Rezoluțiune contract. Jurisprudență.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
ECIZIA NR. 743
Ședința publică din 8 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud. B împotriva deciziei civile nr.203 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G și, ambii domiciliați în B, B-dul - Nord,.19 A,.2,.5, jud.
Recursul este timbrat cu 6,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/08.09.2008 și timbru judiciare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul Buzău potrivit împiuternicirii avocațiale nr.36/08.09.2008, intimatul-pârât G personal, lipsind intimata-pârâtă Polina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare.
Avocat pentru recurenta-reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
La solicitarea instanței intimatul-pârât G arată că înțelege să-și susțină singur apărarea.
Curtea, având în vedere evaluarea întreținerii și a imobilului ce formează obiectul acțiunii, realizată prin contractul încheiat între părți, a cărei reziliere se cere prin prezenta acțiune, la suma de 120 milioane lei, în temeiul disp.art.137 și 304 pct.1 Cod procedură civilă invocă din oficiu un motiv nulitate de ordine publică ce vizează nelegala constituire a completului de judecată de la Tribunalul Dâmbovița, deoarece calea de atac exercitată împotriva sentinței instanței de fond era recursul și nu apelul.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că este de acord motivul de nulitate publică privind nelegala constituire a completului de judecată de la Tribunalul Buzău invocat din oficiu de instanță.
Cu privire la această excepție, intimatul-pârât G arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și de susținerile părților rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 23 noiembrie 2007 și înregistrată sub nr-,reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții G și,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de întreținere,autentificat sub nr.32 din 13 martie 2003 și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, prin contractul de întreținere încheiat cu pârâții, aceștia s-au obligat să-i asigure întreținerea și îngrijirea cu toate cele cuvenite pe tot restul vieții, sub formă de îmbrăcăminte, alimente, medicamente, spitalizare la nevoie, hrană, menaj complet, achitarea la timp a facturilor de curent electric, de gaze, telefon etc. în contract stipulându-se ca în cazul în care pârâții nu-și vor respecta aceste obligații va putea cere rezoluțiunea contractului.
Reclamanta a precizat că în mod tendențios pârâții au formulat în instanță o acțiune, pretinzând că ea este cea care refuză întreținerea, susținere total neadevărată, în condițiile în care este o persoană în vârstă de 87 de ani, greu deplasabilă și care are nevoie stringentă de asigurarea întreținerii zilnice.
A mai arătat reclamanta că pârâții i-au provocat distrugeri impotrante în locuință și că a fost nevoită să achite în locul acestora facturile la curent electric, gaze și telefon.
Pârâții, în conformitate cu disp.art. 115 cod procedură civilă, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că între părți au existat și alte litigii în acest sens, că au făcut toate demersurile posibile pentru a-i asigura reclamantei întreținerea, însă aceasta refuză în mod vehement, împejurare ce a fost constatată și de către executorul judecătoresc, fiind menționată ca atare în procesul verbal nr. 344/2007.
În cauză s-au administrat probe cu acte, martori și interogatorii.
La data de 1 februarie 2008 Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr.519 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 13 martie 2003 între părțile din proces s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.32, prin care reclamanta transmitea pârâților proprietatea asupra imobilului situat în comuna, alcătuit din casa de locuit cu anexe și suprafața de 2 394. teren aferent, iar aceștia se obligau să o întrețină și să o îngrijească pe tot restul vieții cu toate cele necesare, respectiv, îmbrăcăminte, alimente, medicamente, spitalizare, menaj complet, achitarea la timp a facturilor de utilități, iar la deces să îi facă înmormântarea și cele cuvenite, conform datinilor. În cuprinsul contractului părțile au stipulat expres posibilitatea rezoluțiunii acestuia în cazul în care pârâții nu-și îndeplinesc obligațiile.
Invocând neexecutarea obligațiilor de către pârâți, reclamanta a solicitat rezilierea contractului și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a calificat cererea ca fiind una în rezoluțiunea contractului, având în vedere că rezilierea este sancțiunea care intervine pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor cu executare succesivă, ori, în cazul contractului de întreținere, transmiterea proprietății către dobânditor operează "uno ictu".
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 2 noiembrie 2005 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău dosarul nr.11269/2005 având ca obiect o cerere identică de chemare în judecată formulată de reclamantă care a fost respinsă prin sentința civilă nr.2175 din 3 mai 2005, rămasă definitivă și irevocabilă urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr.139 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Buzău și a respingerii ca nefondat a recursului prin decizia nr. 878 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești.
Modalitatea în care s-a executat contractul a făcut obiectul verificării de către instanță pentru perioada anterioară pronunțării deciziei civile nr.139 din 25 aprilie 2007, astfel că, în speță, cercetarea judecătorească s-a raportat la perioada ulterioară acestei date.
Pârâții au susținut că au încercat permanent să își îndeplinească obligațiile asumate,că au apelat chiar la sprijinul executorului judecătoresc în acest scop, însă, cea care se face vinovată este reclamanta, care refuză în mod constant să primească îngrijirea și întreținerea care i se oferă.
