Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 422/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 422

Ședința publică de la 29 octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Văleanu

JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic

JUDECĂTOR 3: Georgeta

GREFIER:

Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul, administrator la, î,potriva deciziei civile nr.243 din 02 aprilie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect rezoluțiune contract.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurentul; lipsă fiind intimatul - OG, prin reprezentant.

OG

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Nu s-a făcut dovada achitării timbrajului potrivit mențiunii cu care recurentul a fost citat pentru acest termen.

Av. pentru a face dovada timbrării, cere a se lăsa dosarul la o nouă strigare.

La reluarea cauzei, la apelul nominal, se prezintă av. pentru recurentul; lipsă fiind intimatul - OG, prin reprezentant.

OG

Av. complinește timbrajul cu suma de 166 lei taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței nr.-/29.10.2008 emisă de Trezoreria I, și 2 lei timbru judiciar.

Instanța,din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților aspectul privind admisibilitatea căii de atac, în raport de valoarea ce face obiectul contractului a cărei rezoluțiune se solicită și dispozițiile art.282 indice l Cod procedură civilă și art.299 alin.2 Cod procedură civilă.

Av. consideră admisibilă cererea de recurs, raportat la valoarea de 6500 lei (RON), (65.000.000 lei - ROL), ce o cere a fi restituită integral.

Cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată din oficiu.

După închiderea dezbaterilor, prin serviciul registratură, apărătorul recurentului depune la dosar, cu cerere, o copie de pe decizia ÎCCJ-Secțiile Unite din 09.06.2008, în susținerea excepției admisibilității prezentului recurs.

Ulterior deliberării;

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr.9311 din 10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de către reclamantul, reprezentant, cu sediul în comuna, județul I, în contradictoriu cu pârâtul, cu sediul în sat și comuna, județul I și cererea pârâtului vizând cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul indicat în dispozitiv solicitând a se dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat de părți la data de 11.09.2004, obligarea pârâtului la plata sumei de 4500 lei reprezentând contravaloarea totală a lucrării pe care acesta trebuia să o execute și a se constata că pârâtul a modificat unilateral data (anul) finalizării lucrării.

În motivarea cererii, reclamantul arată că prin contractul încheiat cu pârâtul la 11.04.2006, acesta s-a obligat să execute până la data de 11.06.2006 o lucrare de zidărie, respectiv gard de piatră și placare gard, că prețul plătit de reclamant pentru această lucrare a fost de 5500 lei, că pârâtul a turnat doar temelia gardului - contravaloarea acestei lucrări fiind de aproximativ 1000 lei și refuză finalizarea lucrării sau restituirea diferenței de preț.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță reține, în fapt, că la data de 11.04.2006 părțile au încheiat un contract de prestări servicii prin care pârâtul s-a obligat la efectuarea unei lucrări de zidărie gard piatră și placare iar reclamantul la plata contravalorii lucrării în funcție de executarea lucrării în metri pătrați. Prețul va fi de 400.000 lei/ și 200.000 lei/ placat. Se mai arată în convenție faptul că s-a achitat în avans suma de 1500 lei.

La 20.05.2006 pârâtul a dat o declarație semnată și ștampilată de către reclamant prin care se arată faptul că a executat lucrarea gard piatră urmând a se completa factura și devizul de lucrări. Din procesul verbal încheiat la 11.05.2006 reiese faptul că pârâtul a realizat în proporție de 60% lucrarea la care s-a obligat, iar reclamantul i-a plătit suma de 1800 lei. Reclamantul arată faptul că pârâtul a mai executat și alte lucrări pentru care pârâtului i s-au dat diferite sume de bani. Procesul verbal este semnat și ștampilat de ambele părți. Acest act face dovada relei-credințe a reclamantului care prin acțiunea introdusă și prin răspunsul la interogatoriu a arătat faptul că i-a plătit pârâtului 55000 lei iar acesta a efectuat lucrarea parțial, valoric fiind arătată suma de 1000 lei, ceea ce ar însemna că pârâtul a efectuat un procent mult mai mic din lucrare. Atâta timp cât reclamantul recunoaște faptul că pârâtul a efectuat mai multe lucrări, nu numai cea contractată la 11.04.2006, reține instanța că nu se poate ști ce reprezintă actele contabile depuse, în care nu se face referire la contractul încheiat de părți. Față de acest proces verbal instanța va înlătura și declarația dată de care arată faptul că s-a executat doar 30% din lucrarea contractată, deși pârâtul a fost plătit. De asemenea, pentru aceleași motive va înlătura și declarația dată de martorul, reținând și faptul că acesta a declarat că anterior a studiat dosarul respectiv aflat pe rolul Judecătoriei Iași.

