Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- rezoluțiune contract
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat reclamanții și, domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 238 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți, asistați de avocat, lipsă fiind reclamantele intimate, pârâtul intimat cât și apărătorul acestuia din urmă, avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând lipsa pârâtului intimat cât și a apărătorului acestuia, lasă cauza pentru o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanții recurenți, asistați de avocat, lipsind în continuare reclamantele intimate, pârâtul intimat cât și apărătorul acestuia, avocat.
Apărătorul recurenților, avocat, depune la dosar chitanța nr.26/27.03.2009, reprezentând onorariu avocat și punctul de vedere al reclamantei intimate, față de întâmpinarea pârâtului intimat și o scrisoarea medicală prin care reclamanta intimată își motivează lipsa la termenul de judecată de astăzi. Totodată arată că nu mai are de formulat alte ceri sau de invocat excepții.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.238 din 4.12.2008 a Tribunalului Botoșani, modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul intimat și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 cod procedură civilă, dezvoltate în scris, pe care le menține în totalitate și anume:
În mod corect Judecătoria Botoșania admis acțiunea, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, reținând că pârâtul, în mod culpabil, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Deși instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut că acel contract, având mai multe părți, doi creditori, că indivizibilitatea obligațiilor de întreținere este indivizibilă, soluția acesteia - de constatare a novației, conform practicii și a doctrinei nu are temei legal și nici nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, așa cum prevede art.1128 Cod civil., care este un act juridic, ce are ca scop stingerea unei obligații și înlocuirea ei printr-o obligație nou, trebuie dovedită și nu se prezumă, pârâtul nu a dovedit cu nimic faptul că obligația sa de întreținere s-a transformat în obligația de a achita mamei sale o anumită sumă de bani. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 483,7 lei, cu titlu de daune, solicită, de asemenea, admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Solicită cheltuieli de judecată, conform decontului depus la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 387 din 28 ianuarie 2008, Judecătoria Botoșania admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, dispunând rezoluțiunea contractului de întreținere 14990/1995 și obligarea pârâtului la plata sumei de 483,7 lei, cu titlu de daune reclamanților și.
Totodată, s-a respins acțiunea în rezilierea contractului de întreținere, formulată de reclamantul pentru lipsa calității procesuale active a acestuia și s-a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a cheltuielilor de pasiv succesoral și de întreținere, formulată de reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că, din întreg probatoriul administrat, ar rezulta că pârâtul nu și-a îndeplinit, în mod culpabil, obligația de aoî ntreține, efectiv pe mama sa, deoarece a plecat să lucreze în străinătate, iar aceasta fiind imobilizată la pat cu aproximativ 3 luni înainte de a muri a fost îngrijită de o altă fiică a sa împreună cu ginerele (respectiv de către reclamanți). Or, obligația de întreținere trebuia să fie prestată prin acte succesive, care să garanteze ritmicitatea unui trai normal, firesc întreținutei.
S-a mai considerat, totodată, că obligația de întreținere este indivizibilă și de aceea nu are relevanță faptul că față de tatăl său, decedat în 1995, pârâtul a prestat întreținerea datorată. De asemenea, s-a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a promova acțiunea în rezilierea contractului de întreținere, deoarece nu are calitate de moștenitor al întreținutei, fiind ginerele acesteia. Plata cheltuielilor de înmormântare, a reținut prima instanță, ar putea fi rezolvată numai în cadrul unei acțiuni de partaj, constituind pasiv succesoral.
Referitor la pretențiile de restituire a contravalorii cheltuielilor de înființare de către reclamanți a culturilor pentru anul 2007 pe terenul dobândit de pârât în urma contractului de întreținere, acesta s-ar fi confirmat prin recunoașterea martorului că a avut mandat special de la pârât să culeagă recolta respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând casarea parțială, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii. A arătat că ambii părinți au fost întreținuți corespunzător de către pârât, ca drept dovadă, nici autoarea nu a cerut rezoluțiunea în timpul vieții sale.
Prin decizia civilă nr. 238 din 04.12.2008, Tribunalul Botoșania admis apelul și s-a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 14990/12.09.1995 încheiat de fostul notariat de Stat, inclusiv capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 483,7 lei, cu titlul de daune și a sumei de 65 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată din apel.
