei cu privire la întreținerea prestată, dovedit prin probele administrate în cauză, nu o îndreptățesc pe aceasta să solicite cu succes rezilierea contractului de întreținere. În aceste condiții, apreciind că executarea contractului nu a fost posibilă din cauza conduitei culpabile a întreținutei, instanța de fond a dispus în mod legal transformarea acestei obligații în bani.
Cu referire la precizarea cuantumului tribunalul a apreciat că acest lucru nu era necesar întrucât prin convenție, respectiv prin contractul de întreținere, părțile au evaluate de comun acord întreținerea la suma de 340 lei lunar.
Apreciind asupra celor de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Recurenta a invocat prevederile art.304 pct.5 pr.civ. coroborate cu prevederile art.312 alin.3 teza II pr.civ. precum și dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat în esență, împrejurarea că în prezenta cauză serviciul de autoritate tutelară trebuie să figureze în toate fazele procesului potrivit Legii 17/2000. Instanța a omis însă să procedeze în acest fel, hotărârile fiind pronunțate cu încălcarea disp.art.105 pr.civ. generând astfel motivul de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ.
Cu referire la prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurenta a arătat că instanțele au schimbat natura neîndoielnică a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere în contract de rentă viageră.
În fine, se arată că acțiunea reconvențională a fost depusă cu încălcarea prev.art.119 alin.3 pr.civ. astfel că judecarea acestei cereri împreună cu cererea principală trebuia pusă în discuția părților și în baza rolului activ instanța trebuia să dispună judecarea separat a acesteia.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei atacate vizează menținerea hotărârii instanței de fond privitoare la cuantumul obligației de întreținere.
Intimații pârâți reclamanți reconvenționali prin concluziile scrise au solicitat respingerea recursului ca nefondat solicitând instanței a avea în vedere împrejurarea că nu poate fi reținută nicio culpă în sarcina lor privind neexecutarea obligațiilor contractuale iar criticile privitoare la încălcarea formelor de procedură prev. de art.105 pr.civ. sunt vădit neîntemeiate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, curtea reține următoarele:
Cu referire la critica de nelegalitate întemeiată pe disp.art.304 pct.5 pr.civ. raportat la disp.art.105 pr.civ. coroborate cu dispozițiile invocate generic și cuprinse în Legea nr.17/2000:
Legea nr.17/2000 reglementează domeniul de aplicare și condițiile de acordare a asistenței sociale către persoanele vârstnice.
Potrivit art.2 din această lege, asistența socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii și prestații sociale.
Serviciile sau prestațiile sociale sunt enumerate prin art.7 și următoarele din lege și au în vedere beneficiarii - persoane vârstnice, care se găsesc în situațiile enumerate de art.3. Anterior încheierii contractului de întreținere reclamanta se afla în situația prev. de art.3 alin.1 lit.a din Legea 17/2000, în sensul în care nu se afla în întreținerea vreunei persoane. Potrivit art.30 din lege, persoana vârstnică poate fi asistată la cerere sau din oficiu în vederea unui act juridic de înstrăinare întocmit în scopul întreținerii și îngrijirii sale. Asistența socială se rezumă în aceste condiții la activitatea de asistare precum și de asigurare sau veghere asupra normalei derulări a obligațiilor stabilite prin contractul de întreținere. Singura competență stabilită autorității tutelare în legătură cu actele juridice pentru care a acordat asistență se rezumă la efectuarea unei anchete sociale complete și la propunerea de măsuri necesare de executare legală a dispozițiilor înscrise în actul juridic. Nicio prevedere din legea invocată de recurentă nu face referire la obligativitatea citării autorității tutelare în cazul unui litigiu privind actele juridice încheiate de asistat. Mai mult, reclamanta a formulat prezenta acțiune fiind reprezentată în instanță de avocatul său ales, astfel că în aceste condiții nu putea beneficia de o dublă asistență, respectiv, și din partea reprezentanților autorității tutelare. Din dispozițiile legale rezultă cu claritate drepturile pe care persoana vârstnică le are precum și limitele în care autoritatea competentă să acorde asistență socială, poate acționa.