Față de cele menționate nu se poate reține faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația, întrucât atât contractul încheiat cât și facturile depuse sunt neclare, evazive. Contractul nu prevede o modalitate clară de evaluare a lucrării pentru ca instanța să poată aprecia valoric prestația pârâtului; astfel nu se poate ști dacă ceea ce s-a executat este mai mult sau mai puțin decât ceea ce s-a plătit (expertiza în construcții nu ar fi putut lămuri situația întrucât nu se poate ști de cine s-au făcut lucrările, stadiul anterior lucrării executate de către pârât sau identificarea exactă a lucrării atâta timp cât pârâtul a efectuat reclamantului mai multe lucrări de acest gen).

Pentru aceste motive reține instanța faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1020 și 1021 cod civil (deși privesc rezoluțiunea, sunt aplicabile și rezilierii).

În ceea ce privește constatarea faptului că pârâtul a modificat unilateral data finalizării lucrării, modificând anul acesteia instanța reține faptul că art.111 Cod procedură civilă (fiind calificată ca o acțiune în constatare atâta timp cât reclamantul nu a indicat nici un text de lege în acest sens) face vorbire despre cererea pentru constatarea existenței unui drept, astfel încât instanța va respinge cererea reclamantului de constatare a unui fapt (inadmisibilitățile sunt exemple de excepții procesuale ce au ca punct comun o anumită soluție pe care o va pronunța instanța în cazul admiterii lor.

În termen legal reclamantul a formulat apel criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr.243 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.9311/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-

În pronunțarea soluției, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul a investit prima instanță cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat cu pârâtul, invocând în esență că pârâtul refuză să finalizeze lucrarea la care s-a obligat prin contract, deși a încasat în întregime contravaloarea acesteia. Drept consecință, se pretinde și restituirea de către pârât a sumei ce corespunde părții de lucrare neefectuată.

Prin contractul pe care l-au încheiat, părțile și-au asumat reciproc obligații și, potrivit art. 1020 Cod civil, condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul său.

Potrivit art. 1021 Cod civil, în acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenția, când e posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acordate.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, pentru admisibilitatea rezoluțiunii, trebuie întrunite câteva condiții, cea mai importantă fiind neexecutarea culpabilă de către una dintre părți a angajamentului asumat prin contract și, de asemenea, că, în cazul unei neexecutări parțiale, instanța poate aprecia dacă este cazul a se pronunța rezoluțiunea.

Prima instanță a reținut corect, față de probele administrate, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.

În fapt, potrivit contractului din 11.04.2006, pârâtul s-a obligat față de reclamant la executarea unei lucrări de zidărie și placare gard piatră, lucrare cu o lungime aproximativă de 35. Nu s-au indicat alte detalii de ordin tehnic sau dimensiuni.

Prețul lucrării nu a fost stabilit global, ci la metru pătrat de lucrare, respectiv 400.000 lei pentru turnat, zidit și finisat și 200.000 lei pentru placat.

Reclamantul beneficiar s-a obligat să achite contravaloarea lucrării executate, definitivate, finisate, în funcție de executarea lucrării în metri pătrați, eșalonat, iar pârâtul s-a obligat să onoreze termenul stabilit: 11.04.2006 - 11.06.2006 (aproximativ), în funcție de vreme.

Tot în contract se menționează că pârâtul a primit suma de 15.000.000 lei avans lucrare.

Pentru această sumă au fost depuse la dosar factura - emisă de pârât la 11.04.2006 și chitanța - care atestă plata de către reclamant a acestei sume.

Între părți s-au emis ulterior facturi și chitanțe de plată pentru următoarele sume de bani: 2000 lei, la data de 23.05.2006, pentru construcție gard piatră (factură - și chitanță -) și 1500 lei, la data de 3.06.2006, pentru construcție gard piatră ornament 50. cu mențiunea pe factură că executarea lucrării se va face până la 30.06.2006 (factura - și chitanța -).