Susținerile pârâților sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați, iar refuzul reclamantei de a primi întreținerea oferită de pârâți rezultă și din răspunsurile la interogatoriu date de aceasta, potrivit cărora nu înțelege să îi mai primească în locuință, nu dorește să primească vreo sumă de bani de la ei, iar de două ori le-a returnat banii trimiși cu mandat poștal.
Reținând că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1020 din Codul civil, că neîndeplinirea obligațiilor de întreținere nu este imputabilă pârâților și că nimeni nu-și poate invoca propria culpă, instanța de fond a apreciat că acțiunea trebuie respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art.284 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie.
În cererea scrisă, aceasta nu a precizat însă motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
Într-un memoriu separat, depus la dosar la data de 31 martie 2008 reclamanta a apreciat că acțiunea sa a vizat refuzul pârâților în ce privește plata la timp a facturilor de utilități casnice, respectiv: curent electric, gaze, telefon, taxa TV, impozit etc. deoarece are o pensie mică și nu poate acoperi toate cheltuielile.
Faptul că nu i-a mai primit pe pârâți în domiciliul său dovedește nemulțumirea sa față de modul cum aceștia au înțeles să-și onoreze obligațiile menționate în contract.
A arătat apelanta că, se poate fixa de către instanță un termen de grație pentru pârâți de 6 luni în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin, în sensul de aod espăgubi pentru cheltuielile pe care ei trebuiau să le suporte și să achite în continuare toate facturile.
Prin decizia civilă nr.203 pronunțată la data de 11 iunie 2008 de Tribunalul Buzăus -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținându-se în esență că probele administrate la instanța de fond au fost judicios analizate și corect interpretate de către judecătorul fondului și că, potrivit acestora, pârâții și-au îndeplinit obligațile asumate prin contractul încheiat, însă au întâmpinat constant refuzul nejustificat al reclamantei de a primi întreținere și îngrijiri.
În aceste situații, a stabilit instanț de apel, dovedindu-se că întreținutul se află în culpă, prin refuzul fără temei al întreținerii, întreținătorii nu s-au putut descărca valabil de obligația de întreținere care le incumba, situație în care, în mod corect și legal, acțiunea introdusă de reclamantă a fost respins ca neîntemeiată, aceasta neputând să-și invoce propria culpă pentru a obține rezoluțiunea contractului de întreținere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal prev. de art. 301 Cod procedură civilă, reclamanta, criticând-o ca nelegală.
Recurenta a susținut că motivarea deciziei este subiectivă, atât instanța de apel cât și cea fond analizând cu superficialitate cauza sa și neluând în considerare înscrisurile depuse la dosar.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă.
Intimații, în conformitate cu disp.art. 115 Cod procedură civilă rap.la art. 308 al.2 cod pr.civilă, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că instanțele au analizat corect cererea dedusă judecății și au interpretat și analizat judicios probele administrate, pronunțând astfel o soluție legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2009, Curtea, din oficiu, în temeiul disp.art. 137 cod pr.civilă rap.la art. 2821al.1 cod pr.civilă și art. 304 pct.1 și art. 306 al. 3 cod pr.civilă a invocat și a pus în discuția părților, un motiv de nulitate de ordine publică, ce afectează decizia pronunțată de judecătorii apelului.
Astfel, în argumentarea nulității de ordine publică invocate, Curtea reține că, potrivit contractului de întreținere a cărui rezoluțiune s-a solicitat în prezenta cauză, imobilul transmis și corelativ întreținerea ce urma să fie prestată au fost evaluate la suma de 120.000.000 lei vechi, conform mențiunii exprese existente la pagina a doua a contractului ( fila 6 dosar fond ).
Potrivit deciziei nr. 32 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 iunie 2008, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac ce pot fi exercitate, s-a statuat, în cadrul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României, c[ litigiile civile având ca obiect rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice ce privesc drepturi patrimoniale, indiferent dacă se solicită sau nu restabilirea situației anterioare sau restituirea prestațiilor efectuate, sunt evaluabile în bani.
În acest context, raportat la decizia pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată în precedent și având în vedere disp.art. 329 al. 3 cod pr.civilă, potrivit cărora, în cazul admiterii recursului în interesul legii, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță, Curtea constată că în cauză, în raport de valoarea obiectului contractului de întreținere, astfel cum aceasta a fost stabilită consensual de către părțile litigante - 120.000.000 lei vechi- în conformitate cu disp.art.2821al.1 cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de judecătorul fondului era susceptibilă numai de exercițiul căii de atac a recursului.
Tribunalul a judecat însă ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători, prevăzută de lege pentru judecarea apelului și nu ca instanță de recurs, în compunerea de trei judecători, astfel cum se impunea potrivit disp.art. 2821al. 1 pr.civilă, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale, dată cu încălcarea dispozițiilor mai sus menționate.
În consecință, pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prev.de art. 304 pct.1 cod pr.civilă, Curtea, în temeiul art. 312 al.1,2 și 3 cod pr.civilă, va admite recursul și va casa decizia, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud. B împotriva deciziei civile nr.203 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G și, ambii domiciliați în B, B-dul - Nord,.19 A,.2,.5, jud.
Casează decizia și trimite cauza la tribunalul Buzău, pentru soluționare ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
Red./AV
3 ex./11.09.2008
f-
a-
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
