Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 291
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recursul împotriva deciziei civile nr. 802/14.11.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimații și, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de intimați, într-un exemplar și precizări formulate de recurentă prin care arată că Inalta C de Casație și Justiție Bas oluționat recursul în interesul legii și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru ca decizia să se publice în Monitorul Oficial, anexând alăturat dispozitivul deciziei nr.32/09.06.2008 - dosar nr. 75/2007.
Instanța, având în vedere dispozitivul deciziei pronunțate în recursul în interesul legii la data de 09.06.2008, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurentă și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității recursului invocată la termenul de judecată din data de 12.03.2008.
Avocat solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.Depune la dosar chitanța nr. -/14.02.2008 reprezentând onorariu avocat de 1500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 338 din 15.02.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcania fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții și pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5866/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare a cărei rezoluțiune se cerere, reclamanta a înstrăinat pârâților imobilul său din P,-, compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren construit și neconstruit în suprafață de 480. Prețul vânzării de 20.000 Ron a fost achitat la momentul perfectării actului de înstrăinare, părțile prevăzând totodată și o clauză de întreținere viageră a vânzătoarei precum și un drept de uzufruct viager în favoarea acesteia asupra întregului imobil.
Același contract prevede însă în paragraful următor dreptul de acces asupra imobilului cu excepția dormitorului care va rămâne în posesia exclusivă a vânzătoarei.
Mai reține instanța că vânzătoarea și- dat acordul ca soții și, în calitatea de cumpărători, să renoveze casa de locuit, să facă adăugiri, alte camere fără demola încăperile existente și să facă alte construcții pe terenul ce formează obiectul vânzării.
Analizând contractul a cărui rezoluțiune se solicită, instanța a reținut că aceasta are caracterul unui contract de vânzare - cumpărare, deoarece prețul vânzării depășește valoarea întreținerii. În schimbul transmiterii imobilului vânzătoarea a primit suma de 20.000 lei RON, aceasta fiind principala obligație asumată de cumpărătorii din contract, întreținerea asumată de cumpărători reprezentând obligația secundară.
A reținut instanța de fond că deși reclamanta și-a motivat acțiunea prin nerespectarea de către pârâții-cumpărători a obligațiilor asumate, respectiv a clauzei de întreținere și a celei de uzufruct viager, din probele administrate a rezultat o situație contrară acestora.
Că deși inițial pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate, acordând reclamantei întreținerea și îngrijirea necesară, ulterior, între părți au început neînțelegeri, generate de dorința pârâților de a construi o baie în casă. De la acel moment reclamanta a refuzat atât întreținerea și îngrijirea acordată de pârâți, interzicându-le acestora accesul în locuință.
A reținut astfel instanța că art. 969 cod civil prevede "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", iar art. 970 prevede: "convențiile trebuie executate cu bună - credință".
se dispune numai dacă creditorul, din culpa debitorului, nu a primit întreținerea prevăzută în contract.
Art. 1020 - 1021 Cod civil prevăd că, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește angajamentul, condiția rezolutorie se subînțelege însă pentru aceasta trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rezoluțiunea contractului - existența faptei ilicite (neexecutarea obligației) și caracterul imputabil al acesteia (vinovăția).
Refuzul de a primi întreținerea cuvenită,fără un motiv temeinic, constituie însă un abuz al creditorului acesta neputând obține rezoluțiunea contractului, prevalându-se de propria culpă.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, instanța de control judiciar reținând, că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță care a aplicat corect și normele legale incidente în cauză.
Că atâta timp cât din probatoriul administrat a rezultat că pârâții și-au îndeplinit și respectat obligațiile prevăzute prin contract, reclamanta fiind cea care a refuzat primirea întreținerii și îngrijirii cuvenite, acțiunea acesteia, nu poate fi primită.
Ca atare instanța de apel a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii nr. 802 din 14.11.2007 a Tribunalului Iași, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală. A invocat recurenta că în mod greșit ambele instanțe, de fond și apel au respins acțiunea sa și respectiv apelul. Că soluția tribunalului este nemotivată, și a reținut greșit situația de fapt, nerăspunzând în nici un fel la criticile formulate și limitându-se la a arăta doar că apelul este nefondat. Că instanța a ignorat și clauza contractuală prevăzută de părți în caz de desființare a contractului de vânzare, prevăzând posibilitatea restituirii prețului achitat și a contravalorii întreținerii acordate.
Intimații-pârâți prin întâmpinarea depusă în recurs, au invocat atât excepția inadmisibilității cât și a nulității acestuia.
Au susținut pârâții-intimați că în raport de valoarea contractului a cărei rezoluțiune se cere, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Cât privește excepția nulității recursului intimații au susținut că motivele invocate de recurentă prin cererea de recurs nu se încadrează în nici unul din punctele 1-9 ale art. 304 Cod procedură civilă, astfel încât recursul este nul.
Recursul promovat de reclamantă este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității invocată de intimați prin întâmpinare este întemeiată.
Că în conformitate cu dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 Ron, atât în materie civilă cât și comercială.
Or, verificând valoarea contractului de vânzare-cumpărare a cărei rezoluțiune se cere, Curtea constată că aceasta este de 20.000 Ron - preț și 20.000 Ron - întreținere, ceea ce înseamnă că în cauză sunt într-adevăr incidente dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Și cum din textul sus-citat rezultă că litigiile a căror valoare este sub 100.000 Ron, sunt supuse doar unei singure căi de atac, cale care a și fost exercitată de părți, chiar dacă a fost luată într-o compunere greșită, Curtea constată că în cauză nu se mai poate exercita o nouă cale de atac, respectiv un nou recurs, cauza nefiind susceptibilă de două căi de atac întrucât legea nu le prevede.
Aceasta întrucât, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 288 din 07.11.2005 în complet de 9 judecători, recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Curtea reține astfel că indicarea greșită de către judecători a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților, nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității căii de atac prevăzute de lege.
Ca atare, constatând că un recurs împotriva sentinței judecătoriei a fost deja soluționat de Tribunalul Iași, chiar dacă sub denumirea greșită de apel, prezentul recurs apare ca inadmisibil
În consecință pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge pe cale de excepție, conform art. 137 Cod procedură civilă, ca inadmisibil recursul astfel promovat, astfel încât cercetarea motivelor invocate devine de prisos.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 802/14.11.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține. Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Iulie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
plecată în concediu
de odihnă,
semnează președintele
instanței,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
17.07.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
