Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1410/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 154/26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar civil -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 6715/14.07.2004 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și -.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta și în consecință:
S-a dispus transformarea obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere încheiat între părți și autentificat sub nr.621/26.03.1998 la BNP într-o sumă sumă de bani în cuantum de 3.000.000 lei, lunar, cu titlu de despăgubiri echivalente.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin contractul autentificat sub nr.621/26.03.1998, G și, în calitate de transmițători și și -, în calitate de dobânditori, au transmis dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile înscrise în CF nr.27627 B, sub nr.top 249 și CF 696 B, sub nr.top.250/2 și a bunurilor mobile aflate în patrimoniul transmițătorilor, amplasate în imobil, constând în mobilier și bunuri de uz casnic și gospodăresc, a căror valoare se include în valoarea întreținerii stabilită de părți. În contract se menționează și sarcina dobânditorilor de a asigura întreținerea transmițătorilor ce constă în asigurarea celor necesare traiului: hrană, căldură, curățenie, îmbrăcăminte, asistență medicală cu medic și medicamente, taxe și impozite pentru imobil, urmând ca la decesul acestora să fie înmormântați după obiceiul locului și pe cheltuiala dobânditorilor.
Părțile au stabilit, în vederea fiscalizării, valoarea întreținerii la suma de 50.000.000 lei.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat instanței să constate că este unica moștenitoare a defunctului Determinarea persoanelor chemate să culeagă patrimoniul unei persoane fizice decedate constituie devoluțiunea moștenirii. În cauză reclamanta avea obligația de a arăta cine sunt moștenitorii defunctului G care au vocație succesorală legală și testamentară, urmând ca pentru dezbaterea succesiunii să fie făcute probe de către reclamantă, din care să rezulte că nu sunt chemate la moștenirea defunctului G alte rude sau alte persoane în favoarea cărora ar fi putut testa în timpul vieții defunctul.
În ceea ce privește neîndeplinirea de către pârâți a obligației de a suporta cheltuielile de înmormântare, reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că a achitat aceste cheltuieli iar martorii audiați în cauză nu au cunoștință că a achitat cheltuielile de înmormântare, ci știau doar faptul că pârâții au fost prezenți la înmormântare.
Față de cele expuse, prima instanță a apreciat că și petitele cu caracter accesoriu,având ca obiect rectificarea cărții funciare,completarea că în masa succesorală rămasă după defunctul G este inclusă cota de din bunurile imobile și mobile arătate în contractul de întreținere și că reclamanta a dobândit, cu titlu de moștenire, masa succesorală rămasă după G, urmează soarta principalului și în consecință vor fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește suportarea cheltuielilor de întreținere ale imobilului, prima instanță a reținut că în răspunsurile la interogatoriu, pârâții recunosc că au achitat J din acestea, însă din probele administrate nu rezultă că reclamanta i-a anunțat pe pârâți că solicită a fi suportate în totalitate aceste cheltuieli de către ei. În consecință, între părți a existat o convenție privind modul de achitare a cheltuielilor de întreținere pe care pârâții au respectat-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea sa in tot si, pe fond, admiterea cererii sale de chemare in judecata si respingerea cererii reconvenționale
Apelul nu a fost motivat in drept.
Prin Decizia civilă nr. 50/9.02.2007 Tribunalul Brașova admis exceptia de netimbrare a apelului si a anulat ca netimbrat apelul, făcând aplicarea art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, în conformitate cu care neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Soluția a fost atacată cu recurs de către, care a arătat că este moștenitoare a defunctei, iar soluția pronunțată în apel este nelegală.
Prin Decizia nr.265/3 iulie 2007 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul și a casat decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecarea apelului.
Cauza s-a înregistrat in rejudecarea apelului pe rolul tribunalului sub nr. de dosar -.
Prin. civ. nr.176/2008 Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelanta reclamantă și continuat de - moștenitor al defunctei în contradictoriu cu intimații pârâți și - împotriva sentinței civile nr. 6715/14.07.2004, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 4670/2004 pe care a păstrat-
Aceasta decizie a fost casata prin. civ. nr.310/R/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, care a admis recursul declarat de câtre recurenta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea ca mandatarul recurentei a promovat "doua procese penale" precum si o acțiune civila, o cerere de chemare in garanție si cereri de recuzare împotriva membrilor completului de judecata, iar aceste manifestări ale mandatarului ar justifica aplicarea prevederilor art.25 proc.civ. (fara indicarea concreta a cazului de abținere incident).
