Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 294

Ședința publică de la 02 Iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Pavelescu Georgeta

JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica

JUDECĂTOR 3: Angelescu Cristiana

GREFIER: - -

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Al și Al împotriva deciziei civile nr. 171 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții Al și Al,lipsă fiind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru recurenți având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și anularea deciziei Tribunalului Iași și a sentinței Judecătoriei Iași.

Apărătorul apreciază că atât Judecătoria Iași,cât și Tribunalul Iași au încălcat dispozițiile legale atunci când au soluționat cererea reconvențională formulată de Al,Al și Al împotriva intimatei, acțiune ce consta în obligarea acesteia la plata despăgubirilor de 40.500 lei,sumă stabilită prin raportul de expertiză.

Avocat susține că nu întâmplător a invocat faptul că nu s-a respectat principiul cine cauzează altuia un prejudiciu trebuie să îl repare,fiind necesar fără îndoială ca recurenții să fie despăgubiți.

Apărătorul susține că Tribunalul Iașia greșit atunci când a considerat că recurenții sunt chiriași în imobil și astfel a apreciat că este neîntemeiată cererea privind acordarea despăgubirilor pentru reparații,întrucât acestea au fost făcute la casa intimatei.

Arată că Al și Al nu au formulat cererea în calitate de chiriași,ci pentru că așa au convenit,să stea în acel imobil și să facă reparații la imobil.

Al și Al au înstrăinat apartamentul proprietatea lor și cu banii obținuți prin vânzarea apartamentului au făcut reparații la imobil,în că vor locui în acel imobil.

Apărătorul susține că într-adevăr Al și Al au riscat,însă nu are nici o relevanță această împrejurare.

Avocat susține că așa cum a arătat și prin motivele de recurs formulate,prin hotărârile pronunțate instanța de fond și instanța de apel au ignorat sau au încălcat dispozițiile legale referitoare la convenții.

Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil convenția este legea părților,iar în cauză este dovedită înțelegerea părților cu privire la folosirea imobilului și cu privire la reparațiile și îmbunătățirile pe care recurenții le-au făcut la imobilul proprietatea intimatei.

Apărătorul solicită a se avea în vedere că recurenții nu locuiau în imobil în temeiul Legii nr. 112/1995,iar instanța de apel nu a făcut altceva decât să caute argumente pentru a respinge cererea de apel și a găsit acel art. 1447 Cod civil ce nu are relevanță în cauza de față.

Avocat susține că instanțele au încălcat dispozițiile art. 969 și 970 Cod civil,precum și alte dispoziții referitoare la convenția părților și au pronunțat o decizie total nelegală și greșită.

Apărătorul solicită a se avea în vedere că la dosar s-au depus două cereri formulate de intimata împreună cu soțul său,prin care aceștia au promovat două acțiuni aflate pe rolul instanțelor,acțiuni prin care se face precizarea expresă că au convenit cu recurenții ca atunci când sunt plecați în străinătate, aceștia să facă reparații și îmbunătățiri la imobil. Copii ale acțiunilor intimatei sunt depuse în dosarul de față și sunt înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 3002/2006 și nr. 17197/2003. Prin aceste acțiuni intimata a pretins că soțul său a convenit cu fratele și cumnata,respectiv cu Al și Al să facă reparații la imobil. Acele acțiuni sunt cererile intimaților și reprezintă de fapt o mărturisire a lor.

Solicită a se avea în vedere că prin întâmpinarea depusă în prezentul dosar,intimata susține că imobilul era în perfectă stare și nu necesita reparații,dar în acțiunile formulate arată cu totul altceva,ceea ce demonstrează totala rea credință a acesteia.

Avocat susține că prin sentința pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 3002/2006,instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că între părți a existat o convenție și că imobilul era în stare de degradare și necesita reparații.

Au fost audiați și martori care au arătat că într-adevăr imobilul era în stare de degradare,că tâmplăria era mucegăită și că pe jos nu era nimic,astfel încât erau necesare acele reparații făcute de către recurenți.

Avocat susține că în mod greșit instanța a considerat că lucrările executate de recurenți au fost voluptorii,fiind executate pentru creșterea gradului de confort și estetic al imobilului. Apărătorul precizează că aceste reparații aduse imobilului au fost utile,iar dispozițiile legale nu prevăd că schimbarea tâmplăriei și asigurarea încălzirii imobilului reprezintă lucrări voluptorii.

