Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 665
Ședința publică din data de 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Marin Eliza
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Radu Maria
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în Câmpina,-, județul P, domiciliată în T, Calea,. 320,.3, județul T, împotriva deciziei nr. 104/ 19 febr. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile nr. 2627/25 sept. 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în B,-,. 3-4, sector 3 și cu domiciliul ales în B,-,. 3-4, sector 3.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 155,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, reprezentați de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 32/2008, intimata-pârâtă asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 64/2008.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru de 155,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar și extras de practică judiciară.
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare, comunicată și apărătorului recurenților-reclamanți, avocat.
Avocat având din nou cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Avocat având cuvântul arată că decizia tribunalului este nelegală deoarece s-a respins cererea de completare a probelor cu argumentul că nu ar fi îndeplinite dispoz. art. 295 Cod pr. Civilă, fără a arăta care sunt aceste cerințe. Cele două condiții sunt: propunerea să se facă respectându-se art. 292 Cod pr. Civilă și instanța de apel să le considere necesare pentru soluționarea cauzei.
Instanța de apel nu a arătat care sunt aceste cerințe deoarece nu ar fi putut să motiveze neîndeplinirea lor de către apelanți.
Nici cea de a doua cerință nu poate fi considerată ca fiind motivată. Afirmația potrivit căreia probele administrate la instanța de fond sunt suficiente este departe de a constitui un argument juridic invocat - din păcate - de o instanță de apel.
Cu toate că recurenții-reclamanți au arătat chiar din prima filă a memoriului că solicitarea de probe este motivată de contradicțiile flagrante ale acestora, instanța de apel nu a admis un asemenea punct de vedere.
Din păcate, modul în care a fost soluționată cererea de probe a demonstrat subestimarea caracterului devolutiv al apelului, care, în opinia celor mai multe instanțe din țară, reprezintă regula și nu excepția.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru completare de probe.
Un alt motiv de apel este acela că decizia tribunalului și mai ales sentința instanței de fond sunt nelegale, deoarece, au ignorat caracterul " intuitu- personae" al contractului de întreținere, dând o interpretare " sui- generis " acestei trăsături esențiale.
Și această critică vizează nelegalitatea deciziei, deoarece fiind vorba de un contract sinalagmatic, art. 1020 cod civil consideră subînțeleasă întotdeauna clauza rezolutorie. Ori, executarea obligațiilor de persoane angajate și nu de însăși debitoarea întreținerii, valorează neexecutarea. În aceste condiții clauza rezolutorie este îndeplinită, iar instanța trebuia să dispună rezoluțiunea contractului.
De asemenea, nimeni nu a susținut că ar exista o dispoziție legală care să interzică prestarea întreținerii prin intermediul unor terțe persoane.
În principal solicită modificarea deciziei și a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, con siderând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere, lîsând executarea acestora pe seama unor terți, cu încălcarea caracterului " intuitu-personae" a contractului de întreținere.
În secundar, solicită trimiterea cauzei la instanța de fond, cu indicația de a analiza modul în care s-a respectat caracterul " intuitu-personae" în executarea obligației de întreținere.
Motivul de apel 2 B privește faptul că decizia tribunalului ca și sentința judecătoriei, sunt nelegale, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 1020 Cod civil, au considerat neîndeplinită condiția rezolutorie sub aspectul executării efective a obligației de întreținere, toate clauzele din contract fiind apreciate ca executate.
Deși recurenții-reclamanți au dat suficiente elemente privind neexecutarea obligațiilor contractuale rezultate din probe, inclusiv cu înscrisuri, instanța a spus " da" acolo unde, în mod e4vident, este " nu". În ciuda expunerii pe un număr mare de pagini a considerentelor, singura concluzie care se poate trage este că probele dosarului nu au fost analizate nemijlocit de către instanță, interpretarea lor fiind preluată din sentința judecătoriei.
Din adresa emisă de Cabinetul medical Individual, la 17 mai 2007 rezultă că în intervalul febr. 2003 - ian. 2007, reclamanta a fost consultată de dr. la domiciliul celei dintâi, toate consultațiile fiind solicitate de intervenientul și mama acestuia.
Din adresa nr. 7550/22 mai 2007 a SC SA rezultă că s-a dispus deconectarea consumatorului rău-platnic după două preavize. Nu înțeleg recurenții de unde a tras concluzia instanța de apel că deconectarea s-a făcut și la etajul imobilului unde locuiau recurenții-reclamanți?