S-a dat instanței de apel îndrumarea de a completa probatoriul cu probele admise inițial in apel prin încheierea din 03.11.2006.
In a doua rejudecare a apelului acesta a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. dos-.
Prin decizia civilă nr. 154/26.05.2009 Tribunalul Brașova respins apelul declarat de către apelanta reclamantă și continuat de moștenitoarea sa, -, împotriva Sent. civ. nr.6715/14.07.2004 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-
A obligat apelanta - sa le plătească intimaților-parați - si - suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Audierea martorilor propuși de câtre parți limitat la obiectul probațiunii, astfel cum a fost acesta indicat in ședința publica din data de 26.05.2004, reprezintă o măsura procesuala luata de câtre prima instanța in deplina concordanta cu prevederile art.168 alin.1 proc.civ.
Cu toate ca in contract s-a menționat ca sarcina a întreținătorilor plata impozitului, care apare astfel ca o obligație contractuala a intimaților, este de observat ca aceasta reprezintă in realitate o obligație legala a intimaților, ce le revine in calitatea lor de proprietari ai imobilului dobândit prin contract.
In consecința, pe de o parte, intimații nu au dobândit aceasta obligație prin contract ci prin lege (codul fiscal) iar, pe de alta parte, in urma încheierii contractului intimata nu a mai avut nici o legătura cu sarcinile imobilului.
Ajutorul părinților intimaților era acordat apelantei nu in mod dezinteresat, ci din partea intimaților, ca modalitate de executare de câtre aceștia din urma a obligațiilor de întreținere ce le reveneau potrivit contractului.
Nu s-a dovedit prin nici un mijloc de proba ca apelanta lucra singura gradina (dimpotriva, a fost ajutata) si ca vindea produsele obținute din nevoia de a se întreține. Produsele primite de la intimați ii erau suficiente pentru propria întreținere si chiar ii prisoseau.
Sumele ridicate de la banca de câtre apelanta indica faptul ca aceasta nu avea nevoie de bani de la intimați, in condițiile in care nu s-a dovedit ca le-ar fi cerut bani acestora si ar fi fost refuzata.
Conform depozițiilor martorilor audiați in cauza, cheltuielile de înmormântare pentru soțul apelantei-reclamanta le-au suportat majoritar intimații.
Nu exista nici un motiv pentru înlăturarea depozițiilor martorilor audiați la solicitarea intimaților, in prima instanța si in apel, depoziții conform cărora intimații si-au îndeplinit obligațiile asumate fata de apelanta si sotul acesteia, pentru a da prioritate depozițiilor martorilor apelantei. De asemenea nu exista nici un temei, nici o rațiune pentru a retine din acestea din urma doar aspectele care susțin aserțiunile apelantei, cu înlăturarea ori ignorarea celorlalte relatări, care se coroborează cu depozițiile martorilor intimaților.
Disproporția de valoare dintre cele doua prestații asumate de câtre parți, chiar daca ar exista, nu poate constitui un motiv de reziliere a contractului. Acesta este un act aleatoriu, apelanta este majora si nu se pune problema leziunii.
Leziunea ar fi putut constitui doar un motiv de nulitate a contractului, iar nu un motiv de reziliere, sanctiune care intervine exclusiv pentru neindeplinirea culpabila a obligatiilor de catre una dintre partile unui contract sinalagmatic, adica pentru imprejurari ulterioare incheierii sale, iar nu pentru imprejurari concomitente ori anterioare momentului respectiv.
Chiar daca s-ar putea retine o anumita neexecutare a contractului (neexecutare partiala) aceasta nu este atat de incat sa justifice rezilierea actului juridic mentionat. Sub acest aspect este relevant inclusiv faptul ca, desi apelanta-reclamanta a sustinut ca niciodata contractul nu a fost executat, aceasta a solicitat rezilierea contractului abia dupa sase ani de la incheierea sa, iar anterior nu s-a plans de modul in care au inteles intimatii sa-si execute obligatiile asumate.
