Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1225/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1719/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1225
Ședința publică din 5.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 482 din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Municipiul B reprezentat de Consiliul General al Municipiului B prin Primarul General și Primăria sectorului 2
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru servitute de trecere.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant acalopol, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și consilierul juridic, pentru intimatul pârât Municipiul B reprezentat de Consiliul General al Municipiului B prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar; lipsește intimata pârâtă Primăria sectorului 2.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța în cuantum de 9,50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a hotărârii atacate iar, pe fond, admiterea acțiunii introductive.
Susține că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au încălcat prevederile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Ordinul nr. 1430/2005 privind normele metodologice de aplicare a acestei legi și de siguranță la foc a construcțiilor.
Calea de acces actuală, lată de 80 cm, face imposibil accesul mijloacelor auto, chiar al celor de intervenție în caz de urgență.
Arată că a solicitat autorizație pentru reparații și consolidare la casă, iar acestea nu i s-au eliberat tocmai din cauza modului de dispunere a imobilului și pentru lipsa avizului pompierilor.
Menționează că, lipit de imobil se află o suprafață de teren, proprietate a municipalității, dar nefolosită și nefolosibilă datorită dimensiunii acesteia (circa 64.). Apreciază că pe acest teren s-ar putea constitui servitutea de trecere la proprietatea recurentului, ceea ce ar conduce și la obținerea avizelor necesare lucrărilor la imobil.
Consideră că instanța a făcut o greșită interpretare dispozițiilor art. 616 din Codul Civil, nefăcând o justă apreciere asupra gravității situației existente și asupra inconvenientelor pe care le suportă reclamantul - persoană în vârstă de peste 80 de ani - din lipsa unei căi de acces corespunzătoare.
Depune la dosar note de ședință și o copie a cărții de identitate a recurentului, pentru a proba vârsta acestuia.
Reprezentantul intimatului pârât Municipiul B reprezentat de Consiliul General al Municipiului B prin Primarul General solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este corect motivată.
Solicită a fi avut în vedere momentul și modalitatea în care reclamantul a obținut cota parte din imobil, precum și data când vânzătorii co - indivizari au constituit servitutea de trecere, împrejurări față de care consideră că nu Municipiul B este instituția care poate fi obligată la acordarea servituții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Sectorului 2 B, la data de 26.05.2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul acopol a chemat în judecată Primăria Sectorului 2 B, Municipiul B prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la constituirea unui drept de trecere în favoarea sa asupra căii de acces cu o lățime de 4. pe terenul neconstruit situat în-, sector 2
Prin sentința civilă nr.8106 din 29.09.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins această acțiune ca neîntemeiată,arătând că reclamantul a dobândit prin cumpărare teren în vecinătatea terenului pentru care solicită constituirea dreptului de servitute, pe baza unor cumpărări de cote părți din dreptul de proprietate asupra terenului și ulterior a procedat la ieșirea din indiviziune cu ceilalți coindivizari care i-au și constituit drept de trecere la calea publică.
Astfel, la data de 01.06.2000 reclamantul a încheiat cu vânzătorii, -, și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2794/01.06.2000 de BNP I și, rectificat prin încheierea de rectificare nr.9872/29.09.2000 de notarul public
La aceeași dată s-a încheiat și actul de partaj voluntar autentificat sub nr.2796/01.06.2000 de către același birou notarial, în care coindivizarii nu au fost de acord să-i constituie reclamantului drept de servitute de trecere pe terenul coindivizarilor, -, și. Prin acest act de partaj, reclamantul a luat în proprietate exclusivă suprafața de teren de 203,69 mp. cu următoarele vecinătăți: imobilul din- pe o lungime de 19,33. la N-, imobilul din- A pe o lungime de 6. imobilul din- și- pe o lungime de 5,06 - S-E, imobilul din- pe o lungime de 19,53. - la S- și cu imobilele din- (proprietatea copartajanților și ) pe o lungime de 9,94. la N- Actul de partaj a fost completat cu actul adițional al acestuia, autentificat sub nr.4937/02.10.2000 de același birou notarial. Astfel, în favoarea reclamantului s-a constituit, prin acest act adițional autentificat, drept de servitute de trecere pe terenul coindivizarilor, -, și cu imobile la adresa din B,-, sector 2 spre terenul proprietatea sa. Faptul că ulterior proprietarii fondului aservit și-au încălcat obligația legală reală constituită la servitutea de trecere a reclamantului, nu justifică în favoarea acestuia crearea unei noi căi de trecere în sarcina altei persoane, respectiv, pe terenul proprietatea unității administrativ teritoriale Municipiul B, atât timp cât reclamantul este cel care a cumpărat imobilul cu calea de trecere constituită prin actul adițional menționat, cu propria sa voință, și cât are la dispoziție acțiunea în răspundere civilă delictuală împotriva proprietarilor care au deja obligația reală de a-i asigura dreptul de trecere constituit, dar au încălcat ilicit această obligație.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.482 din 20.03.2009, a respins, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile de mai sus, cu motivarea că instanța de apel a respectat dispozițiile prevăzute de art.616 din Codul civil și, corect a reținut că, la calea publică există cale de acces, cea de 0,80. astfel că proprietatea reclamantului apelant nu este lipsită în mod absolut de acces la drumul public.
