Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 161
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 889 din data de 6 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații -, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul personal și asistat de avocat, contestatoarea reprezentată de același avocat, intimata, personal și asistată de avocat și intimații -, reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederat instanței întâmpinarea formulată de intimatul -, după care;
Avocat pentru contestatorii și, a arătat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorii și, a solicitat admiterea contestației, casarea deciziei și rejudecarea recursului, apreciind că, instanța de recurs nu a analizat motivele în sensul criticilor expuse, motivația fiind strict legată de motivația deciziei Tribunalului Gorj, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații -, și, a pus concluzii de respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Tg. J, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și și a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2626/18.05.2006 la., validat prin sent. civ. 2367/3.04.2007, a Judecătoriei Tg. J și repunerea părților în situația anterioară cu obligarea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6676/24.09.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul -, s-a admis acțiunea formulată de recurenta și însușită de moștenitorul împotriva pârâților și și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere și repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a hotărî astfel, instanța a expus pe larg considerentele avute în vedere și care i-au format convingerea în pronunțarea soluției și a concluzionat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract privind întreținerea reclamantei și că probele de la dosarul cauzei nu dovedesc faptul că reclamanta ar fi refuzat primirea întreținerii, ci dimpotrivă dovedesc o atitudine ostilă a acestora în ceea ce privesc relațiile sociale ale reclamantei chiar cu fiul ei, cât și cu alte persoane.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, care au invocat faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă greșit pentru faptul că la data la care s-a realizat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii între părți, consfințită ulterior prin sentință, reclamanta și fiul ei ieșiseră din indiviziune cu privire la bunuri și sulta la care a fost obligată reclamanta către fiul ei a fost plătită de apelanți.
Motivele de apel au fost completate ulterior și s-a precizat că până la data de 7.09.2007 operează excepția autorității de lucru judecat cu privire la acordarea întreținerii, potrivit sent. civ. 2367/3.04.2007, iar de la data introducerii acțiunii 10.01.2008 și până la data decesului 7.05.2008 s-a făcut dovada pe deplin că reclamanta a refuzat sistematic întreținerea.
Apelanții au expus în continuare considerentele cu privire la natura cererii de intervenție a intervenienților și au solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În cauză, intervenienții și au formulat cerere de intervenție, cerere ce a fost precizată de aceștia în ședința publică din 2.09.2009, în sensul că întreținerea a fost acordată de ei reclamantei și că prin această cerere sprijină interesul reclamantului moștenitor, solicitând respingerea apelului pârâților.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă 26 din 9.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, a admis cererea de intervenție în interesul intimatului reclamant și a obligat apelanții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul și la 400 lei cheltuieli de judecată către intervenienții și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat prin cererea principală desființarea contractului de întreținere validat prin sentința civilă nr. 2367/3.04.2007, invocând neexecutarea obligației de întreținere asumată de pârâți, precum și faptul că în cazul în care debitorul unei asemenea obligații de întreținere nu o execută, creditorul, în speță reclamanta, avea posibilitatea să ceară rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civ.
S-a mai reținut din probele administrate că obligația de întreținere nu a fost executată așa cum a fost asumată prin convenție și că din depozițiile martorilor audiați în cauză, din copia plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâților și din plângerile realizate de aceasta către comandantul poliției, acte coroborate cu xerocopia certificatului medical depus la fila 18 dosarului de fond, a rezultat în mod cert că obligația de întreținere intuitu personae asumată de pârâți nu a fost îndeplinită.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs pârâții apelanți și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 5 și respectiv 304 pct. 9 Cod pr.civ.
S-a considerat că în mod greșit în faza de judecată a apelului instanța a conceptat ca moștenitori legali în baza testamentului autentic depus la fila 28 din dosar pe intervenienții și, în condițiile în care cele două aveau această calitate încă din fața primei instanțe, testamentul fiind datat 17 ianuarie 2008, dată la care nu fusese pronunțată sentința Judecătoriei Tg. J, aceasta în situația în care intimaților intervenienți și le-a fost luată o declarație în sensul precizării cererii de intervenție și din care rezultă că au interese vădit contrare față de cele ale moștenitorului legal al defunctei - intimatul.
Un al doilea motiv de recurs privește aceea că în mod greșit instanța de apel a reținut că soluția pronunțată de către prima instanță motivată pe neîndeplinirea obligației de întreținere de către recurenți, este temeinică față de refuzul sistematic de primire a întreținerii, manifestat de către defuncta.
Recurenții au precizat că defuncta a refuzat ostentativ întreținerea la care s-au obligat recurenții reclamanți încă de la încheierea precontractului, din probatoriul administrat rezultând că scopul urmărit de aceasta a fost obținerea unui preț din care a achitat sulta ce o datora fiului său - intimatul.
