Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1071
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 325 /A din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 604 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia de A în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta reclamantă - și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederat cererea depusă de recurenta reclamantă -, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 cod. proc. civ.
- cât și faptul că cererea de strămutare formulată de petenta, în dosarul nr-, a fost respinsă de ÎCCJ B, după care:
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta reclamantă -, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A la data de 09.06. 2008, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să îi vândă suprafața de 100 mp teren aflat sub garajul construit de reclamantă și atribuit pârâtei prin 346/29.01.2005, pronunțată de Judecătoria Baia d e A, în dosarul nr. 130/2003 și obligarea pârâtei să acorde servitute pentru aceiași suprafață de teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin 346/29.01.2005, pronunțată de Judecătoria Baia d e A, în dosarul nr.130/2003, a fost partajată averea rămasă de pe urma autoarei ( mama părților).
Reclamanta a precizat că a avut permisiunea autoarei în anul 1993 când a construit un garaj în apropierea casei edificată pe terenul provenit de la mama sa, iar pârâtei, autoarea i-a dat un teren pe care aceasta și-a construit casa, intrările în casa fiecăreia făcându-se separat iar garajul este situat vis-a-vis de casa sa care are acces din ulița satului, terenul pârâtei având acces din drumul național.Însă, pe acest teren se află și suprafața de 100 pe care este construit garajul, iar terenul în litigiu face parte din suprafața de 2612 mp ce a fost atribuită prin sentința de partaj în lotul pârâtei, construcția garaj aflându-se pe acest teren.
Judecătoria Baia d e A, prin sentința civilă nr. 604/11-09.2008, a respins acțiunea precizată, cu motivarea că, prin accesiune pârâta a devenit proprietara garajului construit de reclamantă, astfel că nu poate fi obligată să-i vândă terenul reclamantei și nu se poate crea un drept de servitute.
În termen legal, reclamanta declarat apel împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv asupra precizării de acțiune depusă la 30 iunie 2008, prin care a solicitat să se constate că, pe terenul de 100 mp ce-i aparține pârâtei, a construit un garaj împreună cu soțul său în anul 1993, când trăia defuncta și că,prin accesiune, dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
A mai susținut că nu s-a administrat proba cu martori și expertiza pentru a dovedi acest capăt de cerere, fiind de notorietate că a construit garajul cu acordul mamei sale și că, cererea sa nu a fost analizată, deși a formulat contestație în anulare.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului întrucât în urma acțiunii de partaj s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor râmase de la autoarea lor, în baza unei expertize necontestată de către reclamantă și că garajul a fost construit fără autorizație de construcție.
Prin decizia civilă nr. 325/A/17 dec. 2008 Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.604 pronunțată la 11.09.2008, de Judecătoria Baia d e A, în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr.346/29.06.2005, pronunțată de Judecătoria Baia d e A, s-a partajat averea rămasă de pe urma autoarei părților, atribuindu-se pârâtei terenul - curți construcții în suprafață de 2612 mp, situat în satul, în care este inclusă și suprafața de 100 mp, teren pe care reclamanta a construit în 1993, cu acordul mamei sale, un garaj, solicitând, prin precizarea de la fila 19 dosar fond să se constate că este proprietara acestei construcții.
La pronunțarea acestui petit, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 494 Cod civil, privind accesiunea imobiliară, apreciind că pârâta, ca proprietară a terenului pe care s-a edificat garajul, a devenit și proprietara acestei construcții, bunul principal fiind, potrivit legii, terenul nu construcția. S-a reținut astfel că susținerile apelantei, potrivit cărora instanța nu s-a pronunțat cu privire la precizarea de acțiune și că, fiind proprietara garajului, a devenit prin accesiune și proprietara terenului în suprafață de 100 mp, sunt neîntemeiate.
De asemenea, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 616 cod civil privind servitutea de trecere, având în vedere faptul că reclamanta nu este proprietara garajului, ea având la îndemână numai o acțiune în pretenții, reprezentând contravaloarea acestui garaj.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamanta - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Recurenta critică ambele hotărâri judecătorești contestate, în sensul că nu fac vorbire despre precizarea la acțiune formulată de către reclamantă, nedându-i-se posibilitatea acesteia de a se folosi de garajul construit în anul 1993 pe terenul care aparținea mamei sale, pe teren,bunul neputând fi folosit efectiv.
Se arată că instanțele nu au avut în vedere faptul că la momentul construirii garajului în anul 1993 mama celor două părți din dosar - proprietara terenului pe care a fost construit acest bun - și-a dat acceptul pentru ca acest bun să fie construit.
Recursul este nefondat.
În speță, instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt existentă, oferind soluția legală și temeinică pentru fiecare petit dedus judecății.
Astfel, cu privire la precizarea formulată în dosarul de fond (fila 19), respectiv să se constate că reclamanta este proprietara construcției - garaj - prima instanță s-a pronunțat asupra acestui petit, prin invocarea dispozițiilor art. 494 Cod civil privind accesiunea imobiliară având în vedere că terenul pe care se află amplasat garajul este proprietatea pârâtei, conform sentinței civile nr. 343/29.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 130/2003.
În mod corect s-a apreciat că pârâta, ca proprietară a terenului pe care s-a edificat garajul, a devenit și proprietara acestei construcții, bunul principal, potrivit legii, fiind terenul și nu construcția.
Prin urmare, instanțele s-au pronunțat cu privire la precizarea de acțiune formulată în cauză.
Dispozițiile art. 494 Cod civil arată că, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau a îndatora pe acea persoană să le ridice.
În aceste condiții, numai pârâta este în măsură să dispună dacă înțelege să păstreze acest bun sau s-o oblige pe reclamantă să-l ridice, pe cheltuiala sa.
În consecință, reclamanta nu poate cere crearea unui drept de servitute în favoarea sa, având la îndemână doar o acțiune în pretenții față de pârâtă, în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 616 Cod civil, privind servitutea de trecere, fiind respins în mod corect acest capăt de cerere.
Considerând că s-a răspuns la toate motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. coroborate cu art. 3121Cod pr. civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 325 /A din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 604 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia d e A, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./11.11.2009
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