Faptul că această modalitate de acces prezintă dificultăți în practicare nu dă dreptul reclamantului - apelant la un alt drum de trecere, cererea sa de a acorda alt drum de acces decât cel existent la momentul dobândirii neputând fi primită atât timp cât prin aceasta se urmărește doar asigurarea unui confort sporit în exploatarea imobilului deși, la momentul dobândirii dreptului de proprietate, inconvenientele folosirii bunului său au fost cunoscute de către apelant.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, recurentul a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
S-a susținut în motivarea recursului că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art.616 din Codul civil și, prin urmare, soluția de respingere a apelului reclamantului, ca nefondat, este greșită.
Necesitatea, arată recurentul, de a solicita și a obține o altă trecere s-a născut din cerințele legale care trebuie îndeplinite pentru executarea unor lucrări la construcția existentă, respectiv demolare și consolidare, introducerea și scoaterea materialelor de construcție necesare acestor operațiuni, care nu se pot realiza prin actuala servitute cu caracter pietonal.
Prevederile Codului civil nu stipulează expres lipsa absolută a unei căi de trecere, ci doar "nici o ieșire la calea publică".
Fondul recurentului este caracterizat obiectiv ca fiind situat într-o zonă înfundată; distanța de 80 cm. face absolut imposibil accesul mijloacelor auto de orice dimensiuni; s-a refuzat autorizația de reparații pe motivul că imobilul nu îndeplinește cerințele legale de acces; imobilul construcție nu poate fi reparat, consolidat, întrucât sunt necesare utilaje pentru construcții; nu poate fi asigurat accesul mașinilor de pompieri, salvare, situații care se asimilează prevederilor art.616 din Codul civil.
Decizia recurată este nelegală întrucât vine în conflict și înfrânge prevederi legale specifice: Legea nr.50/1991 și Ordinul nr.1430/2005.
Instanța avea obligația de a aprecia asupra situației concrete care se caracterizează prin aceea că locul s-ar socoti înfundat și atunci când nu se poate ieși fără inconveniente grave: existența unui loc înfundat cu o trecere "primitivă" insuficientă; imposibilitatea obiectivă fizică de acces în scopul folosirii utile și legale a proprietății; faptul că, lipit de proprietate recurentului, pe drumul cel mai scurt la drumul public, se află o porțiune de teren în administrarea Municipiului B, care este în prezent loc viran; terenul aflat în proprietatea privată a Municipiului B are forma și dimensiune (aproximativ 64 mp.) care îl fac impropriu oricărei folosințe urbanistice, edilitare; servitutea de trecere se constituie indiferent de persoana proprietar al fondului aservit și numai acordarea unei servituți de trecere din- poate duce la folosirea imobilului proprietatea recurentului în conformitate cu cerințele de urbanism actuale.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect au reținut ambele instanțe, cererea recurentului - reclamant de a obliga pârâții la constituirea unui drept de trecere în favoarea sa asupra căii de acces cu o lățime de 4. pe terenul neconstruit situat în-, sectorul 2 este neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art.616 din Codul civil, potrivit cu care locul se consideră înfundat numai atunci când există o imposibilitate absolută de a ieși la calea publică.
Or, așa cum ambele instanțe au arătat, proprietatea recurentului - reclamant beneficiază de o astfel de ieșire și, mai mult decât atât beneficiază și de o servitute de trecere obținută pe cale consensuală de la autorii săi, autori care nu au mai fost de acord cu respectarea acestei obligații reale.
Împrejurarea invocată de recurent în sensul că soluția de respingere a acțiunii sale vine în conflict cu dispozițiile Legii nr.50/1991 și cu cele ale Ordinului nr.1430/2005 și că se află în imposibilitatea de a obține autorizația de reparație datorită faptului că ieșirea la drumul public a rămas în prezent de doar 80 cm. precum și împrejurarea că terenul aflat în proprietatea privată a municipalității nu poate fi folosit de către aceasta în scop urbanistic, edilitar, nu îndrituiesc reclamantul să instituie o sarcină asupra acestui din urmă imobil, întrucât echivalează unei încălcări a dreptului de proprietate privată.
Nici argumentul potrivit cu care imobilul proprietatea recurentului nu ar putea fi exploatat, nu conduce, în speța de față, la schimbarea soluțiilor pronunțate de către instanțele anterioare, deoarece, în caz contrar, se ajunge la strămutarea sarcinii reale asupra unui alt patrimoniu decât cel care era inițial obligat prin actul adițional autentificat sub nr.4937/02.10.2000.
În condițiile prevăzute de art.312 și cele ale art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat, constatând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale invocate de recurent în memoriul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.482 din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/14.10.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