La fila 10 din decizie se face afirmația că " actele depuse la dosar privind plata utilităților nu vizează alte persoane ci chiar imobilul în litigiu, fiind pe numele pârâtei și soțului acesteia!
Constatarea recurenților că instanța nu a verificat aceste acte nu este gratuită.
Din documentele depuse cu borderou rezultă că au fost depuse acte aparținând numiților,. Nu se discută nimic în legătură cu alte 6 facturi fără chitanțe( deci, neachitate) așa cum se trece cu vederea plățile efectuate de recurentul.
La fila 7 din decizie se face afirmații că reclamanții au fost cei care au luat-o pe defunctă la domiciliul lor, fără acordul pârâtei, ocazie cu care a suferit o căzătură după care, la câteva zile de la externare a decedat!
Dacă instanța ar fi lecturat actele depuse la dosar, ar fi constatat că decesul s-a produs în spital și nu la câteva zile de la externare!
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în rezoluțiunea contractului și repunerea în situația anterioară. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta, decedată pe parcursul judecății și însușită și continuată de intervenienții-recurenți de astăzi.
Soluția pronunțată de prima instanță a fost menținută în mod corect de tribunal. Tribunalul Prahovaa apreciat că solicitarea reclamanților nu se încadrează în dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, întrucât pe tot parcursul soluționării cauzei la instanța de fond, aceștia au fost asistați de apărător și nu exista nici un motiv temeinic pentru a fi administrate noi probatorii.
Faptul că martorii propuși de reclamanți nu au confirmat punctul de vedere al acestora, ci au făcut să consolideze poziția intimatei -pârâte nu înseamnă că acesta ar putea fi motiv care să determine instanța să administreze noi probatorii.
Din toate probatoriile administrate a rezultat că imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 721/24 martie 2003, pârâta și soțul său s-au mutat, la cererea vânzătoarei în imobil.
După decesul soțului său, intimata-pârâtă a continuat să-i presteze vânzătoarei întreținere, angajându-i încă din luna iunie 2006 și până la deces diferite persoane pentru a-i pregăti zilnic hrana și a-i efectua menajul.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr- reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 721/24 februarie 2003 de BNP Câmpina și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este în vârstă de 90 de ani și în urma decesului soțului său a rămas unica moștenitoare a acestuia, la data de 24 februarie 2003 încheind cu fiul său și cu pârâta contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere sus menționat prin care a înstrăinat acestora suprafața de 353 mp. indiviz din terenul situat în Câmpina str. - nr.8 și locuința 1 aflată pe acesta construită din cărămidă învelită cu țiglă, compus din două camere birou, bucătărie, baie, două holuri și două garaje și la demisol debara, centrală termică, spălătorie beci,casa scării și hol.
A arătat reclamanta că deși prin contract cumpărătorii s-au angajat să-i asigure întreținere și hrana zilnică și tot ceea ce este necesar nu și-au executat obligațiile asumate și după decesul cumpărătorului, pârâta a refuzat să-și îndeplinească îndatoririle, a adoptat o conduită necorespunzătoare față de reclamantă impunându-se desființarea actului pentru cota de din imobil, care revine acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat în principal suspendarea judecății până la data introducerii în cauză a moștenitorilor defunctei reclamante decedată pe parcursul judecății și a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Câmpina, față de faptul că pârâtul are domiciliul pe raza Judecătoriei Sectorului 1
A mai invocat pârâta excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acesteia de reclamantă, excepția nelegalității timbrării acțiunii și aceea a inadmisibilității în raport de solicitarea rezoluțiunii parțiale cu motivarea că obligația asumată de debitorii întreținerii este solidară. Pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că s-a achitat de obligațiile asumate prin contract, iar reclamanta a promovat acțiunea numai la inițiativa și sub influența nepotului interesat de obținerea întregului imobil.
La 27 februarie 2007 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei și anume și -intervenienți care și-au precizat acțiunea în sensul că solicită rezoluțiunea integrală totală a contractului de vânzare cumpărare cu consecința repunerii părților în situația anterioară, însușindu-și motivele acțiunii și au solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
După administrarea probatoriilor cu interogatorii, acte și martori Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr.2627/25 septembrie 2007, prin care a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă și continuată de intervenienți, obligându-i pe aceștia din urmă să plătească pârâtei suma de 1015,96 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 721/24 februarie 2003 de BNP Câmpina, reclamanta văduvă și decedată pe parcursul procesului, a vândut fiului său decedat ulterior și soției acesteia, respectiv pârâtei, terenul în suprafață de 353 mp. indiviz din întregul teren situat în Câmpina-, împreună cu locuința C1 aflată pe teren cu prețul de 100 milioane lei primit de vânzătoare la data autentificării actului, precum și cu obligația stabilită în sarcina cumpărătorilor de a acorda întreținere reclamantei pe tot timpul vieții constând în hrană, încălzire, iluminat, tot ce este necesar în cursul vieții, îngrijire în caz de boală sau neputință, prezența medicului și medicamentelor și după deces să o înmormânteze și să-i facă pomenile după datină.
