Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1406/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 650/23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 2009, apoi pentru 4 2009,iar apoi pentru azi 11 2009.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 650/A/2008 a Tribunalului București a fost respins apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 8368/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, prin care fost respinsă acțiunea acesteia având ca obiect anularea testamentului autentificat sub nr. 4598/2006 pe numele pârâtei pentru viciu de consimțământ, acesta fiind obținut prin manopere viclene și frauduloase și totodată, a fost admisă cererea reconvențională, a fost admisă cererea reconvențională, dezbătându-se succesiunea defunctei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile apelantei au fost apreciate ca nefondate, întrucât defuncta pe timpul vieții putea dispune de bunurile sale în mod liber, orice persoană capabilă putând beneficia de un legat, durata relației cu testatorul nefiind în măsură a atrage nulitatea testamentului.
Greșita apreciere a probelor de către instanța de fond invocată de reclamantă, respectiv faptul că pârâta intimată a întreprins manopere dolosive în scopul determinării testatoarei de a gratifica în favoarea sa nu a putut fi reținută, din probele administrate rezultând că pârâta s-a deplasat la domiciliul defunctei la solicitarea telefonică a acesteia sub motivul " că se simțea rău" aspect confirmat de declarația martorului care a arătat că la data venirii pârâtei defuncta se simțea rău și era recomandată spitalizarea acesteia.
Faptul că în ultima perioadă a vieții testatoarea era îngrijită și ajutată de deși din declarațiile martorilor rezultă că avea multe cunoștințe și prieteni, că se descurca singură cu treburile gospodăriei, pornind de la faptul că avea vârsta de 87 ani, că i-a acordat un ajutor consecvent defunctei nu poate duce la concluzia că pârâta a exercitat mijloace viclene în a schimba hotărârea defunctei de tasta în favoarea lui, așa cum susține apelanta.
la care se referă apelanta în sensul că pârâta a izolat-o pe testatoare de rude, vecini, nu au fost dovedite din declarațiile martorilor reieșind că aceștia au vizitat-o pe defunctă în timp ce pârâta se afla în casa defunctei, anterior și ulterior spitalizării, spunând martorului că intenționează a testa în favoarea pârâtei în scopul de a pe ajutorul acesteia ( declarație martor - fila 153 dosar fond).
Martora declarând că în momentul internării defunctei, în casa acesteia se afla pârâta și rudele sale. martora a fost prezentă în casa defunctei unde a stat de vorbă cu aceasta despre necesitatea spitalizării, ulterior martora ținând legătura telefonic cu fiica pârâtei despre starea de sănătate a testatoarei ( fila 157).
Susținerile apelantei în sensul că a fost împiedicată a lua legătura cu defuncta datorită faptelor sau atitudinii pârâtei nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.
Modalitatea de întocmire a testamentului nu contravine dispozițiilor legale, practica obișnuită a notarilor la care face referire apelanta nu poate contraveni legii, faptul că starea de sănătate a testatoarei a fost descrisă contradictoriu nu a fost dovedită, actele medicale depuse la dosar reflectând cu claritate faptul că defuncta, în ultima perioadă a vieții se deplasa cu greutate, vârsta și starea sănătății fiind suficiente pentru a permite notarului a se deplasa la domiciliu în vederea întocmirii testamentului, cu privire la semnătura aplicată pe testament în urma expertizării s-a confirmat autenticitatea acesteia, criticile aduse raportului de expertiză fiind simple fără susținere probatorie.
Față de cele reținute, constatând că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, la care a aplicat în mod corect normele legale incidente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefundat.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după o descriere amănunțită a faptelor din zilele de 4-26.07.2006, se arată că instanța de apel trebuia să analizeze cu multă atenție situația de fapt și să nu înlăture probe fără o justă motivare, respectiv depoziția martorei, rezultatul listingurilor telefonice.
De asemenea, prin hotărârea atacată s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 48,49 și 52 din Legea 36/1995, iar instanța a omis să se pronunțe cu privire la art. 30 din legea 17/2000, precum și cu privire la faptul că în cele 5 zile cât a stat pârâta în casa autoarei, care nu sunt mamă și fiică așa cum greșit s-a reținut de instanță, s-a ocupat numai de obținerea actelor de proprietate ale autoarei și a celor două testamente din data de 24 și 26.07.2006, precum și o procură tot în acest scop.
