Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1042
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții și G împotriva deciziei civile nr. 567 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2258 din data de 18 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți G personal și asistat de avocat și avocat, reprezentată de aceeași avocați, intimații reclamanți personal și asistat de avocat și intimata reclamantă reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimații reclamanți și, a depus la dosar copii jurisprudență.
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți G și, a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului și omologării variantei III a raportului de expertiză întocmit de expert.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat pentru recurenții pârâți G și, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanții și, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți și, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 16.12.200,5 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, -, -, G, SC SRL, și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să li se acorde dreptul de preemțiune prevăzut de Legea 10/2001, referitor la restituirea terenului ce formează curtea locuinței lor și să se constate nulitatea absolută parțială a următoarelor contracte: contract de vânzare-cumpărare cu dezmembrare aut. sub nr. 2147/02.06.2003 de BNP. și BNP din C; contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2141/02.06.2003; contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2142/02.06.2003; contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2683/10.07.2003; contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2662/10.07.2003; contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1705/15.07.2004, toate de BNP. din C contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.07.2003 între pârâții și.
În motivarea acțiunii, a arătat că cele 2 contracte, cu nr. 2147/02.06.2004 și respectiv cel încheiat la 14.07.2003, încalcă dreptul de preemțiune prevăzut de Legea 10/2001, fiind sancționate cu nulitatea absolută.
La termenul din 13.03.2006, reclamanții și-au precizat acțiunea sub aspectul temeiului de drept al cererii, indicând art. 43 al. 2 și 3 Legea 10/2001, cu trimitere la art. 6 al. 1 și art. 17 al. 4 din același act normativ, art. 948 pct. 4.CIV.
Prin încheierea din 08.05.2006, cauza a fost suspendată în baza art. 243.CIV. până la introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei, decedată în timpul procesului.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 12.10.2006, la cererea reclamanților, și citat în cauză moștenitorul pârâtei, respectiv, prin procurator.
La data de 20.11.2006, pârâții și SC SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, cu plata cheltuielilor de judecată.
La data de 04.12.2006, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin încheierea de ședință din 16.04.2007, s-a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâți care a fost unită cu fondul cauzei.
La data de 10.05.2007, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au înțeles să restrângă obiectul cererii, renunțând la judecată față de pârâții, precum și la cererea privind nulitatea parțială a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2141/2003, nr. 2142/2003 și nr. 2683/10.06.2003.
Tot prin această precizare a mai solicitat instituirea unei alei de trecere pietonală de 1 ml lățime, între limita proprietăților și ce face accesul direct din str. -.
La termenul din 25.06.2007, reclamanții și-au precizat din nou acțiunea în sensul că își mențin obiectul inițial privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2727/14.07.2003, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului G, își restrâng obiectul cererii și față de pârâții și își mențin cererea de instituire a unei căi de trecere pietonală cu lățimea de 1 ml pe terenul proprietatea pârâților, la limita proprietății, cu ieșire la str. -.
Prin sentința civilă nr.2258 din 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de ing., în varianta a-II-a, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a instituit servitutea de trecere pentru reclamanți, la calea publică în partea de vest la limita proprietății, cu vecinătățile: N- între punctele I-A pe d=1, vecini str. -, între punctele B-C d=1,10 m, vecini proprietatea, E-între punctele A-B d=25 m, vecini, între pct. C-D d=1 m limită casa, S-între pct. D-E d=2,10 m, vecini, V-între pct. E-I d=26,02 m, vecini SC SRL.
S- stabilit lungimea culoarului care permite accesul reclamanților la calea publică, de 26,60. iar lățimea de 1. și construirea unei porți de acces la calea publică către str. -, cu lățimea de 1. între pct. I-
A fost respins capătul de cerere privind nulitate act.
S- luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâți, instanța constatat că nu este întemeiată, având în vedere că reclamanții au interes în cauză pentru a li se institui o servitute legală de trecere de la locuința lor care are caracterul de loc înfundat spre str. -.
Sub aspectul capătului de cerere privind servitutea de trecere, instanța apreciat ca fiind întemeiat, urmând să îl admită, pentru următoarele considerente.
Din actele depuse la dosar ca și din expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. s-a reținut că imobilul din C, str. - nr. 14 fost o singură proprietate care s-a dezmembrat în 2 părți, una fiind cumpărată de SC SRL, iar cealaltă de pârâții, imobilul construcție deținut de reclamanți având caracterul unui loc înfundat și care nu asigură o ieșire independentă la calea publică.
Potrivit art. 616 Cod Civ. proprietarul al cărui loc este înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Având în vedere raportul de expertiză ca și completarea întocmită de ing., instanța a omologat acest raport în varianta a II-a și a instituit o servitute de trecere pentru reclamanți la calea publică, în partea de vest la limita proprietății, cu vecinătățile:N- între punctele I-A pe d=1, vecini str. -, între punctele B-C d=1,10 m, vecini proprietatea, E-între punctele A-B d=25 m, vecini, între pct. C-D d=1 m, limită casa, S-între pct. D-E d=2,10, vecini, V-între pct. E-I d=26,02, vecini SC SRL, conform anexei raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La stabilirea căii de acces la calea publică, instanța a avut în vedere varianta care corespunde cel mai bine disp. art. 634 - 635.CIV. sarcina impusă proprietarului fondului fiind cea mai puțin împovărătoare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2727/14.07.2003, instanța l-a respins ca nedovedit.
