Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1518/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1518/R/2009
Ședința publică din 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Tania Antoaneta Nistor
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 590/A din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați și -, având ca obiect rezoluțiune contract. La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâților intimați, avocat -, din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul reclamantei recurente și părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului reclamantei recurente posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat și reprezentanta pârâților intimați, avocat -, lipsă fiind părțile.
Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 9 iunie 2009, pârâții intimați, prin reprezentanta lor, avocat - au depus la dosar "Note de Ședință", prin care arată că solicită respingerea excepției nelegalei soluționări a căii de atac a apelului, invocată din oficiu de către instanță; din care un exemplar i se comunică reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar o Notă de ședință, prin care se arată că valoarea de piață a imobilului în litigiu la nivelul lunii februarie 2007 este 105.000 lei, motivând stabilirea acestui preț datorită vechimii și stării degradate a imobilului, prețul stabilit fiind atât pentru casă cât și pentru terenul aferent. Totodată, depune la dosar xerocopii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 2889 din 11.06.2009 emisă de Camera Notarilor Publici C, un raport de evaluare întocmit de N Business și două chitanțe care atestă plata onorariului avocațial în sumă de 2000 lei.
Având în vedere că valoarea imobilului în litigiu s-a indicat a fi 105.000 lei, în temeiul art. 2821alin. 1 pr.civ. Curtea constată că, împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, în mod corect a fost calificată calea de atac, declarându-se apel.
Având în vedere valoarea indicată în contractul de întreținere, instanța
constată că pentru fondul cauzei reclamanta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1824 lei, sub sancțiunea dării în debit, iar pentru recurs, reclamanta recurentă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 908,4 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că va achita diferența de taxă judiciară de timbru pentru recurs, până la sfârșitul dezbaterilor și arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat și nu se opune la acordarea cuvântului asupra recursului, având în vedere că în situația în care reprezentantul reclamantei recurente nu va achita diferența taxei judiciare de timbru, recursul urmează să fie anulat ca insuficient timbrat.
Sub rezerva că reprezentantul reclamantei recurente va achita diferența taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 908,4 lei, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral și obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 2000 lei, conform chitanțelor ale căror copii le-a depus la dosarul cauzei. Arată că, în speță este vorba de un contract de întreținere, prin care pârâții intimați s-au obligat să presteze întreținere reclamantei recurente, însă pârâții intimați nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, deoarece aceștia au dat reclamantei recurente o sumă de 3.000.000 lei vechi/lună, apreciind că în acest fapt constă obligația de întreținere, însă această obligație constă în faptul că persoanei întreținute, trebuie să i se presteze întreținere potrivit nevoilor sale. Precizează că după doi ani de la încheierea contractului de întreținere, reclamanta recurentă a notificat pe pârâții intimați spunându-le să vină să-și îndeplinească obligația de întreținere, iar pârâții intimați au înțeles să trimită prin poștă suma de 3.000.000 lei vechi/lună, însă această sumă avea o anumită valoare la nivelul anului 2004, o altă valoare la nivelul anului 2006 și o altă valoare la nivelul anului 2007, iar la dosarul cauzei a fost depus un certificat medical, din care rezultă că reclamanta recurentă trebuia întreținută încă anterior datei promovării acțiunii care face obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar. Arată că, instanța de apel a motivat hotărârea într-un mod simplu și foarte clar. De asemenea, arată că pe lângă suma de 3.000.000 lei/lună, pârâții intimați au achitat și cheltuielile de întreținere ale reclamantei recurente, conform facturilor și chitanțelor depuse în xerocopii la dosarul cauzei, astfel că pârâții intimați au îndeplinit toate obligațiile din contract, iar reclamanta a fost de rea credință, deoarece pârâții intimați au cunoștință despre