Pentru aceste motive, vazand si prevederile art.1021 civil, art.296 proc.civ. tribunalul a respins apelul declarat de catre apelanta-reclamanta si continuat de catre mostenitoarea sa, -, impotriva Sent. civ. nr.6715/14.07.2004 a Judecatoriei B, pe care a păstrat-o
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs succesoarea reclamantei,( decedată în timpul procesului ).
În recurs se invocă necompetența materială a Tribunalului Brașov de a judeca apelul, întrucât în raport cu valoarea litigiului această competență ar aparține Curții de APEL BRAȘOV.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, conform art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Contractul de întreținere autentificat cu nr. 621/1998 nu prezintă obligația debitorilor ca o obligație solidară, când fiecare debitor poate fi constrâns pentru totalitate, obligația solidară nu se prezumă, ea trebuie să fie stipulată expres.
Aceasta înseamnă că și - debitori cu obligația de întreținere asumată prin contract, s-au obligat în nume personal, individual, să efectueze sarcina întreținerii transmițătorilor G și.
Astfel fiecare debitor avea obligația personală, individuală și independentă de celălalt debitor să execute sarcina întreținerii transmițătorilor " adică întreg necesarul vieții", noțiunea de întreg, având înțelesul de total, în totalitate, integral, în integralitate.
Sub acest aspect instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori( și) înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Astfel, în cadrul unei judecăți logice, obiective, bazată pe argumente logice și dispoziții imperative ale legii, atât instanța de fond cât și cea de apel, dar și pârâții intimați, au interpretat greșit atât dispozițiile contractuale cât și actul rezoluțiunii contractului în cauză rezultând în mod evident că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale față de soții G și.
Contractul de întreținere fiind un tot unitar, nerealizarea și numai a unei singure sarcini impuse dobânditorilor care s-au angajat la îndeplinirea acestora, acordă dreptul transmițătorilor de a activa și a cere a aplica condiția rezolutorie subînțelesă, art. 1020 Cod civil, de către instanța de judecată, având în vedere că partea dobânditoare nu și-a îndeplinit angajamentul său.
-și în mod expres riscul dobândirii, dobânditorii și - nu și-au îndeplinit angajamentele, astfel cum s-au obligat prin contractul de întreținere în cauză.
Acest fapt recunoscut, concluzionează că pârâții dobânditori nu și-au executat obligația de întreținere în mod personal, cu alte cuvinte obligația de întreținere a fost respectată sporadic, cu intermitențe, când de unul când de celălalt.
În contractul de întreținere autentificat sub nr. 621 din 26 martie 1998 la BNP din Făgăraș nu este stipulată expres obligația solidară a debitorilor.
Se arată prin motivele de recurs că și în acest ciclu procesual se constată reaua credință și minciuna practicată de intimații pârâți în această cauză în susținerea frauduloasă a poziției lor procesuale.
Cu privire la criticile invocate asupra interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, a schimbării naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, instanța de apel, Tribunalul Brașov, nu a răspuns solicitării dispuse de către instanța Curții de APEL BRAȘOV irevocabil.
Se,mai arată în motivele de recurs că instanța de apel a ajuns și la o contradicție în cele susținute: constată că " în contract nu s-a stipulat în mod expres pentru fiecare debitor conținutul obligației sale, de unde rezultă faptul că ambii pârâți s-au obligat în sensul prestării întreținerii astfel cum a fost determinată această noțiune prin contract, respectiv asigurarea de hrană, curățenie, îmbrăcăminte, etc. " și continuă instanța " În această situație oricare dintre părți putea să execute obligația, fără a se putea pretinde și din partea celuilalt debitor acest fapt."
Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel, cât și pârâții intimați au interpretat greșit atât dispozițiile contractuale cât și actul rezoluțiunii contractului în cauză, rezultând în mod evident că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale față de soții G și.
Din răspunsurile la interogatoriu se concluzionează că pârâții dobânditori nu și-au executat obligația de întreținere în mod personal, fiind respectată sporadic, cu intermitențe, când de unul când de celălalt.
În contractul de întreținere nu este stipulată expres obligația solidară a debitorilor.
În acest ciclu procesual se constată reaua credință și minciuna practicată de intimații pârâți în cauză, în susținerea frauduloasă a poziției lor procesuale, sub acest aspect sunt reiterate depozițiile martorilor.