S-a criticat faptul că nu s-au avut în vedere în nici un mod probele aduse în fața instanței de judecată de către recurenții pârâți care demonstrau că defuncta nu a dorit niciodată să primească întreținerea de la aceșt6ia, în încercarea de a-și crea o situație favorabilă în litigiu.
În concluzie recurenții au solicitat admiterea recursului și în condițiile art. 312 cod pr.civ. trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Prin deciziei civile nr. 889 din data de 6 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 26 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor - și intimații intervenienți,.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere că în ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, s-a constatat că instanța de apel în mod corect nu a conceptat în cauză ca moștenitori legali pe intervenienții și, deși se consideră că aceștia își justifică interesul în cauză prin prisma calificării juridice a succesorilor autoarei, aceasta în situația în care în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Astfel, la instanța de apel nu se putea face o cerere de intervenție în interes propriu în acest sens.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs s-a constatat următoarele:
În cazul unui contract de întreținere noțiunea de întreținere trebuie să primească un înțeles mult mai larg, debitorul obligației urmând să asigure creditorului acestei obligații alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, să-i prepare chiar hrana, iar caracterul personal al obligației presupunând asigurarea unui climat de afectivitate între părți, de încredere și respect reciproc.
În speță existența stărilor conflictuale, a actelor de agresiune, chiar și numai privind comportamentul părților, au dus la imposibilitatea obiectivă a primirii întreținerii, imposibilitate corect reținută de către instanța de apel ca fiind creată din culpa pârâților - debitori ai executării obligației.
Această analiză a executării obligației de întreținere a fost efectuată nu doar pe perioada de executare a acestei obligații începând cu data promovării cererii, ci chiar de la data încheierii promisiunii bilaterale de a încheia un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
Mai mult, instanța de apel a analizat chiar și numai perioada scursă după data pronunțării sentinței civile nr. 2367/3.04.2007 prin care s-a validat convenția dintre părți, așa după cum au solicitat apelanții pârâți, recurenți în cauză, iar neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere aparținând acestora din urmă.
Restul motivelor de recurs prezentate în cauză privesc o greșită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei, care nu pot face obiectul vreunui motiv de recurs, dintre acelea arătate în punctele 1 - 9, art. 304 Cod pr.civ. această interpretare fiind de fapt o critică inadmisibilă pe calea recursului, prevăzută de art. 304 pct. 10 Cod pr. civ. în prezent abrogat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare și.
Un prim motiv al contestației l-a constituit faptul că instanța nu a avut în vedere și nu a analizat poziția procesuală a intimaților intervenienți și, care în baza unui testament aveau calitatea de moștenitori testamentari și deci, trebuia conceptați ca atare având calitate procesuală pasivă.
Un alt motiv este acela că instanța de recurs trebuia să analizeze perioada obligației de întreținere de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2367/2007 și până la decesul autorilor pârâți, fără să se raporteze și la alte perioade în care au fost trimise sume de bani importante defunctei sau împrejurarea că nu s-au exercitat violențe între beneficiarul obligației de întreținere și contestatori, care trăiau separat.
Se mai arată că starea conflictuală exista cu pârâtul.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 Cod pr. civ. în baza căreia contestatorii și-au întemeiat contestația, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din examinarea deciziei dată în recurs rezultă că instanța a analizat motivele invocate de contestatori, pronunțându-se și asupra neconceptării în cauză a intervenienților și, stabilind în mod legal că, în conformitate cu dispoz. art. 294 alin.1 Cod pr. civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
De aici a rezultat că la instanța de apel nu se putea face o cerere de apel în interes propriu a celor doi intervenienți, pe de o parte, iar pe de altă parte, împrejurarea că cei doi erau moștenitori testamentari echivalează cu o vocație succesorală care trebuie concretizată într-un proces printr-o cerere care să valorifice această vocație, cerere ce trebuia făcută în calitate de intervenienți în interes propriu la instanța de fond și nu pentru prima dată în apel.
Cu privire la celelalte motive invocate de recurenți privind analiza perioadei în care s-a reținut neîndeplinirea obligației de întreținere sau starea conflictuală dintre părți, acestea nu constituie greșeli materiale în sensul dispoz. art. 318 Cod pr. civ. astfel că nu pot fi primite ca motive întemeiate pentru contestație în anulare, motivele acestea din urmă fiind strict limitativ prevăzute de lege și nu pot fi extinse și la alte motive.
În consecință, având în vedere aceste considerente, urmează a se respinge contestația în anulare, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. contestatorii vor fi obligați la 595 lei cheltuieli de judecată, către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 889 din data de 6 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații -, și.
Obligă contestatorii la 595 lei cheltuieli de judecată, către intimații și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./17.02.2010
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