faptul că aceasta se poate deplasa singură și poate să meargă la cumpărături neavând nevoie de întreținere, însă motivul șicanării pârâților este intervenția unui anume domn, situație dovedită chiar și de reprezentantul autorității tutelare. Arată că contractul din prezenta cauză nu este un contract numit, iar doamna este departe de situația pe care o evocă reprezentantul acesteia, întrucât deși a suferit un accident vascular cerebral, și-a revenit și se află într-o stare absolut normală pentru vârsta pe care aceasta o are. Precizează că obligația de întreținere nu este una standard, iar pârâții intimați și-au îndeplinit obligația de plată a utilităților, iar aceste sume au depășit cu mult limita stabilită prin contract, mai mult au angajat o femeie care să aibă grijă de reclamanta recurentă, însă aceasta a refuzat- Consideră că recursul este inadmisibil, deoarece tinde la modificarea stării de fapt reținută de instanța de apel.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă în instanță, reprezentantul reclamantei recurente, care depune la dosar chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 909 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
CURTEA
La data de 27.09.2007 s-a pronunțat sentința civilă nr.1029 în dosarul nr- al Judecătoriei D e j, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților, a și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr 2301/15.11.2004, restabilirea situației anterioare încheierii contractului de întreținere menționat, respectiv au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 722 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2301/15.11.2004, cu anexele aferente, reclamanta a transmis pârâților nuda proprietate asupra imobilului situat în D,- înscris în CF 800 + 3, nr. top. 4/1, de sub 26,30 în schimbul sumei de 300 lei lunar, sumă necesară întreținerii sale. Se precizează în contract, că în momentul în care reclamanta nu va mai fi capabilă să se întrețină singură, pârâții vor angaja o persoană care va presta tot ce este necesar în vederea întreținerii sale. De la acea dată pârâții nu vor mai fi obligați să-i plătească 300 lei lunar, întreținerea urmând a consta în: asigurarea hranei, îmbrăcămintei, încălțămintei, încălzit, iluminat, asistență medicală în caz de nevoie, inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament ambulatoriu.
Instanța a reținut din probele administrate că reclamanta a notificat pârâții la data de 21.02.2006,ca în termen de o săptămână de la primirea actului să-i pună la dispoziție o persoană care să o îngrijească permanent. Precizează în notificare condiția ca această persoană să-i fie cunoscută și să fie acceptată de ea pentru a locui în permanență împreună. Pârâții au solicitat, la 1 martie 2006, Primăriei D, efectuarea unei anchete socio-medicale pentru evaluarea gradului de dependență a persoanei întreținute. Prin Adresa 5757/7.03.2006 persoanele care au efectuat ancheta au concluzionat că la acea dată pretenția reclamantei de a i se pune la dispoziție o persoană care să o îngrijească permanent nu era justificată.
La 15 mai 2007, în cursul procesului pârâții au încheiat un contract de angajare prin care martora s-a obligat să presteze servicii de întreținere și supraveghere a reclamantei contra unui tarif de 50 lei/săptămână. Fiind audiată în instanță martora a relatat că s-a întâlnit prima dată cu reclamanta - 22 mai 2007, în spital, reclamanta fiind internată cu "accident vascular cerebral", înainte de luna mai 2007 martora nu a stat de vorbă cu reclamanta, nu o cunoștea, însă, din spusele pârâților știa că aceasta ar fi refuzat să mai fie întreținută de pârâți.
Nu există nici o dovadă - dosar, din care să rezulte că în perioada 21.02.2006 - 15.05.2007 reclamanta ar fi beneficiat, pe cheltuiala pârâților de asistența unei persoane în condițiile în care a formulat expres această cerere, în baza clauzelor contractuale.
Martorii audiați la filele 39,40 din dosar, relatează că reclamanta fiind în vârstă și bolnavă ar fi avut nevoie în această perioadă de o persoană care să locuiască împreună cu ea, să-i asigure efectiv întreținere, să îi asigure suportul moral pentru a depăși problemele legate de vârstă și sănătate.
Instanța a reținut că obligația de întreținere asumată de pârâți trebuie înțeleasă prin prisma disp. art. 970 alin. 2 coroborat cu art. 981 Cod civil. Conform acestor texte de lege,convenția obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Concluzionând că între prestația promisă prin contract și prestația efectivă există o neconcordanță, care intră în sfera noțiunii de neexecutare în temeiul art. 1020-1021 cod civil a fost rezoluționat contractul.
