Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 324
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulate de revizuienții, împotriva deciziilor civile nr. 640 din 28 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. 4460/2004, și nr. 904 din 28 februarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. 4896/2005, în contradictoriu cu intimata scu --- prin scu, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuienta, asistată de avocat, același avocat reprezentând și revizuientul, lipsind intimata scu ---.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că cererea de revizuiere a fost legal timbrată, motivată și au fost atașate dosarele de fond.
Avocat, pentru revizuienți, a precizat că cererea de revizuire este îndreptată împotriva celor două hotărâri pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv decizia nr. 640/2005 și decizia nr. 904/2006. Prima decizie este în contradicție cu sentința civilă nr. 4830/14.06.2006 și decizia nr. 1687/2007 prin care a fost respins recursul; cea de-a doua decizie este în contradicție cu sentința nr. 9755/26.06.2007, pronunțată în dosar nr-, și decizia nr. 16/24.01.2008.
În raport de această precizare, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire:
La data de 10 octombrie 2993, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta scu -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige la plata contravalorii casei construită de ei pe terenul din C str.- nr.1, la restituirea prețului real achitat la cumpărarea imobilului casă de locuit și teren, precum și la restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor mobile rămase în casă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că prin sentința civilă nr.14462 din 1 octombrie 1999 pronunțată de Judecătoria Craiova, în rejudecarea cauzei după casare cu trimitere, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4866/12 noiembrie 1991 la notariatul de Stat D încheiat de părți, repunerea acestora în situația anterioară, pârâta vânzătoare reintrând în posesia imobilului teren în suprafață de 288. și fiind obligată să le restituie suma de 100.000 lei reactualizată cu coeficientul de devalorizare a leului, începând cu luna decembrie 1991 și până la data achitării obligației.
De asemenea, au menționat că instanța a constatat dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor noi tip realizate de ei pe terenul în litigiu.
Cât privește repunerea în situația anterioară, dispusă prin sentința arătată, au menționat că în realitate prețul real achitat pârâtei a fost de 500.000 lei și au solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume, reactualizată cu coeficientul de inflație. Au mai solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile ce au rămas în imobilul construit de ei.
Prin sentința civilă nr.649 de la 30 ianuarie 2003, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanții, motivând că în speță sunt incidente prevederile art.3 alin.1 din 167/1958 și art.21 din același decret coroborat cu art.1890 cod civil, deoarece termenul de prescripție aplicabil cererilor formulate de reclamant s-a împlinit.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova au formulat apel reclamanții.
Criticile cuprinse în apelul reclamanților au vizat greșita soluționare de către instanța de fond a cauzei în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece hotărârea care a fost avută în vedere de către instanță la calcularea termenului de prescripție a dreptului de a formula acțiune în justiție, nu era definitivă, împotriva acesteia fiind formulat apel în termen, apel care a fost anulat ca netimbrat.
S-a mai arătat că apelanții nu aveau nici o cale de a-și rezolva pretențiile decât formulând o cerere de chemare în judecată, întrucât apelul declarat împotriva sentinței civile nr.14462/1999 a fost anulat ca netimbrat.
Prin decizia civilă nr.1064/29 mai 2003 Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamanți.
Pentru a decide astfel instanța a motivat că s-a rezolvat corect excepția prescripției dreptului la acțiune de către prima instanță. S-a mai arătat că anularea, ca netimbrat, a apelului declarat împotriva acestei sentințe, nu presupune că apelul s-a declarat în termen, excepția netimbrării examinându-se prioritar.
Instanța de apel a examinat apoi și excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat și a reținut că este întemeiată excepția, întrucât prin acțiunea de față reclamanții au solicitat contravaloarea casei pe care au construit-o pe terenul pârâtei, restituirea prețului real pe care l-au achitat acesteia în baza contractului anulat și restituirea în natură a bunurilor mobile rămase în casă, iar în litigiul anterior dintre aceleași părți, reclamanta scu a solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției edificată pe terenul cumpărat, la plata contravalorii despăgubirilor care reprezentau valoarea imobilului care a făcut obiectul vânzării și a fost demolat de cumpărători la ridicarea materialelor rezultate din demolare, iar în subsidiar să-i despăgubească pe pârâți cu contravaloarea construcției edificată de aceștia pe teren scăzându-se
valoarea construcției demolate, iar prin sentința civilă nr.14462/1999 instanța s-a pronunțat asupra acestor cereri inclusiv la restituirea prețului vânzării.
În privința capătului de cerere în restituire bunuri mobile nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat dar s-a motivat că, potrivit proceselor verbale încheiate de executorul judecătoresc, în imobilul litigios nu se mai aflau asemenea bunuri.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând dispoz.art.304 pct.7,9 și 10.pr.civ.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.4567 din 17 decembrie 2003 admis recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.1064/29 mai 2003 și a sentinței civile nr.649 din 30 ianuarie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.31665/2002. A casat decizia civilă nr.1064/29 mai 2003 și a trimis cauza spre rejudecare a apelului la Curtea de APEL CRAIOVA.
În rejudecarea apelului s-a pronunțat decizia civilă nr.1071 din 5 mai 2004, prin care Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul, a anulat sentința nr.649 din 20 ianuarie 2003 Judecătoriei Craiova urmând a se avea în vedere fondul și a se judeca procesul fixând termen în acest scop la 28.06.2004.