La data de 12.05.2006, părțile încheie un proces verbal în care consemnează ce plăți s-au făcut în perioada 11.04.11.05.2006, pentru ce anume lucrări și care estre stadiul lucrărilor achitate integral. Potrivit înscrisului, s-au plătit: suma de 1500 lei avans gard piatră, conform contractului din 11.04.2006 și 300 lei pentru lucrare efectuată, achitându-se integral suma stabilită; suma de 1410,10 lei reprezentând contravaloarea integrală pentru turnare fundație gard N-E, lucrare nefinalizată; suma de 1800 lei pentru tencuit interior etaj II, lucrare achitată integral dar nefinalizată și suma de 300 lei avans finisat tencuială plus gard, achitat integral manoperă stabilită, dar nefinalizat. Tot potrivit înscrisului, lucrările achitate integral nu sunt finalizate 1005, ci doar în proporție de 60%.

În fine, la data de 20.05.2006, pârâtul declară că a executat lucrarea gard de piatră sub factura nr. - neindicat, tăiată la data de - neindicată - urmând a se completa factura și devizul de lucrări pentru justificare lucrare începută (30.), necesare pentru financiar. Declarația pârâtului, aflată la fila 8 dosar fond, poartă parafa reclamantului și o semnătură.

Poziția părților față de sumele achitate în baza contractului și față de stadiul finalizării lucrării este una contradictorie.

Reclamantul pretinde în acțiune că a plătit 55.000.000 lei - 1500 lei în 11.04.2006, cu factura -, 1500 lei în 3.06.2006, cu factura - și 2500 lei fără factură. În răspunsul la interogatoriul și în motivele de apel, precizează că a plătit pentru lucrarea din contract 6500 lei - 1500 prin contract, și restul de 5000 lei cu facturile depuse la dosar.

Separat de aceste sume și fără legătură cu contractul, reclamantul pretinde că a plătit pârâtului suma totală de 3810 lei, astfel cum rezultă din procesul verbal pe care părțile l-au încheiat la data de 12.05.2006, respectiv 1400 lei pentru turnat fundație gard, 1800 lei pentru tencuieli interioare și 300 lei pentru finisat fundație gard N-

În privința stadiului finalizării lucrării contractate, poziția reclamantului este aceea că a fost turnată doar temelia gardului, lucrare în valoare de aproximativ 1000 lei 10 milioane, iar în răspunsul la interogatoriu se precizează o proporție de finalizare de 20-25 %. Planșele foto depuse la dosar înfățișează însă o construcție placată, ce depășește cu mult stadiul de temelie.

La rândul său, pârâtul recunoaște prin întâmpinările formulate că a primit pentru executarea lucrării din contract doar suma de 1800 lei, respectiv avansul de 1500 lei și 300 lei pentru finisarea tencuielii la gard.

, de asemenea, că a primit de la reclamant, dar pentru alte lucrări efectuate acestuia, sumele de 1800 lei și, respectiv 1400 lei și că pentru toate sumele primite s-au eliberat facturi și chitanțe.

Cât privește finalizarea lucrării, pârâtul pretinde că a efectuat lucrările aferente sumelor pe care reclamantul i le-a pretins și nu-i mai datorează vreo sumă de bani.

Depozițiile martorilor audiați sunt evazive. Martorul declară, în esență, că lucrarea este realizată în proporție de 30% și că pârâtul și-a primit banii, iar martorul G arată că pârâtul și-a primit banii și nu știe dacă lucrarea s-a realizat ulterior pentru că nu a mai trecut prin acel loc.

Prima instanță a reținut corect, valorizând probatoriul administrat, că, pe de o parte, nu se poate reține cu deplin temei ce reprezintă, în raport cu contractul încheiat de părți, fiecare dintre facturile depuse, câtă vreme pârâtul a efectuat reclamantului, concomitent cu lucrarea din contract și altele, iar pe de altă parte, contractul nu conține o descriere clară a lucrării ce urma a fi efectuată, demnă de a fi luată ca bază pentru evaluarea prestației asumată de pârât și, implicit, pentru aprecierea măsurii în care acesta și-a îndeplinit obligația stabilită prin contract.