Prin decizia civilă nr. 590/A/5.11.2008 a Tribunalului Cluja fost admis apelul formulat de către și -a, ambii împotriva Sentinței Civile nr. 1029/27.09.2007, pronunțate în dosar nr- Judecătoriei D e j, care a fost modificată, în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și - a, ca nefondată.
A fost obligată intimata să plătească apelanților către și -a suma de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și la fond.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut, referitor la natura juridică a contractului, în mod judicios prima instanță a stabilit că, convenția intervenită între părți este un contract de întreținere, iar nu un contract de rentă viageră, în condițiile în care părțile au avut încă de la început reprezentarea obligațiilor contractuale, cauza obligației apelantei fiind tocmai întreținerea.
Părțile au avut reprezentarea încheierii unui contract de întreținere, stabilind însă modalități diferite de executare, respectiv într-o primă fază - achitarea unei sume de bani, iar din momentul în care se naște starea de nevoie a reclamantei intimate, angajarea unei persoane care va presta tot ceea ce e necesar în vederea întreținerii acesteia.
prin schimbarea obiectului obligației vizează situația în care creditorul acceptă ca debitorul să execute o altă prestație decât cea la care era ținut în raportul obligațional inițial. Or, în cauza dedusă judecății obligația este aceeași, fiind diferită doar modalitatea de executare.
Faptul că s-a stipulat în contract ca, într-o primă perioadă, prestația recurenților să constea într-o sumă de bani, nu este de natură să conducă la concluzia că natura juridică a contractului este cea de rentă viageră, în condițiile în care voința părților, așa cum rezultă din clauzele contractuale, a fost aceea de o întreține pe reclamanta intimată, respectiv de a presta întreținerea.
Tribunalul a reținut că deși prima instanță, a stabilit corect natura juridică a contractului intervenit între părți, aceasta a reținut o stare de fapt eronată, ceea ce a condus la o soluție de aceeași natură.
Astfel, tribunalul a reținut din materialul probator administrat în primă instanță conduce la concluzia că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale, ceea ce justifica menținerea contractului, soluția pronunțată de prima instanță a fost una contrară.
Conform contractului, reclamanta intimată a transmis apelanților pârâți nuda proprietate asupra imobilului situat în localitatea D,-, Jud. Părțile au mai convenit ca în momentul în care reclamanta intimată nu se va mai putea îngriji singură, pârâții apelanți să nu-i mai plătească suma de 300 lei lunar, din acel moment întreținerea urmând să constea în " asigurarea hranei, încălțămintei, încălzit, iluminat, curățenie, asistență medicală, în caz de nevoie inclusiv procurarea medicamentelor pentru tratament medical permanent ambulatoriu".
Referitor la executarea contractului, s-a constatat că intimata reclamantă a contestat faptul că a primit lunar suma de 300 lei de la pârâții apelanți, susțineri care au fost infirmate însă de scriptele depuse la dosar. Mai mult, s-a constatat că pârâții apelanți au suportat și costul utilităților de care a beneficiat intimata, începând cu anul 2007, deși la acea dată intima nu se afla în stare de nevoie, respectiv aceasta se putea îngriji singură, astfel că aceste obligații nu subzistau în sarcina pârâților apelanți. Referitor la "starea de nevoie" tribunalul a apreciat că aceasta a intervenit începând cu luna mai 2007, lună în care reclamanta a suferit un accident vascular, iar în urma internării s-a stabilit că aceasta are nevoie sa fie îngrijită de altă persoană.
Deși s-a susținut contrariul de către reclamanta intimată, respectiv că starea de nevoie ar fi intervenit începând cu 21.02.2006, nu au putut fi primite aceste susțineri, prin prisma faptului că, din coroborarea probelor administrate a rezultat că intimata s-a ocupat singură de treburile casnice, mergea zilnic la biserică, aspecte confirmate inclusiv de către reclamanta intimată, cu ocazia luării interogatoriului.
Împrejurarea că intimata le-a solicitat la data de 21.02.2006 sa-i pună la dispoziție o persoană care să o ajute, nu a fost contestată de apelanți, însă aceștia au apreciat, că intimata este de rea credință, ancheta socială efectuată de către autoritatea tutelară stabilind că intimata nu era în stare de nevoie. Din probele testimoniale s-a reținut că reclamanta intenționa să rezoluționeze unilateral contractul încheiat cu apelanții pârâți.