Astfel, din probele administrate reclamanții nu au făcut dovada incidenței disp. art. 948 pct. 4 Cod civ. care să impună nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței au formulat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În criticile formulate apelanții reclamanți au arătat că soluția dată petitului din acțiune privind anularea parțială contractului de vânzare-cumpărare nr.2727/2003 este greșită, câtă vreme prin această vânzare le-au fost încălcat dreptul, deoarece terenul respectiv se afla în fața geamurilor și ușii de ieșire din casă, iar casa lor se află în spatele curții, fiind loc înfundat.
În apelul formulat de pârâții și G s- criticat sentința față de varianta aleasă de instanță pentru servitutea de trecere, care duce, în opinia apelanților, la fragmentarea proprietății lor, la trasarea de fâșii de trecere, separate pentru cele două familii, în loc să consolideze situația existentă care nu prejudiciază nici una din părți.
În susținerea afirmațiilor au arătat că legea nu prevede că trebuie instituit drum de servitute separat, că nu au împiedicat reclamanții să folosească calea comună, calea de acces în varianta III- poate trece numai pe proprietatea lor.
Au mai arătat că varianta aleasă este dezavantajoasă în condițiile în care trebuie distrus spațiul pe care sunt cultivate, -de -vie, un pom și este amplasat un stâlp.
Prin decizia civilă nr. 567 din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a luat act de renunțare la apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 2258 din -, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanții pârâți Și
S-a respins apelul declarat de apelanții pârâți și G, împotriva sentinței civile nr. 2258 din -, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanții reclamanți Și.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții reclamanți, având în vedere dispozițiile art. 246 pr.civ. și manifestarea de voință a acestora, prin care solicită să se ia act de cererea formulată, s-a luat act de cererea formulată privind renunțarea la soluționarea apelului.
În ceea ce privește apelul pârâților s-a constatat neîntemeiat pentru cele ce preced.
Potrivit art. 616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond.
În temeiul acestui text de lege, ar trebui ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mică pagubă proprietarului fondului aservit.
S-a mai statuat de asemenea, că ori de câte ori există ieșire la calea publică pe un drum care este impracticabil dar poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli.
La stabilirea unei asemenea servituți de trecere instanța de judecată are obligația să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a avea în vedere, exclusiv, interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Toate cele mai sus enunțate raportat la cauza dedusă judecății, prin examinarea condiției impuse de art. 616 Cod Civil, denotă că alegea variantei a II-a, propusă de expert de către prima instanță, satisface atât interesul solicitantului fondului dominant, cât și pe cele ale proprietarului fondului aservit.
De altfel, prin alegerea oricăreia din celelalte variante, nu numai că s-ar fi produs un prejudiciu mai mare celui chemat să permită trecerea pe terenul său, dar ar fi adus atingere interesului mai multor proprietari.
Pe de altă parte, instanța nici nu ar fi putut proceda altfel, în condițiile în care în procesul pedente nu au fost atrași ceilalți proprietari ai terenurilor vecine.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâții și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează contradicția dintre motivarea instanței și soluția pronunțată și de menținere a căii de atac privind servitutea de trecere, făcându-se o greșită aplicare a legii.
În dezvoltarea acestui motiv, se arată că prin omologarea raportului de expertiză în varianta a II-a, s-a împovărat nejustificat proprietatea recurenților și de asemenea, ea duce la mutarea contoarelor, desfacerea unei porți de acces în condițiile în care actuala cale de acces este deschisă ambelor familii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoz. art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prev. la pct. 1-9.
Din examinarea motivelor de recurs rezultă că acestea se referă la greșita aplicare a art. 616 Cod civil, prin raportare la varianta a II-a a raportului de expertiză.
Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieșire la o cale publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
Raportând aceste dispoziții la situația de fapt reținută în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, rezultă că, în cauză, sunt întrunite cerințele art. 616 Cod civil, existând un loc înfundat care nu are ieșire la calea publică.
Varianta a II-a instituită de instanță, la propunerea expertului, aduce limitări rezonabile dreptului de proprietate al recurenților, în sensul că această variantă traversează numai proprietatea pârâților, nu și proprietatea altor persoane, nu fărâmițează proprietatea pârâților în mai multe parcele, iar lucrările ce urmează a fi efectuate pentru exercitarea în această variantă a servituții de trecere aduc o minimă atingere fondului aservit.
În consecință, în alegerea variantei pentru instituirea servituții de trecere s-au avut în vedere interesele celor doi proprietari, precum și împrejurarea de a pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, lucrările instituite în sarcina recurenților nu împovărează în mod excesiv proprietatea acestora.
Alegerea unei alte variante decât cea instituită de instanță ar nesocoti mult mai pregnant interesele părților, ar produce o pagubă mai mare proprietăților și ar împovăra în mod excesiv pe recurenți.
Având în vedere aceste considerente, recursul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ. iar, potrivit art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați la 1190 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și G împotriva deciziei civile nr. 567 din data de 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2258 din data de 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
Obligă recurenții la 1190 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./20.10.2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