Având în vedere cele de mai sus, curtea apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. instanța are în vedere împrejurarea că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în sensul în care pe de o parte s-a dovedit imposibilitatea prestării întreținerii din pricina conduitei culpabile a întreținutei care este, așa cum declară martora propusă de aceasta " o fire dificilă", iar pe de altă parte, pârâții și-au exprimat inechivoc pretenția de a transforma această obligație de întreținere în bani.
Judecarea separată a cererii reconvenționale nu putea fi dispusă în cauză având în vedere obiectul acesteia precum și împrejurarea că judecarea separată nu putea fi dispusă numai în condițiile în care cererea principală era în stare de a fi judecată iar cea reconvențională nu. Regula instituită de art.120 alin.1 pr.civ. a fost corect aplicată de instanța de fond.
Recurenta a mai invocat prevederile art.304 pct.9 pr.civ. în dezvoltarea cărora a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu poate fi pusă în executare întrucât nu a fost indicat în mod concret cuantumul prestației lunare stabilite în favoarea reclamantei. Această soluție a fost menținută de instanța de apel în mod nelegal.
Această critică este întemeiată.
Prin contractul de întreținere părțile s-au obligat ca în schimbul transferului nudei proprietăți asupra imobilului reclamantei, pârâții să-i asigure acesteia traiul zilnic decent. Prin același contract de comun acord, părțile au evaluat prestația de întreținere la suma de 340 lei lunar, prestație care a fost considerată acoperitoare cu privire la scopul contractului de întreținere. Curtea apreciază că indicarea în dispozitivul hotărârii a cuantumului prestației lunare de întreținere se impunea a fi făcută din două considerente: în primul rând această posibilitate de a transforma obligația de întreținere stabilită inițial cu titlu de prestații, într-o obligație pecuniară, nu trebuie și nu poate să fie transformată într-o obligație lăsată la îndemâna debitorului care poate aprecia arbitrar asupra cuantumului precum și asupra scadenței plății; în al doilea rând, așa cum corect a invocat recurenta dispozitivul hotărârii nu poate fi adus la îndeplinire silit în situația în care creditorii prestației în bani refuză plata benevolă a acesteia.
În altă ordine de idei, suma stabilită la nivelul anului 2005 avut în vedere cuantificarea prestațiilor la această dată. Față de momentul cuantificării prestației de întreținere raportat la contextul economic actual precum și raportat la nevoile întreținutei, această sumă poate fi neîndestulătoare. În aceste condiții, în situația neprecizării cuantumului obligației actualizarea acestuia este imposibilă.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va admite recursul declarat, va modifica în parte decizia atacată și admițând apelul declarat de reclamantă, va schimba în parte sentința civilă 1817 din 6 aprilie 2007 Judecătoriei Tg-M și va stabili cuantumul obligațiile de întreținere la suma de 340 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii.
Având în vedere împrejurarea că obligațiile stabilite prin contract în sarcina întreținătorilor vizau și cheltuielile aferente în caz de deces a întreținutei, instanța va menține aceste obligații în sarcina întreținătorilor.
Celelalte critici formulate de recurentă exced limitelor prev. de art.304 pr.civ. astfel că nu se impun a fi analizate.
Văzând dispozițiile art.274 pr.civ, curtea va obliga intimații-pârâți reclamanți reconvenționali la plata sumei de 165 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei, domiciliată în Târgu-M, str.- -,.4,.18, județul M, împotriva deciziei civile nr.86 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și în consecință:
- modifică decizia criticată în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței civile 1817/2007 a Judecătoriei Târgu -M;
- stabilește cuantumul obligației de întreținere la 340 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii;
- menține obligația stabilită prin contractul de întreținere, referitoare la înmormântare;
Obligă pârâții-intimați la plata sumei de 165 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp.12.11.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