Intr-adevăr, din raportul de expertiză medico-legală întocmit la data de 21.07.2007 s-a stabilit că reclamanta intimată prezintă o tulburare cognitivă ușoară, în antecedente, cardiopatie ischemică, și având în vedere starea psihică și somatică a acesteia, s-a opinat că este necesară prezența permanentă a unei persoane care să o îngrijească, însă aceste constatări nu conduc în mod obligatoriu la ideea că " starea de nevoie" a reclamantei intimate ar fi existat anterior accidentului vascular, respectiv anterior lunii mai 2007.Or, s-a reținut că în luna mai 2007, imediat ce au aflat de internarea reclamantei intimate, apelanții pârâți au desemnat o persoană care sa o ajute pe reclamanta intimată, însă aceasta a refuzat ajutorul.De altfel și apelanții au vizitat-o pe aceasta la spital, însă reclamanta intimată a refuzat orice ajutor din partea acestora.
S-a apreciat că reclamanta intimată este cea care a dat dovadă de rea credință, comportamentul manifestat de către aceasta în raport cu apelanții pârâți, fiind unul șicanator, justificat de intenția acesteia, conturată pe parcursul executării contractului, de a încheia un nou contract de întreținere cu o altă persoană - numitul ( vecini).
Materialul probator confirmă faptul ca la începutul executării contractului, între apelanții pârâți si intimata reclamantă nu au fost neînțelegeri, instanța constatând că acestea au intervenit, însă, în cursul anului 2006, ca urmare a schimbării atitudinii reclamantei intimate, care a refuzat sa mai primească întreținere de la apelanți, datorită faptului că intenționa să încheie un nou contract de întreținere cu vecinul.
Aspectul reținut, este confirmat inclusiv de către reclamanta intimată și reiese și din depoziția reprezentantului Autorității Tutelare, care a fost prezent la data la care reclamanta intimată s-a deplasat la notar și și-a manifestat intenția de a rezoluționa unilateral convenția încheiată cu apelanții pârâți; din aceeași depoziție se reține că, cu acel prilej notarul a relevat faptul că reclamanta intimată, s-a prezentat anterior cu numitul, pentru a încheia un contract de întreținere cu acesta, însă notarul i-a explicat că nu se poate încheia o asemenea convenție, în condițiile în care convenția cu apelanții pârâți este încă în vigoare.
Din depoziția martorului G se reține că în luna februarie 2007, respectiv ulterior promovării acțiunii de rezoluțiune a contractului de către reclamanta intimata, apelantul pârât a vizitat-o pe aceasta pentru a discuta, dar reclamanta intimată a refuzat să discute, respectiv să-i permită accesul la domiciliul ei, refuzând totodată sa-i înmâneze un rând de chei.
Cu acel prilej, reclamanta intimată a arătat că este îngrijită de vecinul ei -, afirmație care se coroborează cu susținerile intimatei reclamante.
Reținând că rezoluțiunea se poate pronunța doar la cererea uneia din părțile contractante ale unei convenții sinalagmatice, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, și constatând că nu poate fi reținută în sarcina pârâților apelanți o neexecutare a obligațiilor, acțiunea reclamantei intimate trebuie respinsă.