Instanța de apel a avut în vedere dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia instanței de casare, precum și dispozițiile art.297 alin.1 Cod pr.civ.
S-a precizat că în cadrul judecării cauzei vor fi soluționate capetele de cerere privitoare la contravaloarea casei construită de reclamant pe terenul pârâtei și la restituirea în natură a bunurilor mobile rămase în casă nu și capătul acțiunii prin care s-a cerut restituirea prețului achitat la cumpărarea imobilului în privința căruia operează autoritatea de lucru judecat.
Pentru judecarea acțiunii s-a constituit dosarul nr.4460/civ/2004, și la cererea reclamanților s-a încuviințat proba testimonială și interogatoriu pentru a se proba existența bunurilor mobile în construcția edificată pe terenul revenit în proprietatea pârâtei, și în contraprobă audierea martorilor propuși de pârâtă, precum și efectuarea unor expertize tehnice pentru determinarea valorii materialelor utilizate la edificarea construcției, a prețului muncii și a sporului de valoare adus imobilului prin edificarea construcției și respectiv pentru evaluarea bunurilor mobile revendicate de reclamanți.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.640 din 28 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr.4460/civ/2004, a admis acțiunea formulată de reclamanții și, reținută în fond, spre rejudecare, prin decizia civilă nr.1071 din 5 mai 2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.918/civ/2004, în urma anulării sentinței civile nr.649 de la 30 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.31665/2002, în contradictoriu cu pârâta scu.
A obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 560.492.174 lei despăgubiri civile.
A obligat pârâta la 31.300.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu apărător și expert.
A respins cererea privind bunurile imobile.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că reclamanții au probat că bunurile mobile revendicate au existat la un anumit moment dat în construcția edificată pe terenul pârâtei, dar nu și că pârâta și-a însușit aceste bunuri. Pârâta nu a locuit în imobil în perioada când litigiul privind anularea vânzării s-a derulat iar la evacuarea reclamanților nu s-au găsit bunuri mobile în construcție, așa încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 480 civ.
Reclamanții au făcut dovada că au construit pe terenul ce a revenit în proprietate pârâtei o casă de locuit și anexe, în baza autorizației de construire, fiind constructori de bună credință, aspect tranșat prin sentința civilă 14462/1999 a Judecătoriei Craiova prin care s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor edificate de reclamanți și s-a respins cererea pentru demolarea acestor construcții.
S-a făcut aplicarea dispoz. art 494 alin 3 civ. stabilind sporul de valoare adus terenului conform raportului de expertiză efectuat în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâți.
Reclamanții au motivat recursul criticând neacordarea contravalorii construcției carmangerie, care a fost solicitată prin acțiunea introductivă, instanța apreciind greșit că respectiva construcție nu a fost solicitată.
Recurenții reclamanți au criticat valoarea acordată de instanță, arătând că ea nu corespunde valorii reale a imobilelor și susținând că expertiza realizată de exp. este eronată și nulă, pentru că expertul a depus jurământul după efectuarea lucrării.
S-a arătat că greșit a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei contraexpertize, fără a se aprecia asupra subiectivismului expertului și a discrepanței dintre valorile stabilite de acesta și cele dovedite cu alte mijloace de probă de reclamanți.
Cea de a patra critică a privit respingerea cererii în revendicarea bunurilor mobile.
Pârâta a motivat recursul său susținând că a fost greșit dezlegată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, acesta fiind născut la data pronunțării sentinței civile 14462/1 oct. 1999, precum și excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta recurentă a susținut că prin acțiunea anterioară pârâta a solicitat demolarea casei iar reclamanții plata contravalorii imobilului, cererea fiind irevocabil soluționată.
Recursul declarat de recurenta pârâtă nu a fost timbrat, deși acesteia i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru.
Prin decizia nr.904 din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul cu nr. 4896/civ/2005, s-a respins recursul declarat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile 640/28 februarie 2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul 4460/CIV/2004.
S-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă scu împotriva aceleiași decizii.
La data de 2.02.2009 reclamanții și au formulat cerere de revizuire împotriva deciziilor nr.640/28.02.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.4460/civ/2004 și nr.904/28.02.2006 dată de aceeași instanță în dosarul nr.4896/civ/2005, solicitând desființarea acestora și pe fond, admiterea acțiunii.
Revizuienții au precizat, prin apărător, că cererea se întemeiază pe dispozițiile art.322, pct.7 Cod pr.civilă, susținând că decizia nr.640/2005 a Curții de APEL CRAIOVA este în contradicție cu sentința civilă nr.4830/14.06.2006 a Judecătoriei Craiova și cu decizia civilă nr.1687/16.10.2006 a Tribunalului Dolj, iar decizia civilă nr.904/28.02.2006 a Curții de APEL CRAIOVA este în contradicție cu sentința civilă nr.9755/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și decizia civilă nr.16/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Față de obiectul cererii de revizuire, instanța a pus în discuție excepția de necompetență, constatând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.323 alin.2 Cod pr.civilă, în cazul prevăzut de art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
În cauză, deciziile a căror revizuire au solicitat-o reclamanții, au fost pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, situație în care, în raport de prevederile textului menționat, competența de soluționare a cererii revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță la care urmează să se decline competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuienții, împotriva deciziilor civile nr. 640 din 28 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. 4460/2004, și nr. 904 din 28 februarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. 4896/2005, în contradictoriu cu intimata scu --- prin scu, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.5 ex
-
18.03.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