S-a reținut că ulterior încheierii actului, în vederea executării obligației de întreținere, cumpărătorii care locuiau în B s-au mutat în Câmpina în imobilul cumpărat având relații foarte bune cu reclamanta până la momentul decesului cumpărătorului, că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate în sensul că a îngrijit-o pe defunctă atât în perioada de până la decesul fiului reclamantei cât și după acest moment, găsind o modalitate prin care să asigure prezența zilnică a unei persoane în domiciliul reclamantei, suportând plata acestor servicii.
S-a mai reținut că dată fiind vârsta înaintată reclamanta se confrunta cu probleme de sănătate, că era marcată de pierderea celor doi fii, pârâta preocupându-se și de acest aspect făcând demersuri pentru aducerea medicului de familie la domiciliu și că și în situațiile în care prezența medicului nu a fost promptă, acest lucru nu poate fi imputat pârâtei care se baza pe serviciile prestate de persoanele angajate și venea la Câmpina chiar în ziua în care apăreau problemele preocupându-se de cumpărarea medicamentelor.
A reținut judecătoria că depozițiile martorilor pârâtei se coroborează cu actele depuse de aceasta la dosar privind plata sumelor de bani prin Banca Transilvania persoanelor angajate pentru aoî ngriji pe reclamantă, biletele de transport,facturile fiscale privind plata utilităților și că,chiar dacă intervenienții au făcut dovezi cu acte referitoare la costul cheltuielilor de înmormântare suportate pentru defunctă, această împrejurare nu poate fi reținută ca o culpă a pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, în condițiile în care aceștia au recunoscut la interogatoriu reținerea actului de identitate al defunctei, a împiedicat-o pe pârâtă să obțină certificatul de deces și cele necesare înmormântării, astfel încât să-și îndeplinească obligațiile asumate, ei având la îndemână posibilitatea recuperării acestor cheltuieli pe cale separată.
A concluzionat instanța că în aceste condiții acțiunea este neîntemeiată impunându-se respingerea ei.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinței reclamanții au susținut că este nelegală și netemeinică solicitând completarea probelor cu supliment de interogatoriu, reaudierea martorului și audierea unui alt martor.
Au susținut prin motivele de apel că instanța de fond nu a sesizat importanța diferită a obligațiilor privind întreținerea enumerate în contractul de vânzare cumpărare neexistând nici o mențiune cu privire la obligația de încălzire a locuinței invocată de martorul, că de asemenea instanța nu a sesizat contradicția dintre răspunsul la interogatoriu al pârâtei conform căruia lumina a fost întreruptă două ore datorită neachitării facturii de către și declarația acestei martore care a relatat că pârâta achitase utilitățile, aspect infirmat de SC MUNTENIA și că adresa cabinetului medical dr. atestă că toate consultațiile în perioada februarie 2003 - ianuarie 2007 executate creditoarei au fost solicitate de familia reclamanților contrazicând declarația martorei pârâte și răspunsurile acesteia la interogatoriu.
Au mai susținut apelanții că instanța de fond a interpretat greșit relația dintre vânzătoare și familia reclamanților,procesul verbal din 12 iunie 2006, nesesizând că actele depuse de pârâtă vizau alte persoane, în calitate de consumatori de utilități.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr.104/19 februarie 2008,prin care a respins cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, a respins apelul ca nefondat,obligând apelanții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că,cu probatoriul administrat s-a dovedit că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale,bonurile fiscale și chitanțele depuse la dosar atestând că ea a suportat val. transportului pe ruta P B, pe perioada septembrie 2006 - februarie 2007 câte 200 lei numitei prin intermediul Băncii Transilvania SA Sucursala B, că în baza angajamentului existent la fila 86 dosar, a convenției din 1 iulie 2006 pârâta a încheiat contracte cu numitele, pentru efectuarea de către acestea a unor prestări servicii constând în îngrijire, întreținere, prepararea hranei zilnice pentru pe perioade nedeterminate de timp în schimbul plății unor sume lunare de 3 milioane ROL și respectiv 400 lei, menționându-se ca în situația numitei că plata se va face pe numele fiicei acesteia datorită faptul că sus numita nu dispune de un cont bancar.
S-a mai reținut că din procesele verbale din 12 iunie 2006, 14 iunie 2006 rezultă că pârâta a predat mâncare numitei constând în trei feluri de mâncare, că potrivit bonurilor fiscale, chitanțelor și facturilor aflate la dosar,tot pârâta a achitat val. utilităților, (gaze, energie electrică, apă potabilă, canalizare) pentru imobilul în litigiu în perioada aprilie 2005 - decembrie 2006,în timp ce reclamantul a achitat val. utilităților pentru același imobil în perioada mai 2006 - ianuarie 2007,fiind și cel care a achiziționat în februarie 2007 sicriul, crucea, și alte lucruri necesare înmormântării și a suportat plata contribuției la cimitir.
A concluzionat tribunalul, că din analiza probelor administrate a rezultat că imediat după încheierea contractului pârâta și soțul acesteia s-au mutat, la cererea vânzătoarei, în imobilul înstrăinat, asigurând reclamantei îngrijire întreținere, constând în hrană zilnică, încălzire, iluminat, asistență medicală în caz de boală sau neputință și medicamente, au efectuat menajul zilnic inclusiv prin angajarea unei persoane în acest scop, după decesul soțului pârâtei acestea continuând să presteze vânzătoarei întreținere, sens în care începând din luna iunie 2006 și până la deces angajat diverse persoane care să presteze întreținere vânzătoarei, plătind lunar timp de 3 săptămâni sau perioade nedeterminate de timp sume de bani de 3 milioane ROL, 400 lei, a suportat costul tuturor utilităților, a procurat alimente și medicamente vânzătoarei, căreia i-a aduse medicul când a fost nevoie, venind aproape zilnic în domiciliul defunctei,că relațiile dintre pârâți s-au deteriorat după decesul soțului pârâtei, când reclamații au cerut defuncte să le încheie contract pentru parterul imobilul și să desființeze contractul încheiat pârâtei, motiv pentru care au luat-o pe aceasta în domiciliul lor, unde a suferit un accident fiind internată și la câteva zile decedând, situație în care actele de identitate ale acesteia s-au aflat în posesia reclamanților,care astfel s-au ocupat de înmormântare.
S-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atunci când a respins acțiunea cu atât mai mult cu cât împrejurări invocate de reclamanți conform cărora pârâta a avut un comportament necorespunzător față de creditoare nu sunt dovedite.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții și, susținând că este nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă, constând în aceea că tribunalul a respins cererea de completare a probelor cu argumentul că nu sunt îndeplinite art.295 Cod pr.civilă, fără a arăta care sunt aceste cerințe, deși această cerere de completarea probelor a fost făcută în condițiile legii și se impunea a fi admisă cu atât mai mult cu cât apelul are caracter devolutiv.
Au mai susținut recurenții că hotărârea tribunalul este nelegală și pentru faptul că s-a ignorat caracterul intuitu -personae a contractului de întreținere dându-i-se interpretare sui-generis, că executarea obligațiilor,care în fapt a fost o neexecutare de către persoane angajate și nu de însăși debitoarea întreținere, echivalează cu o neexecutare, condiții în care clauza rezolutorie este îndeplinită și instanța trebuia să dispună rezoluțiunea contractului, sens în care s-au pronunțat numeroase decizii de instanțele de judecată și că nelegalitatea hotărârii rezultă și din aceea că s-au încălcat disp.art.1020 Cod civil, considerându-se neîndeplinită condiția rezolutorie sub aspectul executării efective a obligației de întreținere, toate clauzele contractuale fiind apreciate ca executate deși din actele depuse la dosar -adresa emisă de Cabinetul medical individual al 17 mai 2007 rezultă că reclamanta a fost consultată la solicitarea intervenienților,că s-a ignorat faptul că furnizarea energiei electrice a fost întreruptă pentru neplata facturii, după cum nu s-au avut în vedere și celelalte probe din care rezultă că a decedat în spital,iar plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pârâta a precizat că venea de la B la reclamantă o dată de două ori pe săptămână, afirmație care contrazice depoziția martorei.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate,a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor arătate în continuare astfel:
Prima critică referitoare la faptul că decizia este nelegală întrucât s-a respins cererea de completare a probelor cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art.295 Cod pr.civilă fără a se arăta în concret care sunt aceste cerințe este neîntemeiată.