A pronunța rezoluțiunea contractului în această cauză, ar echivala cu promovarea ideii de arbitrariu, respectiv înseamnă a conferi valoare relei credințe, ceea ce ar contraveni principiului care guvernează executarea contractelor, principiu potrivit căruia " convențiile trebuie executate cu bună credință" - art.970 alin.1 Cod Civil.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat reclamanta intimată să plătească apelanților pârâți suma de 2380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanțelor de la dosar. Prin încheierea civilă nr.5/CC/2009 s-a admis cererea petenților și a și s-a îndreptat eroarea materială strecurată în decizia civilă 590/A/05.11.2008 în sensul că, cuantumul cheltuielilor de judecată este de 4009 lei în loc de 2380 lei.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal, solicitând modificarea deciziei recurate, cu consecința respingerii apelului formulat de pârâții și menținerea sentinței civile nr. 1029/2007 pronunțată de Judecătoria D e j, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că decizia pronunțată în apel este dată cu încălcarea și greșita aplicare legii, motiv prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Hotărârea pronunțată încalcă disp. art. 969, 970 alin. 2, 1020, 1021, 1100, 1101.civil. Pârâții au susținut că aveau de îndeplinit o obligație de plată unei rente viagere și nu o obligație de întreținere. Cu toate acestea, deși instanța a reținut că între părți s- încheiat un contract de întreținere nu s- realizat îndeplinirea obligației ca fiind una de întreținere, încălcându-se disp. art. 969, 970 alin. 2. civil. Așa cum s-a arătat în doctrină, în cazul obligației de întreținere executată prin echivalent, suma datorată trebuia actualizată în funcție de costurile întreținerii, în realitate, pârâții au refuzat să suporte costurile întreținerii care depășeau suma de 300 lei, în prezent derizorie.
În al doilea rând, transformarea obligației trebuia să aibă loc la un moment ales după un criteriu obiectiv și conform susținerii pârâților, momentul obiectiv nu putea fi decât ulterior internării în spital a reclamantei. Nu poate fi considerat un criteriu obiectiv situația în care întreținuta nu se mai poate ridica din pat, moment la care beneficiază de sprijin din partea instituțiilor statului. Din raportul de expertiză medicală, raportul medicului de familie și depozițiile martorilor a rezultat că starea de sănătate a reclamantei se deteriorase mult anterior internării în spital, și în consecință, pârâții trebuiau să îi acorde îngrijire suplimentară acesteia.
Hotărârea pronunțată de tribunal încalcă disp. art. 1100 și 1101.civil, deoarece pârâții au refuzat executarea completă și în natură a obligației de întreținere, rezumându-se la obligația de plată a sumei de 300 lei, deși această sumă nu mai acoperă în prezent nici măcar costul utilităților.
În opinia recurentei hotărârea încalcă disp. art. 1020, 1021.civil, deoarece există o neexecutare a contractului esențială imputabilă pârâților, iar sancțiunea legală ar fi de rezoluțiunea contractului. Reaua credință a recurentei nu există, toate probele testimoniale atestă faptul că pârâții au refuzat îndeplinirea obligațiilor conform contractului.
Împrejurarea că recurenta și-ar fi găsit un alt întreținător sunt nedovedite și irelevante în speță. Din pozițiile exprimate de părți, din răspunsurile de la interogator a rezultat cu certitudine faptul că pârâții au refuzat să execute obligația de întreținere, susținând că au de executat plata unei rente viagere.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel modificat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului. Astfel, contractul fost încheiat ca un contract de întreținere și nu ca un contract mixt, iar în clauza referitoare la suma de 3.000.000 lei se face precizarea că este suma necesară întreținerii recurentei.
În conținutul contractului se precizează că se preia nuda proprietate cu titlu de întreținere sau în cartea funciară urmează să se înscrie o sarcină de întreținere existentă de la momentul încheierii contractului, fiind incidente disp. art. 982.civil, potrivit căruia toate clauzele se interpretează unele prin altele, dându-i-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg. În plus, clauzele îndoielnice se interpretează în conformitate cu obiceiul locului potrivit art. 980. civil, concluzia ce se impune fiind aceea că avem de-a face cu o obligație de întreținere.
În cazul obligației de întreținere executată prin echivalent, suma datorată trebuie actualizată în funcție de cursurile întreținerii pentru a acoperi întreținerea integral.
Prin întâmpinare, pârâții și - au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Pretențiile recurentei sunt nefondate, pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale, iar contractul a fost corect interpretat de către instanță.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurentă vizează faptul că: decizia s- pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale, iar a doua critică este că instanța a modificat înțelesul vădit și neîndoielnic al contractului.
Prima critică nu este fondată. Starea de fapt reținută de tribunal demonstrează clar că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat. Nu poate fi reținută critica că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, refuzând să presteze întreținerea deoarece aceștia au prestat întreținerea stabilită în echivalent bănesc pe toată perioada în care reclamanta s-a putut îngriji singură. Nu este fondată nici critica că nu a fost actualizată suma datorată cu costurile întreținerii, întrucât pe lângă suma de 300 lei lunar, din anul 2007 pârâții au suportat și costurile utilităților de care a beneficiat reclamanta. Or, reclamanta a fost cea care a refuzat suma stabilită în contract și-a manifestat intenția de a rezoluționa contractul de întreținere cu aceștia pentru a încheia un nou contract de întreținere cu numitul.