Deși încheierea de autentificare cuprinde toate datele cerute de lege, aceste date sunt nereale, iar din probe instanța trebuia să-și dea seama că, pârâta a indus în eroare notarul pentru a-și atinge scopul de a obține testamentul pe bunurile autoarei într-un termen scurt și înainte de revenirea în Bal ui sau ca aceasta să poată intra în apartament, perioadă în care autoarea era izolată, astfel că actul notarial are la bază o situație.
Mai mult decât atât, existența pe testament a impresiunii papilare prin punere de deget și a semnăturii, constituie un element de încriminare, o dovadă în plus că s-au folosit metode incorecte în semnarea testamentului.
În legătură cu consimțământul autoarei, la data încheierii testamentului, dacă acesta a fost liber exprimat sau viciat prin dol, în mod greșit instanța susține că nu se poate reține că autoarea a fost izolată de rude sau prieteni.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din reglementarea actuală a motivelor de recurs ( art. 304 pct. 1 -10 Cod procedură civilă) rezultă că recursul este o cale extraordinară de atac, bazată numai pe motive de nelegalitate și nu de netemeinicie.
În concret, din dezvoltarea motivelor de recurs prin care se face o descriere amănunțită a situației de fapt, recurenta critică modul în care instanțele anterioare, la fond și apel, au apreciat probele administrate și și-au fundamentat soluția criticată.
Instanța de recurs nu este îndrituită să reaprecieze probele și nici să verifice dacă instanța de apel a făcut " o gravă eroare de fapt", în contextul în care art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Pe de altă parte, se constată că instanțele anterioare au analizat toate probele administrate, respectiv expertiză, înscrisuri și martori, le-a coroborat și cu susținerile părților, fără a omite să se pronunțe asupra vreunui mijloc de apărare sau dovezi administrate.
Faptul că recurenta este nemulțumită de modul în care au fost apreciate probele prin soluția recurată nu constituie aspecte care să se circumscrie vreunui motiv de casare astfel cum acestea sunt reglementate prin Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, curtea reține că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ci dimpotrivă există o deplină concordanță între dispozitivul hotărârii și considerente, iar acestea din urmă sunt fundamentate temeinic atât în fapt cât și în drept, răspunzându-se tuturor capetelor de cerere și tuturor argumentelor invocate de părți, chiar dacă unele dintre acestea au fost subsumate și analizate printr-un considerent comun.
De asemenea, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în speță și nu a interpretat eronat nici un text de lege dintre cele aplicabile. Deși prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pe considerentul că ar fi fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin dezvoltarea acestora recurenta se raportează în exclusivitate la interpretările acesteia cu privire la probele administrate.
În ceea ce privește respectarea prevederilor art. 62 din legea 376/1995, curtea reține că motivele de recurs sunt nefondate întrucât textul de lege se referă la persoane care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte împrejurări nu pot semna, situații în care notarul trebuie să facă mențiune în încheierea care se întocmește.
În speță, în mod corect s-a reținut că nu se impune o asemenea mențiune întrucât testatoarea a semnat testamentul atacat, chiar mai mult decât atât, semnătura a făcut obiectul analizei experților grafologi din cadrul INEC și s-a concluzionat că aparține testatoarei.
În ceea ce privește competența notarului din sectorul 4 al Municipiului B, curtea reține că notarii au conform art. 10 din Legea 36/1995, o competență generală în circumscripția lor teritorială, iar clienții au dreptul de a alege orice notar dintre cei care își desfășoară activitatea în circumscripția respectivă, la nivelul Municipiului
De asemenea, conform art. 48 din aceeași lege, actele notariale se pot întocmi în afara sediului biroului dacă cel care solicită actul " este împiedicat să se prezinte din motive temeinice"Or, în cuprinsul încheierii de autentificare a testamentului atacat, notarul a consemnat faptul că testatoarea " este lucidă dar netransportabilă".
În ceea ce privește restul motivelor de recurs prin care se invocă, fie ignorarea, fie omiterea ori confruntarea unor probe și interpretarea greșită a unor situații de fapt, curtea reține că aceste critici, după cum s-a arătat exced cadrului legal cu care poate fi investită o instanță de recurs, urmărindu-se, practic, o nouă judecare a fondului cauzei și a probatoriului administrat, lucru inadmisibil în această cale de atac.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamantei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 650/Ap/2008 a Tribunalului București pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 26.11.2009
Dact AG 11.12.2009/ 2 ex
Jud apel - / / Trib
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