Restul dispozițiilor sentinței apelate au fost menținute iar reclamantele apelante și A au fost obligate să plătească, fiecare, câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că instanța nu a avut în vedere că din probele administrate a rezultat transformarea în bani a obligației de întreținere. Din dispozițiile martorului ( 97 fond) confirmate cu ordinele de plată de la filele 73-80 dosar fond, rezultă că pârâtul i-a trimis mamei sale, periodic, în intervalul 2004-2006 diferite sume de bani. Ordinele de plată sunt emise de către pârât pe numele, în condițiile în care - care deținea magazinul de unde se aproviziona - a confirmat că banii erau trimiși pentru aceasta din urmă. Plecarea în străinătate a pârâtului s-a făcut cu acordul mamei sale, pentru a fi rezolvate problemele financiare pe care le aveau.
Tribunalul a reținut că a operat astfel o transformare în bani a obligației de întreținere, prin consimțământul părților.
În ceea ce privește daunele solicitate, instanța a dat eficiență art. 494 al. 1 Cod civil, stabilind că reclamanții și nu au fost de bună-credință.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, au formulat recurs reclamanții și.
În motivarea recursului au arătat, în esență, următoarele:
Din probele administrate în cauză nu a rezultat transformare obligației de întreținere în bani iar novația nu se prezumă, în conformitate cu art. 1130 Cod civil. Pentru reținerea acesteia era nevoie ca proba să se facă numai printr-un înscris care să materializeze intenția părților de a. Oricum, sumele trimise nu erau de natură a-i asigura defunctei un trai decent, observându-se că nu s-au mai trimis bani în anul 2005 și nici după ianuarie 2006 până la decesul acesteia și nici la înmormântare.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a Legii și pentru faptul că nu a acordat sumele cheltuite de reclamanți pe perioada celor trei ani cât aceștia au întreținut-o pe defunctă. Mai mult, trebuia acordată suma de 483,7 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înființare a culturilor pe terenul vândut pârâtului, pe anul 2007.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a executat întreținerea.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 494 cod civil care reglementează situația construcțiilor, plantațiilor sau a altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale, pe terenul proprietatea altcuiva "dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii [.]"
Textul de lege prevede că proprietarul este ținut să despăgubească pe autorul plantațiilor, atunci când păstrează pentru sine plantațiile, indiferent dacă acela care le-a înființat a fost de bună sau rea-credință, fiind diferită în funcție de acest criteriu doar modalitatea de despăgubire. Această concluzie, desprinsă din conținutul art. 494 Cod civil, este logică, în caz contrar operând în patrimoniul proprietarului terenului o îmbogățire fără justă cauză. Față de cele arătate, în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanților nu li se cuvine suma probată ca fiind folosită pentru înființarea culturii în anul 2007, respectiv de 483,7 lei. De asemenea, și cheltuielile de judecată aferente acestui capăt de cerere trebuiau acordate.
Sunt nefondate, însă, celelalte susțineri ale recurenților. Astfel, în mod just a apreciat instanța de apel că obligația de întreținere s-a transformat, prin acordul tacit al părților contractului, în obligația de a plăti, viager o sumă de bani periodică. Chiar dacă novația nu s-a materializat într-un înscris, date fiind relațiile de rudenie apropiată, dintre creditoare și debitor, existența acesteia a putut fi apreciată din conținutul declarației martorului, a ordinelor de plată care au dovedit plata unor sume de bani destinate defunctei pe parcursul anilor 2004-2006, dar și a faptului că, pe parcursul vieții, creditoarea obligației de întreținere nu a reclamat în nicio împrejurare neexecutarea obligației asumate de pârât prin contract.
În ceea ce privește soluționarea de către prima instanță a cheltuielilor de pasiv succesoral și întreținere, este de observat că recurenții nu au formulat apel în cauză, astfel că nu pot invoca aceste critici "omisso media".
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, conform dispozitivului ce urmează:
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat reclamanții și, domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 238 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosar nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr.238 din 4.12.2008 a Tribunalului Botoșani, în sensul că:
Înlătură dispoziția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 483,7 lei, cu titlu de daune și a sumei de 65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
Menține dispozițiile din sentință privitoare la admiterea capătului de cerere privind daunele în sumă de 483,7 lei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 65 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Obligă pârâtul să plătească recurenților suma de 833 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 8 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță, semnează prim grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.2
10.06.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