Prin urmare nu poate fi reținută în sarcina pârâților reaua credință în derularea raporturilor contractuale. De la notificarea reclamantei în 2006 pârâții au solicitat efectuarea unei anchete sociale pentru a constata dacă pretențiile reclamantei sunt reale sau doar șicanatorii și s-a stabilit că aceasta nu era în stare de nevoie, fapt confirmat și de probele testimoniale.
Așadar nu era incidentă dispoziția din contractul de întreținere, care consfințea acordul părților, potrivit căreia pârâții trebuiau să angajeze o persoană să presteze tot ceea ce este necesar întreținerii reclamantei, deoarece aceasta nu era în nevoie. Prin urmare dispozițiile art. 970 al. 2 Cod Civil nu sunt încălcate. Aprecierile reclamantei recurente referitoare la depozițiile martorilor și anchetele sociale efectuate care trebuie coroborate cu vârsta reclamantei pentru a stabili starea de nevoie a acesteia, tind la modificarea stării de fapt, nu pot fi primite, fiind inadmisibile după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11.Pr.Civ.
Atât creditorul cât și debitorul trebuie să-și îndeplinească obligațiile contractuale cu bună credință și în consecință, având în vedre starea de fapt reținută curtea constată că debitorii și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, cea care a refuzat executarea acestora, în mod nejustificat a fost reclamanta. Prin urmare dispozițiile art. 1100 și 1101 Cod Civil au fost corect interpretate de către instanța de apel.
Neexecutarea contractului are ca efect rezoluțiunea contractului de întreținere și bunul prestat de beneficiarul întreținerii va fi redobândit de acesta, în timp ce prestația de întreținere, datorită caracterului aleatoriu nu trebuie restituită. Această împrejurare este cunoscută de reclamantă și prin urmare în mod corect a fost reținută schimbarea atitudinii reclamantei în timpul derulării contractului, ca urmare a faptului că a dorit să încheie un contract de întreținere cu nu vecin. Apoi, nu este lipsit de relevanță comportamentul reclamantei, care a refuzat suma de bani stabilită ca echivalent al întreținerii precum și a discuta cu pârâții și accesul la domiciliul acesteia.
Prin urmare curtea constată că tribunalul a statuat corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020,1021 Cod Civil reclamanta fiind cea care a refuzat continuarea raporturilor contractuale și nu pârâții intimați.
În ceea ce privește natura contractului, curtea constată că nu poate fi primită critica că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului deoarece în considerentele deciziei se califică contractul încheiat de părți ca fiind un contract de întreținere. Este real că pârâții s-au obligat la plata sumei de 300 lei lunar, dar de comun acord au cuantificat echivalentul obligației de întreținere. Instanța de apel în considerentele deciziei a motivat convingător de ce contractul încheiat este un contract de întreținere și nu de rentă viageră, prin urmare nu a fost schimbat înțelesul contractului.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8,9.Pr.Civ. motiv pentru care în temeiul art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 590/A/ din 05.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Deoarece acțiunea cu care reclamanta a investit instanța este evaluabilă în bani aceasta era obligată la plata taxei judiciare de timbru având în vedere valoarea indicată în contractul de întreținere. Acțiunea a fost insuficient timbrată la instanța de fond și în temeiul art. 20 al. 5. 146/1997 republicată va obligă reclamanta să plătească suma de 1824 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, restantă pentru fondul cauzei.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. curtea va obliga recurenta să plătească intimaților și -a suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 590/A/ din 05.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă reclamanta să plătească suma de 1824 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, restantă pentru fondul cauzei.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților și - suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
O semnează vicepreședintele . activitatea prin Curții de apel pensionare, semnează
vicepreședintele Curții
de apel
GREFIER
Red. dact. GC
Jud.apel:,
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Tania Antoaneta Nistor
