Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 242/ Dosar Nr-
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Ligia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 167/Ap din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 1 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr.2129/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 779/6.04.1999, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4888/25.05.2005, Judecătoria Brașova admis cererea formulată de reclamantă, a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 779/1999, autentificat la BNP - și a dispus restabilirea situației de CF anterioare privind imobilul ce face obiectul acestui contract.
Prin decizia civilă nr. 167/15.05.2008, Tribunalul Brașova admis cererea de apel formulată de apelanta - de repunere în termenul de apel, a admis apelul formulat de apelanta - împotriva sentinței civile nr. 4888/25.05.2005 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o și în consecință, a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din contractul de ședere pentru muncă la domiciliu depus la fila 51 rezultă că apelanta a încheiat la data de 03.06.2003 acest contract în Italia.
De asemenea rezultă din permisul de ședere pentru străini de la ( fila 53 verso ) că aceasta fost În Italia pe perioada 03.06.2003 până la 02.06.2004 și apoi șederea s- prelungit până la 02.06.2004. Din contractul de ședere ( filele 57 - 58 ) rezultă că a mai fost încadrată în muncă și de la data de 01.07.2005 în calitate de menajeră. În sfârșit, din înscrisul de la fila 60 rezultă că apelanta este rezidentă în Italia din 23.05.2005. Deci, apare evident că în perioada procesului apelanta se afla în Italia.
De asemenea se confirmă prin extrasul de carte funciară existent la fila 84 că acesta fost emis la data de 12.04.2007, ceea ce confirmă că la data de 17.04.2007 aflat despre faptul că apelanta nu mai deținea cota parte din nuda proprietate asupra imobilului din litigiu așa cum se susține prin cererea de repunere în termen.
Pe de altă parte rezultă că apelanta fost citată la adresa din B,-, prin publicitate,printr-un ziar de circulație națională.
Tribunalul reține și faptul că reprezentantul reclamantei la termenul din 09.03.2005 învederat instanței că pârâta - nu mai locuiește la adresa indicată în acțiune, motiv pentru care solicitat emiterea unei adrese către B pentru se comunica actualul domiciliu al pârâtei.
Instanța de fond emis adresă la.,iar această instituție răspuns prin adresa de la fila 14 dosar de fond, că doamna - figurează cu domiciliul în, str. - nr. 60 ( adresă indicată prin acțiunea introductivă ).
Din actul notarial depus la fila 66 rezultă că fiul reclamantei, ( pârât în acest dosar ), fostul soț al apelantei fost de acord ca minorul rezultat din căsătoria apelantei să plece în excursie în Italia în cursul anului 2004 și 2005 însoțit de bunicii materni.
Este evident că fiul intimatei reclamante domnul cunoscut că apelanta pârâtă se afla în Italia și că deci se presupune faptul că acesta cunoscut faptul că aceasta nu avea domiciliul în România unde a fost citată ci în Italia.
De la fiul acesteia sau chiar de la nepotul acesteia putea afla adresa din Italia apelantei pârâte, ori preferat sa susțină procesul fără ca aceasta să cunoască despre existența acestui proces.
Tribunalul constată pe de altă parte că apelul fost trimis prin poștă Judecătoriei Brașov și poartă data poștei de 27.04.2007.
În speță apare evident faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, apelanta fiind împiedicată de o împrejurare mai presus de voința acesteia pentru formula acest apel în termen având în vedere că nu putut cunoaște de comunicarea hotărârii care s- făcut în România, deși ea avea reședința în Italia, așa cum dovedit prin actele de la dosar menționate mai sus.
Pe de altă parte, având în vedere că data eliberării extrasului de carte funciară este 12.04.2007 și că acest apel fost depus la 27.04.2007, Tribunalul constată că apelul fost înregistrat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării fiind incidente dispozițiile art. 103 alin 3 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta -.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la judecarea cauzei în primă instanță au fost respectate dispozițiile legale privind citarea pârâtei, despre care nu avea cunoștință că se află în Italia.
Totodată, se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 103 Cod pr. civ. întrucât faptul plecării în Italia nu se încadrează în ipoteza legii, iar, pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada datei la care a luat cunoștință de sentința atacată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8,9, art. 299, 274 Cod pr. civ.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei fac dovada faptului că în timpul soluționării în primă instanță a cauzei, pârâta - s-a aflat în Italia.
Potrivit declarației autentificate la BNP nr. 3172/17.11.2004, pârâtul și-a exprimat acordul ca fiul său minor -, să plece în Italia, însoțit de bunicii materni, la apelanta pârâtă.
Relațiile părți, faptul că pârâtul este fiul reclamantei, îndreptățesc convingerea instanței că reclamanta avea cunoștință de faptul că apelanta pârâtă locuia în Italia.
Motivele invocate de aceasta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 103 Cod pr. civ. data luării la cunoștință de către pârâtă de sentința atacată, fiind 17.04.2007, dată menționată pe factura nr. -/07 privind eliberarea extrasului pentru informare cu privire la situația de carte funciară.
Instanța de apel a reținut corect nerespectarea în primă instanță a dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare și, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului de apărare, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 167/15.05.2007 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 274 Cod pr. civ. reținând culpa procesuală a recurentei reclamante, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 167/Ap/15.05.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta reclamantă la plata către intimata pârâtă - a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 31.10.08
Dact. - 3.11.08
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