Tribunalul reține, în dezvoltarea aceluiași raționament, cu privire la chitanțele și facturile depuse, că acestea fac neîndoielnic dovada încasării de către pârât a sumei de 5500 lei, după cum procesul verbal din 11.05 2006, anterior chitanțelor, face și el dovada achitării către pârât a unei sume globale aproape identice - 5310 lei, avans la lucrarea contractată și plata altor lucrări.

Câtă vreme reclamantul însuși a avut în proces o atitudine oscilantă cu privire la suma plătită pârâtului în temeiul contractului și la probele din care rezultă această sumă și nici una dintre susțineri nu rezultă cu claritate din probele administrate, iar poziția pârâtului a fost constantă în tot cursul judecății, în sensul că a primit pentru lucrarea contractată doar suma de 1800 lei, care rezultă din contract, factura și chitanța întocmite la data încheierii contractului și procesul verbal din 11.05.2006 și că nu au fost plătite sume de bani fără emitere de chitanțe, soluția primei instanțe se vădește una corectă.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul reclamantului AF împotriva sentinței civile nr. 9311/2007 a Judecătoriei Iași și păstrată sentința atacată ca legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul în calitate de administrator al criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit a reținut instanța că ar fi avut o atitudine oscilantă cu privire la suma plătită pârâtului în OG temeiul contractului de prestări servicii perfectat la data de 11.04.2006. Arată recurentul că în temeiul acestui contract, pârâtul s-a angajat să execute o lucrare de zidărie gard piatră și placarea acestuia, costul lucrării fiind de 65.000.000 lei Rol (6500 Ron). Din probele administrate în cauză (chitanțe, facturi) rezultă că s-a făcut dovada plății pârâtului pentru efectuarea fiecărei lucrări în parte, conform procesului-verbal din 12.05.2006. Susține recurentul că a achitat pârâtului în avans toată suma de bani în cuantum de 6500 Ron necesară pentru construcția gardului de piatră întocmindu-se facturile corespunzătoare. Apreciază recurentul că în mod greșit instanța de apel a evaluat întregul material probator administrat, drept pentru care solicită admiterea recursului și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La termenul de judecată din 29.10.2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac formulată având în vedere dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, excepția asupra căreia reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță de fond înregistrată sub nr- reclamantul reprezentat de a solicitat în contradictoriu cu pârâtul rezoluțiunea OG contractului de prestări servicii încheiat la data de 11.04.2006 și restituirea de către pârât a sumei de 45.000.000 lei Rol ce reprezintă valoarea totală a lucrării pe care pârâtul trebuia să o execute și nu a executat-

La data de 10.09.2007 când Judecătoria Iașia pronunțat sentința civilă nr.9311, articolul 2821Cod procedură civilă avea următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (Rol) inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială ".

Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.

În prezenta cauză acțiunea promovată de reclamant vizează atât capătul de cerere privind desființarea unui contract de prestări servicii pentru executarea unor lucrări de construcție în valoare totală de 65.000.000 lei potrivit susținerilor efectuate chiar de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs, dar și obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000.000 lei rol pentru lucrarea neefectuată.

Cum acțiunea reclamantului-recurent are un caracter patrimonial, a cărei valoare arătată de reclamant (necontestată pe parcursul judecății) se situează sub valoarea de 1 miliard de lei (rol) prevăzută de dispozițiile art.2821al.1 și art.299 Cod procedură civilă, rezultă că hotărârea instanței de fond este supusă căii de atac a recursului care se soluționează de instanța imediat superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată.

Drept urmare, în raport de natura litigiului dedus judecății Curtea de Apel nu are în competență sa de a soluționa calea de atac a recursului, astfel încât urmează ca excepția să fie admisă și drept consecință se va respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamant împotriva deciziei civile nr.243 din 2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.

Împrejurarea că tribunalul a soluționat calea de atac recunoscută de lege în complet compus din 2 judecători și nu în complet format din 3 judecători nu este de natură să confere recurentului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul formulat de în calitate de administrator al împotriva deciziei civile nr.243 din 2 aprilie 2008 Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

- -

17.XI.2008.-

2 ex.-

Președinte:Cristina Văleanu
Judecători:Cristina Văleanu, Adriana Elena Andronic, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 422/2008. Curtea de Apel Iasi