Cu privire la criticile invocate asupra interpretării greșite actului juridic dedus judecății, schimbării naturii, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, instanța nu a răspuns solicitării dispuse de instanța Curții de APEL BRAȘOV care vizau criticile invocate în recurs și care sunt invocate din nou în prezenta cerere de recurs.
Din interogatoriile părților se recunoaște faptul că obligația de întreținere nu a fost respectată din punct de vedere al continuității în timp, de către fiecare debitor în parte, debitorii acționând într-o presupusă obligație solidară, neprecizată în contract.
De asemenea rezultă și o rea credință din partea debitorilor și - care invocă faptul că reclamanta a refuzat întreținerea și i-au trimis o sumă de bani compensație dar nu au prezentat nici o probă din care să rezulte că banii au fost ridicați de reclamantă ori că au procedat la vreo notificare către, sau vreo consemnare a sumelor de bani la dispoziția acesteia la un executor sau unitate bancară; banii s-au întors înapoi la expeditor, reclamanta neridicând banii și luni de zile reclamanta neavând asigurate cele necesare traiului din partea pârâților.
Din declarațiile martorilor concluzia care se poate trage relativ la prevederile contractului de întreținere este că pârâții nu și-au realizat obligațiile asumate pentru asigurarea celor necesare traiului, curățenie, căldură, îmbrăcăminte, taxe și impozite pentru imobil, adică prevederea contractuală.
Din probele cu înscrisuri, nu se poate concluziona că reclamanta a ridicat sumele de bani trimise, nu există nici o notificare sau consemnare a sumelor la dispoziția reclamantei, iar aceste sume au fost expediate de - în relație de solidaritate cu, unele corespondențe semnate de ambii pârâți, altele nesemnate. Solidaritatea debitorilor trebuia prevăzută expres în contract, dar nu este prevăzută astfel că fiecare debitor, pârât trebuia să îndeplinească obligația personal, independent de celălalt.
Se constată că impozitele nu sunt preluate în totalitate de pârâtul, J fiind suportat în continuare de astfel că este îndeplinită obligația contractuală de a prelua asupra lor taxele și impozitele aferente imobilului.
Se mai arată că Tribunalul a reținut în cauză mult prea puțin pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală, iar totul doar în favoarea pârâților. Instanțele nu au îngrădit apelantei dreptul de a propune probe cum greșit afirmă judecătoarele apelului.
Se mai arată că, contractul de întreținere autentificat cu nr. 621 din 26 martie 1998 la BNP din Făgăraș nu conține dispoziții cu caracter de norme dispozitive, toate dispozițiile fiind sub caracter de norme imperative.
Din interogatoriile luate în cauză pârâților, rezultă evident că aceștia nu și-au respectat obligațiile asumate prin contractul de întreținere așa cum reiese din analiza răspunsurilor la interogatoriile pârâților la filele 6-11 din prezentul recurs.
O altă critică prezentată instanței de recurs și la care instanța de apel avea obligația să răspundă era critica cu privire la manevrele dolosive și reaua credință a pârâților și - și avocatului acestora, respectiv solicitarea certificatului medico legal psihiatric pentru, Declarația autentificată prin care sora acesteia declara că acceptă succesiunea, declarația autentificată de renunțare la judecarea apelului etc.
Se mai arată în motivele de recurs că după modul de operare este evidentă reaua credință a pârâților și a avocatului acestora, al căror interes nu a fost asigurarea întreținerii pentru transmițătorii, ci au urmărit în permanență să facă totul pentru a pune mâna pe averea transmițătorilor, atât imobiliară cât și mobiliară și chiar pe banii posedați în diferite depozite bancare de către aceștia.
În concluzie se arată că instanța de apel dar și cea de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Examinând decizia recurată în raport de criticile invocate și probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Excepția de necompetență a Tribunalului dea judeca apelul în cauză este neîntemeiată.
În raport cu obiectul litigiului - rezoluțiunea contractului de întreținere - și valoarea acestuia prețuită chiar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 112 al 3 Cod procedură civilă, competența de soluționare a litigiului a aparținut Judecătoriei.
Stabilirea obiectului cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului sunt determinante pentru stabilirea competenței instanței.
Dispozițiile art. 181Cod procedură civilă fac trimitere la criteriul valoric ce determină stabilirea competenței materiale a instanței stabilind că instanța rămâne competentă să judece litigiul chiar dacă ulterior sesizării sale, intervin modificări în ceea ce privește valoarea obiectului.