Chiar și în condițiile în care aceste reparații nu ar fi fost utile,avocat susține că au fost executate urmare convenției existente între părți. Și în ceea ce privește convenția existentă între părți,apărătorul susține că cea care dă dovadă de totală rea credință este intimata.

Și dacă se face abstracție de convenția părților,dovedită în cauză,sunt aplicabile dispozițiile art. 493 și 494 Cod civil,potrivit cu care în raport de buna sau reaua credință a,proprietarul imobilului are obligația să plătească lucrările executate de terțul constructor.Cum în cauză este dovedită buna credință a constructorilor,recurenții au dreptul la contravaloarea lucrărilor.

Apărătorul susține că instanțele au ignorat și principiul îmbogățirii fără justă cauză,care în speță se aplică,pentru că este dovedit că în timp ce patrimoniul pârâților a scăzut prin folosirea prețului apartamentului proprietatea lor la imobilul reclamanților pârâți,patrimoniul acestora din urmă a crescut exact cu acel preț,prin lucrările dobândite imobilului proprietatea lor,în cauză fiind dovedit că urmarea nemijlocită a lucrărilor efectuate de pârâți,este creșterea valorii imobilului intimaților.

Avocat arată că instanțele au reținut ca fiind elocventă declarația dată de reclamantul Al,fostul soț al recurentei,potrivit căreia acesta declară că nu are pretenții la despăgubiri,însă instanțele nu au avut în vedere că Al și Al sunt separați în fapt și Al a trecut de partea fratelui său,acesta fiind motivul pentru care a dat acea declarație,fiind o declarație pro causa.

Apărătorul susține că s- pretins de către instanțe că recurenții ar fi trebuit să aibă acordul proprietarilor în ceea ce privește efectuarea reparațiilor,însă acel imobil îi are ca proprietari pe intimata și soțul său,dar și alți doi soți care domiciliază în În hotărârea dată în dosarul nr. 3002/2006 al Judecătoriei Iași se reține că reclamanții au avut și acordul coproprietarilor în ceea ce privește efectuarea reparațiilor,iar intimații din prezenta cauză au obținut niște bani de la proprietarii din B pentru acele reparații. Deci intimata și soțul său au obținut 50 % din contravaloarea reparațiilor efectuate la imobil,însă recurenții nu au dreptul de a cere contravaloarea lucrărilor efectuate de ei.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și apel.

Interpelată fiind de instanță,recurenta Al declară că nu mai locuiește în imobilul în litigiu.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Prin sentința civilă nr.5986/23.05.2007, Judecătoria Iași admite acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Al, Al și Al.

Dispune evacuarea pârâților din imobilul casă de locuit situat în I,-.

Obligă pârâții să-i plătească reclamantei suma de 810 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți Al, Al și al în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă -.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâții s-au mutat în imobilul în discuție și au efectuat îmbunătățiri fără a avea acordul reclamantei și au avut calitatea de simpli tolerați. În ce privește cererea reconvențională a motivat instanța, că pârâții-reclamanți sunt constructori de rea-credință, executând lucrări fără a avea acordul proprietarului, lucrări care fie erau de întreținere și cădeau în sarcina lor, fie au avut ca efect sporirea confortului casei.

Împotriva sentinței civile nr.5986/23.05.2007 a Judecătoriei Iași, au declarat apel Al și Al.

Prin decizia civilă nr.171/5 martie 2008 Tribunalul Iași respinge apelul declarat de apelanții Al și Al împotriva sentinței civile nr.5986/23.05.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.

Obligă apelanții, în solidar, la plata taxei de timbru în apel în sumă de 1028,6 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâții au calitatea de tolerați iar lucrările efectuate nu au făcut decât să sporească gradul de confort al imobilului, fiind incluse în categoria cheltuielilor voluptorii pentru care chiriașul nu este îndreptățit la despăgubiri.

Împotriva deciziei civile nr.171/5 martie 2008 Tribunalului Iași, au declarat recurs Al și Al.

Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:

- cele două instanțe de judecată au încălcat dispozițiile art.969 Cod civil privitor la convenția care este legea părților, precum și ale art.970 Cod civil referitoare la executarea cu bună-credință a convențiilor. În cauză este dovedită înțelegerea părților atât cu privire la folosirea imobilului cât și la reparațiile și îmbunătățirile pe care recurenții le-au făcut la imobilul proprietatea intimatei și a soțului Al.

- prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr.3002/2006 al Judecătoriei Iași, reclamanții Al și - au susținut că în anul 1999, când soțul a plecat din țară, l-a mandatat pe fratele său Al să-i administreze averea imobiliară având în vedere urgența unor măsuri pentru prevenirea degradării imobilului. Prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr.4842/2006 instanța a reținut că a existat o înțelegere între părți cu privire la efectuarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți.

- într-o altă cauză între aceleași părți având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra imobilului în discuție, reclamanții au susținut că prin fratele și soția sa au efectuat mai multe îmbunătățiri;

- cele două instanțe de judecată au încălcat dispozițiile art.1899 Cod civil potrivit cu care buna-credință se presupune iar reaua-credință trebuie dovedită.

Raportat la înscrisurile depuse la dosar, la probatoriul administrat, rezultă buna-credință a recurenților-reclamanți.

- greșit s-au considerat lucrările executate de pârâți ca fiind voluptorii, executate pentru creșterea gradului de confort și estetic al imobilului și tot greșit sunt invocate incidența OUG 40/1999 și a art.1447 Cod civil

Aceste dispoziții nu au nici o legătură în cauză, pentru că pârâții nu pretind contravaloarea lucrărilor executate în calitate de locatari ci ca urmare a înțelegerii cu reclamanții.

Sunt aplicabile dispozițiile art.493 și 494 Cod civil potrivit cu care în raport de buna sau reaua-credință a, proprietarul imobilului are obligația să plătească lucrările executate de terțul constructor. Cum în cauză este dovedită buna-credință a recurenților, aceștia au dreptul la contravaloarea lucrărilor în sumă de 40.500 lei așa cum a fost stabilită de expert

- instanțele au ignorat principiul îmbogățirii fără justă cauză, pentru că este dovedit că în timp ce patrimoniul recurenților-reclamanți a scăzut prin folosirea prețului apartamentului vândut și investit la proprietatea reclamanților, patrimoniul reclamanților-pârâți a crescut cu acel preț.

Recursul formulat este întemeiat.

Prin cererea înregistrată la nr.7774/2006 reclamanta - i-a chemat în judecată pe pârâții Al, Al și Al pentru a se dispune evacuarea pârâților din imobilul casă de locuit situat în I,-.

Pârâții-reclamanți Al, Al și Al au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat ca reclamanta-pârâtă - să plătească suma de 30.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobil.

În perioada 1999-2003, cu acordul proprietarilor și la solicitarea expresă a numitului Al (fratele lui Al ) au făcut următoarele îmbunătățiri.

- aplicat șape pe suprafața de 99,5.;

- montat parchet în 4 camere pe suprafața de 54.;

- montat gresie și faianță în băi, bucătărie, balcon, scări pe o suprafață de 153.;

- aplicații tencuieli, gleturi și zugrăveli pe o suprafață de 359.;

- aplicat rigips pe o suprafață de 38.;

- înlocuit și montat 9 uși;

- montat 9 glafuri la ferestre și uși.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că la data de 14.07.1993 și - (reclamantă), și au achiziționat în cote egale de imobilul situat în I,-.

Prin cererea de chemare în judecată în dosarul nr.3002/2006 al Judecătoriei Iași în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4842/25.04.2006,reclamanta - a arătat că în anul 1999 soțul săua plecat din țară și a mandatat pe fratele său și soția sa al și Al să-i administreze averea imobiliară; având în vedere urgența luării unor măsuri s-au efectuat lucrări de refacere și îmbunătățiri la imobilul din I,-.

De altfel prin sentința civilă nr.4842/25.04.2006 definitivă a Judecătoriei Iași coproprietarii la imobilul din I,- au fost obligați să plătească reclamantei și soțului suma de 10.932,9 lei cota parte din lucrările de îmbunătățiri efectuate de Al și Al.

Și din dosarul nr.17197/2003 al Judecătoriei Iași, prin care s-a solicitat de reclamanta alături de soțul său Al ieșirea din indiviziune asupra imobilului din I,- în contradictoriu cu și s-a susținut aceeașiîmprejurare de fapt că fratele Al și soția acestuia au efectuat operațiuni de modificare și îmbunătățiri ale imobilului din I,-, cu acordul reclamanților.

În dosarul mai sus menționat sunt enumerate toate îmbunătățirile pe care pârâții-reclamanți din cererea reconvențională le-au solicitat în prezentul litigiu.

Având în vedere și conținutul procurii nr.2525/418/25.07.2000 prin care îl împuternicește pe fratele său să-i administreze averea imobiliară, este cert că Al, Al, Al au locuit în imobilul situat în I,- cu acordul reclamantei - și a fostului său soț Al și cu acordul proprietarilor au făcut o serie de investiții, îmbunătățiri la imobil.

În aceste condiții, nu poate fi reținută reaua-credință a pârâților și că la îmbunătățirile pe care le-au efectuat la imobilul în litigiu nu ar fi existat acordul proprietarilor.

Ca expresie a principiului potrivit căruia nimeni nu are dreptul să-și mărească patrimoniul în detrimentul altuia,îmbogățirea fără justă cauză există atunci când se mărește patrimoniul unei persoane prin diminuarea patrimoniului altei persoane,fără nici un temei legitim.

În speță, pârâții-reclamanți Al, Al, Al locuind în imobilulproprietatea reclamantei - au folosit imobilul cu acordul reclamantei și al soțului acesteia, efectuând lucrări de îmbunătățiri, lucrări care au sporit valoarea imobilului din I,-.

În cauză sunt îndeplinite condițiile admisibilității acțiunii de "in rem verso".

Declarația ulterioară introducerii cererii reconvenționale formulată de Al - soțul reclamantei Al - din 6.11.2006 că nu are pretenții financiare și de nici o natură asupra imobilului situat în I,- și că nu a avut nici un fel de înțelegere cu - și, nu modifică situația de fapt reținută de C și nici condițiile de admisibilitate ale acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.

Această declarație autentică dată de Al este de altfel în contradicție cu interogatoriul luat pârâtului Al în instanța de judecată la 13.12.2006, la cererea reclamantei -, unde arată că a avut și acceptul verbal al coproprietarei.

În litigiu, au fost evaluate îmbunătățirile efectuate la imobilul din I,- de expert tehnic în specialitatea construcții și au fost stabilite la 40.500 RON.

Se menționează în raportul de expertiză efectuat că lucrările de îmbunătățiri au avut scopul de a ridica gradul de confort și de a reduce consumul de gaze naturale, precum și de reduce a pierderilor de căldură.

Sporul de valoare adus imobilului ca urmare a cheltuielilor făcute de recurenți a dus la mărirea patrimoniului reclamantei (fostă Al ) - și pentru că nu există o cauză legitimă în sensul inexistenței unui temei care să justifice această mărire, iar recurenții nu au la dispoziție o altă acțiune pentru recuperarea pierderilor suferite, sunt îndeplinite condițiile acțiunii de "in rem verso".

Obligația de restituire a celui îmbogățit privește valoarea cu care s-a mărit patrimoniul său care este apreciată la data judecății, instanța de recurs având în vedere valoarea din expertiza efectuată de expert tehnic.

În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul formulat în sensul modificării în tot a deciziei tribunalului, a admiterii apelului, a admiterii în parte a cererii reconvenționale.

Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă reclamanta-pârâtă - va fi obligată să plătească pârâților-reclamanți cheltuieli de judecată la instanța de fond și la instanța de apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de AL și AL împotriva deciziei civile nr.171/5 martie 2008 Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.

Admite apelul declarat de apelanții Al și Al împotriva sentinței civile nr.5986/23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Admite în parte cererea reconvențională formulată de Al și Al și Al în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă -.

Obligă reclamanta-pârâtă - să plătească pârâților-reclamanți Al și Al contravaloarea reparațiilor și îmbunătățirilor de la imobilul din I,-, în valoare de 40.500 RON, conform expertizei tehnice - îmbunătățiri identificate în raportul de expertiză A la pag.125 dosar nr.7774/2006 al Judecătoriei Iași.

Respinge cererea de acordare a dreptului de retenție.

Obligă reclamanta-pârâtă - să plătească pârâților-reclamanți Al și Al suma de 3972 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iulie 2008.

Pentru

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

A în

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

-

Judecătoria Iași:

-

14.VII.2008.-

2 ex.-

Președinte:Pavelescu Georgeta
Judecători:Pavelescu Georgeta, Olariu Viorica, Angelescu Cristiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Iasi