Conform art. 295 alin.2 Cod pr.civilă instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 Cod pr.civilă,dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Art.292 Cod pr.civilă menționează că instanța de apel poate încuviința și administra probe a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Din cele două texte rezultă clar că instanța de apel poate și nu este obligată să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță sau să administreze probe noi.
Aceste probe noi pot fi încuviințate,conform textelor menționate dacă instanța consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei,dacă necesitatea administrării lor rezultă din dezbateri.
În speță Tribunalul Prahovaa respins în mod corect cererea de completarea a probelor constatând neîndeplinite cerințele art.295 Cod pr.civilă, respectiv a constatat că aceste probe nu sunt necesare soluționării cauzei,fiind suficient probatoriul administrat în instanța de fond,acesta permițându-i să soluționeze corect pricina, necesitatea completării probelor nerezultând din dezbateri.
Deci tribunalul a respins motivat cererea de completare a probatoriului neputându-se susține că astfel este afectată legalitatea hotărârii pronunțate.
Cea de-a doua critică este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanța de apel nu a ignorat caracterul intuitu personae în contractul de întreținere.
Executarea obligațiilor de întreținere de terțe persoane angajate de debitorul obligației de întreținere care să realizeze toate prestațiile la care s-a obligat debitorul, în locul lui, pentru creditorul obligației nu înseamnă că se încalcă trăsătura esențială a contractului de întreținere, respectiv caracterul său intuitu personae.
Acest caracter are în vedere persoana creditorului obligației de întreținere și nu persoana debitorului obligației cum greșit susțin recurenții. Este normal să fie așa pentru că ceea ce se urmărește prin această trăsătură esențială a contractului de întreținere este de a se asigura creditorului obligației cele necesare - hrană,încălzire, iluminat, asistență medicală,etc. - acesta fiind cel aflat în starea de nevoie, și nu debitorul obligației care poate executa el însuși obligația sau poate executa această obligație prin intermediul altor persoane, cum este cazul în speță.
Faptul că intimata pârâtă a angajat diverse persoane care în lipsa intimatei să asigure defunctei cele necesare,astfel cum s-a prevăzut în contractul de întreținere și pe care ea le-a plătit, așa cum s-a dovedit, nu înseamnă că nu s-a executat obligația de întreținere sau că s-a ignorat caracterul intuitu personae al contractului.Esențial este ca persoana creditoare a obligației de întreținere să beneficieze de întreținere conform contractului,să nu fie privată de cele menționate în act, neavând importanță dacă obligația este îndeplinită de persoana prevăzută în act ca debitor al obligației ori de terțe persoane care fac acest lucru pentru debitoare în favoarea creditorului.
Si ultima critică referitoare la faptul că instanța a considerat neîndeplinită condiția rezolutorie sub aspectul executării efective a obligației de întreținere, toate clauzele contractuale fiind apreciate ca executate este de asemenea neîntemeiat.
Instanța de apel a motivat amplu și convingător de ce a concluzionat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu trimitere directă la probele administrate și care s-au coroborat. A reținut tribunalul că susținerile reclamanților potrivit cărora există contradicții între declarațiile martorelor audiate în cauză și actele depuse la dosar inclusiv cele de la SC, Cabinetul medicului de familie privind persoanele care asigurau menajul, igiena vânzătoarei, plata și întreruperea consumului de energie electrică, asigurarea asistenței medicale, nu au relevanță în speță deoarece nu există contradicții între acestea ci pur și simplu martorii au relatat situații de fapt referitoare la comportamentul părților, față de vânzătoare, situații care se analizează în raport de toate probele administrate, ținând seama de faptul că mama reclamanților și reclamanții înșiși au efectuat sporadic mai multe servicii pentru defunctă, spre deosebire de pârâtă care a angajat persoane pentru prestarea unor servicii în mod continuu și permanent.
Instanța de apel a interpretat corect probatoriul administrat și a concluzionat că apelul este nefondat.
Pentru considerentele arătate Curtea constată că nu este afectată legalitatea hotărârii, motiv pentru care urmează a respinge recursul de față ca nefondat, în speță nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, urmează ca recurenții să fie obligați să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 104 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. EM/BA
2 ex./26.06.2008
f- Jud.Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Marin ElizaJudecători:Marin Eliza, Duboșaru Rodica, Radu Maria