Finalitatea prevederilor legale menționate este aceea de a evita declinările de competență impuse de majorarea sau micșorarea cuantumului obiectului supus judecății.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 30/17.06.2005 Curtea de APEL BRAȘOVa investit în mod irevocabil Tribunalul cu judecarea apelului, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială în soluționarea apelului de către această instanță.
Prin motivul de modificare a hotărârii prevăzut la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă se invocă de fapt încălcarea principiului înscris în art. 969 al. 1 cod civil în sensul că în contractul de întreținere nu s-ar prezenta obligația debitorilor ca o obligație solidară, în condițiile în care obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie stipulată expres în conformitate cu dispozițiile art. 1041 Cod civil.
Motivul de modificare instituit de art 304 pct. 8 Cod procedură civilă privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanța îi schimbă natura ori înțelesul.
Din analiza conținutului actului juridic și a probelor administrate nu rezultă nici un dubiu asupra naturii juridice a contractului încheiat de părți, astfel că o ipotetică interpretare dată de judecător ar constitui o chestiune de fapt și care nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În materia contractului de întreținere se admite indivizibilitatea obligației de întreținere ( activ și pasiv) datorită naturii ei. În cazul unei pluralități de debitori, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligația de întreținere, în schimb și prestarea întreținerii de oricare dintre ei este liberatorie pentru toți ceilalți.
Întrucât indivizibilitatea obligației de întreținere ține de natura acestui contract nu era necesară înserarea unei clauze exprese privind obligația solidară a debitelor în condițiile în care prestarea întreținerii de către unul dintre debitori îi liberează pe ceilalți.
Ori factorul esențial al contractului este acordul de voință al părților care să se circumscrie în necesitatea de ordin juridic, pe care o configurează textele legale și nu impuse ulterior prin motive de recurs.
Sub acest aspect instanțele au interpretat corect dispozițiile contractuale precum și probele administrate în cauză din care rezultă cu deplină evidență că intimații și-au îndeplinit obligația de întreținere față de soții G și.
Prin motivele de recurs, recurenta critică hotărârile primei instanțe cu privire la reaprecierea probelor reiterând pe numeroase pagini răspunsurile la interogatorii și declarații ale martorilor fără a se aduce critici cu privire la legalitatea hotărârii atacate și în condițiile în care această cale extraordinară de atac nu are un caracter devolutiv. Or, părțile au avut posibilitatea de a se judeca în fond atât în fața primei instanțe, cât și în apel, situație în care o examinare a temeiniciei hotărârii atacate în faza recursului este lipsită de temei legal.
Instanța a examinat detaliat probele administrate în cauză și a conchis în mod justificat că în cauză nu s-a dovedit neexecutarea obligației de întreținere asumată prin contractul autentificat sub nr. 621 și nici reaua credință a intimaților pârâți în exercitarea acestei obligații. Chiar dacă s-ar putea reține o neexecutare parțială a contractului aceasta nu este de natură să justifice rezoluțiunea contractului.
Criticile legate de starea psihică numitei și a decesului acesteia nu se circumscriu motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, respectiv art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recursul fiind o cale de atac de reformare nedevolutivă.
Relativ la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, care reprezintă o concretizare a principiului disponibilității și a obligației instanței de a soluționa toate pretențiile deduse judecății, această critică este neîntemeiată.
Drept expresie a principiului disponibilității cheltuielile de judecată se acordă numai la cerere, iar la baza obligației de restituire se află culpa procesuală dedusă din expresia " partea care cade în pretenții".
Solicitarea expresă a cererii de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia dezbaterilor asupra apelului și consemnată în încheierea de ședință din data de 19 mai 2009 este suficientă pentru acordarea acestora, fiind fără relevanță juridică nereiterarea acestei cereri prin întâmpinare.
De aceea, respingerea cererii de apel le conferă intimaților dreptul de a obține cheltuielile de judecată efectuate în proces.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează să fie respins.
Reținându-se culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați în cuantum de 5.950 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov pentru judecarea apelului.
Respinge recursul declarat de recurenta succesoare a reclamantei decedată, împotriva deciziei civile nr. 154/26 mai 2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și - suma de 5.950 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 18.12.2009
Dact AG 18.12.2009/ 5 ex
Jud apel /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu
