Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 859/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 859
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 14 octombrie 2008 privind judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 191 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 13748 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi 21 octombrie 2008.
CURTEA
La data de 24 ianuarie 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1354/31 martie 1998 și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că reclamanta și soțul acesteia, decedat la data de 14 septembrie 2006, convenit cu pârâții să-i întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic, până la sfârșitul vieții, iar la deces să-i înmormânteze potrivit datinilor și obiceiurilor creștinești, în schimbul acestei prestații transmițând pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, reclamanta păstrându-și dreptul de uzufruct.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 996/19 iunie 2006 transformat obligația de întreținere în natură în obligația de întreținere prin echivalent bănesc, până la sfârșitul vieții, pârâții urmând să plătească o sumă de 300 lei lunar pentru fiecare, respectiv pentru reclamantă și soțul acesteia, stabilindu-se, totodată, ca pârâții să suporte cheltuielile de înmormântare potrivit datinilor și obiceiurilor creștinești în caz de deces, însă pârâții nu și-au respectat obligațiile stabilite.
Reclamanta a mai precizat că decizia nr. 996/19 iunie 2006 rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 3357/12 decembrie 2006.
De asemenea, reclamanta a mai menționat că înmormântarea soțului acesteia, a fost suportată în întregime de reclamantă, fiul și nora sa, costurile ridicându-se la suma de 49.000.000 lei (ROL), pârâții neparticipând în nici un fel la evenimentul respectiv, nerespectându-și, totodată, obligația stabilită de instanță, de plată a sumei de 300 lei lunar către reclamantă, această obligație revenindu-le pârâților de la data de 31.01.2005 când a fost promovată cererea de chemare în judecată în dosarul nr. 3693/2005, singura sumă consemnată de pârâți la CEC a fost în cuantum de 2.500 lei, datată 18.10.2006, având mențiunea "obligații întreținere și cheltuieli de înmormântare conform Deciziei nr. 996/2005 a Tribunalului Dolj ".
Prin precizarea depusă la data de 13 aprilie 2007, reclamanta a învederat instanței, în esență, că la data de 02.02.2007 a primit un plic ce purta la rubrica expeditor mențiunea "Răspuns la notificare", în care se afla o scrisoare din partea familiei, însoțită de două copii xerox ale recipiselor nr. -/1/18.10.2006 de consemnare a sumei de 2.500 lei și nr. -/1/11.01.2007 de consemnare a sumei de 650 lei.
Reclamanta a mai precizat că în săptămâna următoare s-a prezentat la CEC C pentru a ridica respectivele sume, însă nu a putut efectua această operațiune întrucât recipisele erau în copie xerox și nu în original și nu aveau completate, de către persoanele abilitate, rubricile de pe verso, după promovarea prezentei acțiuni pârâții inițiind la adresa reclamantei o adevărată campanie de intimidare, profitând de starea precară de sănătate și vârsta avansată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.05.2007, pârâții au solicitat instanței respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
În apărare, pârâții au susținut, în esență, că Tribunalul Dolj prin decizia pronunțată, decizie la care a făcut referire și reclamanta în acțiunea dedusă judecății, a apreciat că prin transformarea obligației de întreținere, din cauza refuzului creditorilor de a primi întreținerea, ar pute împiedica pe viitor generarea de noi litigii între părți, totodată Tribunalul Dolja mai statuat că, în spatele acțiunii de rezoluțiune intentată de reclamanta-creditoare și de soțul acesteia, se afla o terță persoană (nora reclamanților) care a făcut presiuni pentru a-i determina pe aceștia să ceară rezoluțiunea contractului, instanța concluzionând, după administrarea probatoriului, că pârâții au executata obligația de întreținere potrivit clauzelor contractuale, refuzul reclamanților-creditori de a primi întreținerea datorându-se respectivei terțe persoane.
Pârâții au mai susținut că refuzul de a primi întreținerea în natură este același lucru cu refuzul de a primi întreținerea prin echivalent bănesc.
În procesul anterior, Tribunalul Dolja decis că pârâții și-au îndeplinit timp de peste șapte ani obligația de întreținere asumată, cu bună-credință, oferind reclamanților chiar mai mult decât le revenea prin contract, Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 3357/2006, soluționând recursul reclamanților prin respingerea acestuia, întărind cele reținute deja de Tribunalul Dolj.
Pârâții au mai precizat că au transmis prin mandat poștal suma de 25.000.000 lei (ROL), cu titlu de sprijin pentru reclamanta, care a refuzat primirea acestor bani, returnați cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu", pârâții, prin adresa nr. 39/20.09.2006, comunicând reclamantei, prin intermediul societății de avocatură, că, întrucât aceasta a refuzat primirea acestor bani, conform deciziei civile nr. 996/2006 a Tribunalului Dolj, s-au consemnat pe seama și la dispoziția sa acești bani la CEC SA C și această adresă fiind returnată cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu".
Pârâții au încercat să discute cu reclamanta despre aceasta și despre cuantumul cheltuielilor ocazionate de decesul soțului acesteia și despre modalitatea de plată a acestora, însă reclamanta a refuzat.
La data de 20 octombrie 2006, pârâții au transmis prin poștă documente cu banii depuși la CEC SA C prin chitanța nr. -/1 din data de 18.10.2006 și recipisa de consemnare nr. -/1/18.10.2006, acestea fiindu-le din nou returnate la data de 31.10.2006, astfel cum atestă plicul și confirmarea de primire trimise cu recomandata nr. 20166.
Totodată, pârâții au mai precizat că, la data de 11.01.2007, au depus suma de 6.500.000 lei (ROL) pe seama și la dispoziția reclamantei, reprezentând întreținerea până la data de 01.02.2007, cu recipisa de consemnare nr. -/1 și chitanța nr. -/1 și acestea fiind returnate, având mențiunea "lipsă domiciliu".
La data de 1 februarie 2007, pârâții au trimis un nou set de documente cu sumele de bani depuse până atunci, la data de 02.02.2007 parvenindu-le confirmarea primirii acestora, apreciind că reclamanta acceptă banii cu titlu de întreținere și că renunță astfel să-i șicaneze și să-i amenințe cu procese.
Cu privire la precizarea depusă de reclamantă, respectiv a faptului că recipisele nu erau completate la rubricile de pe verso de către persoanele abilitate, conform procedurii civile, pârâții au menționat că această problemă trebuia soluționată în raport de instituția CEC-ului.
La data de 15.02.2007 pârâții au trimis din nou documente prin intermediul poștei, respectiv recomandata nr. 884, recipisa de consemnare nr. -/1 și chitanța nr. -/1 din data de 14 februarie 2007 din care a rezultat depunerea pe seama și la dispoziția reclamantei, a sumei de 52.000.000 lei (ROL), din care 3.000.000 lei (ROL) reprezentând obligația de întreținere pe luna februarie 2007 și 49.000.000 lei (ROL), reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Pârâții au mai menționat că, la data de 10 martie 2007 fost emisă recomandata nr. 38067 prin care se confirmă primirea sesizării acestora cu privire la faptul că lucrătorul poștal care răspunde de strada reclamantei, în înțelegere cu aceasta, a returnat din septembrie 2006 și până în prezent corespondența pârâților cu reclamantul, menționând în fals de fiecare dată că aceasta este lipsă de la domiciliu, în timp ce, în realitate, reclamanta refuza să primească corespondența acestora sau mandatele poștale, cu intenția vădită și frauduloasă de a-și fabrica motive în vederea redeschiderii procedurii judiciare, în sensul că pârâții nu s-au conformat hotărârii judecătorești.
La data de 12 martie 2007 pârâții au consemnat întreținerea pe luna martie 2007, dar și 2.000.000 lei (ROL) în plus față de suma stabilită de instanță, expediind prin poștă recipisa de consemnare nr. -/1 din data de 12.03.2007 și chitanțele nr. -/1 din aceeași zi, cu recomandata nr. 7398/14.03.2007, documente ce au fost returnate cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu".
De asemenea, pârâții au mai precizat că, la data de 14.03.2007, prin intermediul cotidianului de Sud au publicat un anunț prin care îi comunicau reclamantei că pe seama și la dispoziția acesteia au depus sumele de bani ce-i revin până la acea dată.
La data de 3 aprilie 2007 pârâții au consemnat suma de bani aferentă lunii aprilie 2007, iar la data de 3 mai 2007 au consemnat suma de bani aferentă lunii mai 2007, însă și chitanțele prin care acestea au fost consemnate au fost returnate cu aceeași mențiune "destinatar lipsă domiciliu".
Prin sentința civilă nr. 13748 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
S- dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1354/31 martie 1998 la BNP G.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul că reclamanta redevine proprietara imobilelor-casă, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol și pivniță, anexelor-construcții compuse din o bucătărie, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, un garaj construit din PFL și o construcție metalică provizorie, cu destinația de magazin, precum și teren în suprafață de 350 mp, situate în C,-, jud.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1.212,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia civilă nr996/19.06.2006 a Tribunalului Dolj, devenită irevocabilă, s-a dispus transformarea în echivalent bănesc a obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1354/31.03.1998, în cuantum de 3.000.00 lei vechi lunar, în favoarea fiecărui reclamant creditor, până la sfârșitul vieții, iar la deces să suporte cheltuielile de înmormântare, potrivit datinilor și obiceiurilor creștinești; în cursul judecării litigiului, la data de 14.09.2006, a survenit decesul unuia dintre creditorii întreținerii, respectiv.
S-a apreciat că obligația de întreținere astfel transformată, rămâne guvernată de regulile aplicabile contractului de întreținere, creditorul putând cere rezoluțiunea contractului în caz de neplată periodică a sumei de bani, debitorul putându-se libera prin procedura ofertei de plată, urmată de consemnațiune, în condițiile art.1114-1121.civil, și art.586 - 590.pr.civ.
S-a mai reținut că, atâta timp cât în hotărârea judecătorească menționată, nu a fost indicată data la care debitorii pârâți trebuiau să-și îndeplinească obligația stabilită pe cale judecătorească, această obligație trebuia îndeplinită de la data rămânerii definitive a hotărârii, și anume începând cu luna iulie 2006.
Din adeverința nr.102/06.02.2007, emisă de C, copia plicului poștal și recipisa de confirmare de primire, coroborate cu depozițiile martorelor și, instanța a reținut că, la data de 02.02.2007, în prezența acestor martore, nora reclamantei a deschis plicul poștal expediat de pârâți prin poștă reclamantei, împrejurare în care s-a constatat că în interiorul acesteia se aflau o scrisoare, precum și recipise de consemnare a sumelor de 2500 lei și 650 lei, însoțită de chitanțele aferente.
Din același material probator administrat în cauză, s-a reținut că recipisele și chitanțele nu au fost trimise de pârâți în original, ci în fotocopie, reclamanta însoțită de nora sa și de martora deplasându-se ulterior la CEC și neputând ridica sumele de bani consemnate.
Pârâții nu au cunoscut data decesului creditorului întreținerii și nu au participat la înmormântarea acestuia, deși prin decizia civilă nr.996/19.06.2006 a Tribunalului Dolj, acestora le revenea obligația de a-l înmormânta pe beneficiarul întreținerii.
În consecință, s-a reținut că, până în momentul introducerii de către reclamantă a acțiunii, respectiv data de 24.01.2007, pârâții au fost culpabili de neexecutarea obligației de a da, constând în prestația periodică în sumă de 300 lei lunar, cât și a obligației de a face, constând în înhumarea creditorului întreținerii,.
În ceea ce privește apărările pârâților, instanța a reținut că, pentru perioada menționată, aceștia nu au putut face dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească menționată.
Astfel, nu s-a făcut dovada că suma de 2500 lei trimisă de pârâți prin mandat poștal la 16.09.2006 a fost refuzată de reclamantă, suma respectivă nefiind consemnată în condițiile art.1114-1121.civil și 586-290.pr.civ.
De asemenea, instanța a mai constatat că aceeași sumă de 2500 lei a fost consemnată la dispoziția reclamantei, conform recipisei și chitanței din 18.10.2006, însă din copia plicului poștal și recipisa poștală rezultă că reclamanta, la data de 21.10.2006, a lipsit de la domiciliu, aspect ce nu poate fi interpretat de instanță drept o manifestare de refuz, cât timp acesta nu a fost concret și explicit exprimat.
S-a reținut că nici în perioada ianuarie-octombrie 2007, respectiv pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâții nu și-au îndeplinit obligația bănească stabilită prin decizia menționată, depoziția martorei și recipisele depuse la dosar, neputând forma convingerea instanței asupra unei manifestări culpabile a reclamantei, constând într-un refuz expres de a încasa sumele de bani, ci mai degrabă creând prezumția simplă a faptului că, în acele momente, reclamanta a lipsit temporar de la domiciliu.
Singura atestare de pe plicul poștal depus în original la dosar, în sensul că, la data de 19.07.2007, "destinatara refuză primirea, dar solicită avizarea scrisorii la ghișeu pentru a fi ridicată mai târziu de persoana mandatată", nu poate fi interpretată ca definitorie, atâta timp cât, în acel moment, reclamanta promovase deja acțiunea dedusă judecății, iar pârâții, în calitate de debitori ai întreținerii, nu-și executaseră obligația succesivă și continuă ce le incumba, de la data rămânerii definitive a deciziei menționate și până în acel moment trecând un interval de timp de un an.
Pentru toate aceste considerente, instanța a făcut aplicarea disp. art.1020-1021.civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru următoarele motive:
Primul motiv de apel a vizat netemeinicia și nelegalitatea sentinței pentru faptul că aceasta încalcă principiul autorității de lucru judecat.
Instanța a reținut corect că obligația transformată trebuia îndeplinită de la data rămânerii definitive a deciziei tribunalului, și anume începând cu luna iulie 2006, însă avea obligația să verifice dacă a fost sesizată cu acțiune având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți și dacă în cauză operează autoritatea de lucru judecat, conform art.1201 civil.
Instanța de fond trebuia să analizeze dacă nu este pusă în aceeași situație juridică în care fusese pusă instanța anterioară, și anume dacă creditorul și-a îndeplinit sau nu obligația și respectiv dacă debitorul a refuzat sau nu întreținerea.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat privește interesul superior, teoretic și practic, ca hotărârea judecătorească ce a pus capăt litigiului, după dezbateri contradictorii și cu respectarea unei proceduri probatorii menite să dea posibilitatea judecătorilor să stabilească în mod corect adevăratele relații dintre părți, să se bucure de prezumția absolută de adevăr.
Acest lucru înseamnă că nimeni nu mai poate pune ulterior în discuție drepturile consfințite prin hotărârea judecătorească după rămânerea ei definitivă, iar în speță, orice încercare a reclamantei de a repune în discuție faptul că pârâții nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute în contract, se lovește de această excepție.
Prin soluția pronunțată în cauză, instanța de fond a atacat prezumția de adevăr a primei hotărâri judecătorești, răsturnând un întreg sistem probator, care stabilea același lucru ca și hotărârea anterioară, și anume că orice încercare a pârâților de a-și executa obligația de întreținere transformată într-o obligație de plată a unei sume de bani, s-a lovit de refuzul nejustificat al reclamantei de a le primi.
C de-al doilea motiv de apel privește nelegalitatea și netemeinicia sentinței prin prisma regulilor de interpretare a contractelor, a drepturilor și obligațiilor ce incumbă părților și a analizei probatoriului administrat.
Se arată că în dosar s-au administrat probe din care rezultă că reclamanta și-a păstrat aceeași atitudine culpabilă, de rea credință, constând în refuzul nejustificat de a primi sumele de bani, contractul dintre părți rămânând un contract sinalagmatic, în virtutea căruia părțile au drepturi și obligații reciproce.
Instanța de fond a ignorat probe concludente pentru soluționarea cauzei, respectiv mandatele de expediere a recipiselor de consemnare la CEC a sumelor de bani pe numele reclamantei, declarațiile martorilor care au confirmat că în fiecare lună, înainte de expedierea banilor prin poștă și de consemnarea acestora la CEC, apelanții s-au deplasat personal la domiciliul reclamantei, încercând să-i înmâneze banii pe care i-a refuzat.
Apelanții au mai aratat că au notificat-o pe intimată prin presă să se prezinte și să-și ridice banii, că au depus la dosar adrese de la poștă care confirmă că reclamanta a refuzat primirea banilor sau a corespondenței expediate de ei, și că la ultimul termen au depus patru scrisori restituite de reclamantă, care conțineau mandatele de consemnare la CEC a unor sume de bani, în original, despre care nu se amintește în hotărâre.
S-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut o prezumție simplă că reclamanta a lipsit temporar din domiciliu în momentul expedierii sumelor de bani prin poștă, dat fiind că din probele cauzei rezultă că reclamanta a refuzat primirea banilor.
Prin decizia civilă nr. 191/2008 a Tribunalului Doljs -a respins ca nefondat apelul formulat de pârâți.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că în cauză nu poate opera autoritatea de lucru judecat, dat fiind că pârâții au fost chemați în judecată pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată stabilite prin hotărâre irevocabilă.
Aceștia nu și-au îndeplinit această obligație care începea să curgă din data pronunțării deciziei de apel, iar din probele existente la dosar rezultă reaua credință a apelanților debitori în achitarea sumelor la care erau obligați.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, recurenții pârâți și solicitând modificarea lor ca nelegale cu respingerea pe fond a acțiunii.
Recurenții au arătat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, dat fiind că conduita lor față de reclamantă a format obiectul unui dosar soluționat irevocabil, iar în ce privesc obligațiile de plată dispuse prin respectiva hotărâre irevocabilă, acestea au fost îndeplinite cu bună credință, eventuala întârziere nefiind imputabilă recurenților și nefiind de natură să ducă la rezoluțiunea convenției.
Recursul este fondat.
Prin dec. civilă nr. 996/19.VI.2006 a Tribunalului Doljs -a admis apelul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 9636/2005a Judecătoriei Craiova prin care s-a rezoluționat contractul de întreținere încheiat cu reclamanții și.
În urma admiterii apelului a fost schimbată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în rezoluțiune contract întreținere cu transformarea acestei obligații în echivalent bănesc de 300 lei/lună pe durata vieții fiecărui creditor și suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Reclamanții și au atacat cu recurs această hotărâre, dar recursul lor a fost respins prin dec.civ. nr. 3357/12 dec. 2006 Curții de APEL CRAIOVA.
S-a reținut astfel cu puterea lucrului judecat că pârâții nu pot fi considerați culpabili de neexecutarea contractului de întreținere și că reclamanții au refuzat în mod abuziv și nejustificat să primească întreținerea prestată de pârâți. Din acest motiv s-a și dispus transformarea obligației de întreținere în plata c/v ei într-o sumă lunară.
Așadar, hotărârea de respingere a recursului reclamanților și a fost pronunțată la data de 12 dec. 2006, dată la care hotărârea a devenit irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat.
Printr-o nouă acțiune înregistrată la data de 24.01.2007 reclamanta a solicitat din nou rezoluțiunea aceluiași contract de întreținere, susținând că pârâții, deși erau obligați la plata unei contribuții lunare de 300 lei, nu și-au îndeplinit obligația și că această obligație începea să curgă din data pronunțării deciziei de apel, care a stabilit prin hotărâre executorie obligarea lor la plată. De asemenea s-a mai invocat că pârâții nu au achitat și cheltuielile de înmormântare a soțului decedat.
Aceste motive sunt însă nereale și deci nu pot constitui un just temei de rezoluțiune a convenției.
Este adevărat că decizia de apel prin care s-a stabilit obligația pârâților la plata unei sume lunare a fost pronunțată la data de 19.06.2006, dar această hotărâre a fost atacată cu recurs tocmai de către debitorii plății, care refuzau să accepte plata sumelor lunare.
Or, în această situație, este firesc ca pârâții să aștepte finalizarea irevocabilă a cauzei care a stabilit astfel atât existența obligației lor, cât și obligația reclamanților de a accepta plata. Abia după stabilirea certă și irevocabilă a celor două obligații corelative, li se cere pârâților să-și achite obligația de plată. Până atunci însă, aceștia nu pot fi considerați de rea credință și nu li se poate solicita executarea voluntară a obligației în timp ce pe de altă parte prin promovarea recursului se refuză acceptarea acestei plăți. Ulterior însă, pârâții au achitat obligațiile pecuniare la care erau obligați.
Dacă există nemulțumiri legate de cuantumul sumelor plătite, reclamanta poate solicita suplimentarea sumelor, dar în nici un caz nu poate solicita rezoluțiunea convenției, pârâții achitând atât contribuția lunară cât și cheltuielile de înmormântare ale soțului acesteia. Ca urmare, litigiile legate de cuantumul sumelor pot fi rezolvate numai pe baza convenției de întreținere și dovedirea certă a unor cheltuieli reale mai mari, iar în nici un caz solicitând desființarea respectivei convenții.
Hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate anterior au stabilit reaua credință a reclamanților în executarea acestei convenții, stabilindu-se că aceștia au refuzat nejustificat acceptarea prestației în natură.
Autoritatea de lucru judecat operează așadar din data rămânerii irevocabile a acestor hotărâri, dat fiind că până la pronunțarea deciziei irevocabile, orice soluție este posibilă și probabilă.
Abia după această dată operează obligația pârâților de îndeplinire a obligației de plată, chiar dacă data efectuării plăților se calculează din data când hotărârile erau executorii, respectiv din data pronunțării deciziei în apel.
Faptul că reclamanta a solicitat la numai o lună rezoluțiunea convenției de întreținere pe temeiul neplății sumelor, confirmă reaua credință a debitorilor stabilită prin hotărârile anterioare.
Pentru ca conduita pârâților să denote rea voință și intenția certă de a nu-și îndeplini obligațiile dispuse de instanțe, trebuie ca această conduită să se deruleze pe o perioadă relativ mai îndelungată.
Ca urmare, instanțele au greșit considerându-i culpabili și de rea credință pe pârâți pentru că nu și-au îndeplinit obligația pe durate unei singure luni din momentul finalizării primului proces de rezoluțiune.
Aceste hotărâri sunt nelegale, motiv pentru care în baza art. 312 cod pr.civ. Curtea va admite recursul pârâților, dispunând conform art. 304 pct. 9 cod pr.civ. modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond va dispune respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Deși prin recursul scris, recurenții au solicitat cheltuieli de judecată, pe parcursul desfășurării procesului nu au mai depus acte doveditoare a cheltuielilor pretinse, motiv pentru care aceste cheltuieli nu vor fi acordate. De altfel prin concluziile scrise, aceste cheltuieli nu au mai fost nici calculate și nici cerute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 191 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 13748 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică hotărârile atacate, iar pe fond dispune respingerea acțiunii formulată de reclamanta.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/23.10.2008
Tehn.red.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
