Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIcivilă Nr. 310/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimații pârâți,; având ca obiect: "rezoluțiune contract" împotriva deciziei numărul 176/Ap din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 21 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 28 octombrie 2008, apoi la 4 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 6715/14.07.2004 pronunțată în dosarul nr. 4670/2004 Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții și. A admis cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta și în consecință a dispus transformarea obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere încheiat între părți și autentificat sub nr. 621/26.03.1998 la BNP într-o sumă de bani în cuantum de 3.000.000 lei lunar cu titlu de despăgubiri echivalente.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - și continuat de moștenitoare sa -.
Prin decizia civilă nr. 176/22.05.2008, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelanta reclamantă - și continuat de - - moștenitor al defunctei - în contradictoriu cu intimații pârâți și împotriva sentinței civile nr. 6715/14.07.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a păstrat-
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, critică referitoare la modalitatea în care în care prima instanță a înțeles să-și manifeste rolul activ la momentul încuviințării și administrării probei testimoniale este neîntemeiată.
Potrivit art. 167 Cod procedură civilă, instanța poate încuviința o probă doar dacă aceasta este utilă soluționării pricinii. Încheierea prin care se încuviințează probele va menționa faptele ce trebuie dovedite și mijloacele de dovadă încuviințate în acest sens.
În consecință la termenul de judecată când s-au administrat probele fiecare martor a fost audiat numai în privința împrejurărilor și faptelor care privesc teza probatorie, alte relatări ale martorilor nefiind obligatoriu să fie consemnate.
S-a mai criticat faptul că prima instanță a apreciat în mod greșit că întreținerea poate fi acordată și prin persoane interpuse, obligația debitorilor fiind una personală.
Referitor la acest aspect tribunalul a reținut că obligația asumată de intimați, aceea de a acorda întreținere apelantei - și soțului acesteia, nu are un caracter strict personal, putând fi executată și de alte persoane câtă vreme creditorul întreținerii acceptă acest lucru. În speță apelanta a acceptat ca întreținerea să fie prestată, în unele situații și de părinții pârâtului.
O altă critică adusă soluției pronunțate de prima instanță o constituie faptul că întreținerea prestată nu a fost corespunzătoare nevoilor zilnice ale beneficiarilor și vârstei acestora, astfel cum s-a dorit în momentul încheierii contractului. Nici acest motiv de apel nu este fondat. Prin probele administrate în cauză s-a dovedit faptul că întreținere a fost prestată efectiv de către pârâții debitori în folosul celor întreținuți până în momentul când apelanta - a refuzat orice întreținere.
Concluzionând cele relatate de martorii audiați, rezultă ceea ce și prima instanță în mod corect a reținut, respectiv faptul că pârâții și-au executat obligațiile astfel cum și le-au asumat prin contractul de întreținere încheiat.
O ultimă critică invocată în rejudecare o constituie faptul că în contractul încheiat nu se menționează că obligația pârâților ar fi solidară, asta însemnând că aceștia s-au obligat, în nume personal, individual să efectueze întreținerea către transmițători, fapt ce nu s-a realizat.
Contractul încheiat de părți menționează faptul că obligația asumată de pârâți constă în întreținerea soților prin asigurarea celor necesare traiului, respectiv hrană, căldură, curățenie, îmbrăcăminte, asistență medicală, taxe și impozite pentru imobil, adică întreg necesarul vieții, urmând ca la deces să suporte și cheltuieli de înmormântare.
În contract nu s-a stipulat în mod expres pentru fiecare debitor conținutul obligației sale, de unde rezultă faptul că ambii pârâți s-au obligat în sensul prestării întreținerii astfel cum a fost determinată această noțiune prin contract.
În consecință, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că pârâții și-au executat obligațiile asumate, că aceste obligații au fost îndeplinite conform contractului încheiat, pronunțând o soluție legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta - invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 1, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 punctul 1 Cod procedură civilă, se referă la faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale în condițiile în care magistrații care au judecat cauza au fost recuzați, au existat în cursul anului 2007 două procese penale împotriva acestora iar în curs de soluționare se află o nouă acțiune îndreptată împotriva completului de judecată din apel, înregistrată la Judecătoria Brașov la data de 18 aprilie 2008.
În dezvoltarea criticii întemeiată pe dispozițiile art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă, se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, constând în șase petite, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, în contractul de întreținere autentificat sub nr. 621/26.03.1998 care reprezintă legea părților, nu este stipulată expres conform art. 1041 cod civil obligația solidară a debitorilor, ceea ce însemnă că pârâții s-au obligat în nume personal și individual să efectueze întreținerea în favoarea creditorilor întreținerii.
Prin urmare, greșit a interpretat instanța de apel ca și cea de fond dispozițiile contractuale cât și actul rezoluțiunii, întrucât din întreg materialul probator rezultă că pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale.
Ultima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă se referă la faptul că hotărârea recurată nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea legală a instanței în pronunțarea soluției, invocându-se prevederile art. 261 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
În final, recurenta invocă prevederile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, invocând reaua credință a pârâților în exercitarea drepturilor procedurale.
Examinând decizia recutată în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 1 Cod procedură civilă, în sensul că, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În speță, în cursul anului 2007 mandatarul recurentei a promovat două procese penale precum și o acțiune civilă înregistrată la data de 18 aprilie 2008 la Judecătoria Brașov, având ca obiect "acțiune în constatare" și chemare în garanție a judecătorilor completului de judecată din apel, precum și cereri de recuzare împotriva acestora.
Este adevărat că, mandatatul reclamantei a promovat acțiuni civile și penale împotriva mai multor judecători ai Tribunalului Brașov, însă indiferent de obiectul și de soluția pronunțată în aceste dosare, ca de altfel și din modul de exercitare a drepturilor procedurale de către mandatar, important este pentru actul de justiție, ca părțile să fie protejate iar judecătorul să înlăture incertitudinea că nu ar fi obiectiv.
Prin urmare, pentru a înlătura motivele de îndoială privind imparțialitatea judecătorii cauzei trebuiau să procedeze conform art. 25 Cod procedură civilă, abținerea fiind o chestiune de conștiință și de datorie profesională.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 304 punctul 1 Cod procedură civilă, în baza art. 312 (3) Cod procedură civilă, curtea va casa hotărârea recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs, precum și completarea probatoriului cu probele admise inițial în apel prin încheierea din 03 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 176/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului către aceiași instanță, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.11.2008.
Judecător, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. -/04.12.2008
Dact. /11.12.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Daniel
