Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1292/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE, PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRUI CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1292/
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 123/A din 19 mai 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- reclamant, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 59/2009, emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual și intimații- pârâți G și, lipsind intimatele- pârâte -, și
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul- reclamant a depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 10,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Intimatul- pârât Gad epus la dosar borderou cu acte cu care își justifică cheltuielile de judecată și o cerere prin care solicita a se lua act că este de acord cu crearea unei servituți conform notelor depuse.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia,punând în discuția recurentului - reclamant să-și încadreze în drept recursul.
Avocat, pentru recurentul- reclamant invocă ca temei de drept art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Critică soluția in stanței de apel sub aspectul omologării raportului de expertiză. Consideră că instanța de apel in mod greșit a omologat raportul de expertiză în varianta I și consideră că varianta a II- este practicabilă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmând a se dispune constituirea servituții de trecere în varianta II-a și respingerea cererii pârâților privind despăgubirile pretinse.
Intimatul- pârât, având cuvântul susține că în ceea ce privește recursul declarat de reclamant solicită să fie respins, întrucât instanța în mod corect a omologat raportul de expertiză în varianta a II--
În situația în care în recurs s-ar omologa raportul de expertiză în varianta a II- se impune să fie scoși din cauză, întrucât nu mai este vecin cu reclamantul.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, conform notelor depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 26 februarie 2008, la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pârâții G și G solicitând instanței să dispună constituirea unei servituți de trecere pe terenurile acestora, pe o lungime de 26 și lățime de 4, de la șoseaua comunală către terenul proprietatea lui din pct. "Fundul " str. -.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în pct. "Fundul " str. - - -. V, posedă în proprietate și posesie un teren în suprafață de 2253,63 mp. cu vecinii: most. Turei, C-tin, Ocolul Silvic -.V și, conform titlului de proprietate nr.1473/14195/2000, emis de Comisia Județeană V de aplicare a Legii nr.18/1991 și a partajului voluntar autentificat sub nr.1897 din 19 aprilie 2002, teren ce are caracter de loc înfundat și nu are ieșire la calea publică.
S-a susținut că pentru a ajunge la teren, cea mai scurtă și posibilă cale este cea care pornește din drumul comunal, din punctul unde se află o fântână, înspre sud, până la hotarul cu terenul proprietatea reclamantului.
Această servitute de trecere a mai fost constituită în anul 1998, prin decizia civilă nr. 2623 din 2 oct. 1998 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr.3333/1998, pe o lungime de 26,30 și o lățime de 2,5, pornind de la drumul comunal până la teren, însă nu a putut beneficia de aceasta deoarece hotărârea nu a fost pusă în executare prin executorul judecătoresc, iar autorul pârâtului Gaî nchis cu gard drumul de trecere, l-a cultivat și nu i-a permis să-l folosească.
La 12 mai 2008, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâți, a numitelor - și, alături de G, în calitate de moștenitoare ale lui, cu motivarea că acestea sunt în indiviziune asupra averii rămase de la autorul căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.2722 din 4 februarie 2003.
Pârâtul Gad epus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu constituirea unei servituți de trecere pe cea mai scurtă cale, dar precizează că se învecinează cu reclamantul doar pe o lungime de 1 metru, așa încât trebuie să se înțeleagă și cu ceilalți vecini. Solicită să fie despăgubit cu contravaloarea terenului la prețul pieței.
Prin sentința civilă nr.288 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria -.V, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea acestuia, de la proprietatea lui situată în punctul "Fundul ", str. -, mun.-.V, la calea publică, peste terenul pârâților G, -, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică (filele 56-64), pe suprafața de 77,29 mp (9 mp moștenitorii și 68,29 mp ) și a fost respinsă cererea formulată de reclamant privind acordarea cheltuielilor.
A fost respinsă cererea formulată de reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată și a fost obligat acesta la 819 EURO față de pârâta și la 108 EURO față de pârâții, sau echivalentul în lei la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, în esență, faptul că reclamantul a dovedit că este proprietarul unei suprafețe de 2253,63. situată în pct."Fundul ", str.- din Râmnicu V, teren care nu are ieșire la calea publică, fiind înfundat și în raport de dispozițiile art.616, 617 și 618 cod civil se impune crearea unei servituți de trecere în favoarea acestuia, în conformitate cu varianta I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert.
S-a reținut că această variantă corespunde cel mai bine condițiilor impuse de dispozițiile sus-arătate și servitutea ar avea lungimea de 19,51. în raport de celelalte variante, respectiv varianta a II-a care are o lungime de 29. și varianta a III-a care are o lungime de 35.
Împotriva sentinței au formulat apel atât reclamantul cât și pârâții G împreună cu soția sa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul-reclamant a susținut că instanța de fond a hotărât crearea unei servituți de trecere în favoarea sa, prin omologarea variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert topometrist, care este excesiv de împovărătoare, întrucât drumul creat prin această variantă impune cheltuieli substanțiale pentru adaptare la circulația în trafic, considerând că varianta nr. 2 din același raport de expertiză tehnică exprimă calea de acces cea mai practică și mai puțin costisitoare pentru el.
Apelanții-pârâți au criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru proprietarul pe locul căruia s-a creat drumul de trecere, susținând că nu doresc despăgubiri pentru terenul afectat de servitute, ci obligarea reclamantului să-l cumpere.
Prin decizia civilă nr.123/A din 19 mai 2009, Tribunalul Vâlceaa respins apelurile formulate de către reclamant și pârâți, reținând următoarele:
Referitor la apelul formulat de reclamant, instanța de apel a reținut că este nefondat, întrucât prima instanță a optat în mod corect pentru cel mai scurt drum la calea publică, conform art.617 din Codul civil, având în vedere raportul de expertiză tehnică și planul de situație anexă acestuia.
S-a mai reținut că servitutea de trecere creată constituie o îngrădire a dreptului de proprietate pentru pârât și nu prezintă inconveniente grave sau periculoase pentru apelantul-reclamant.
Referitor la apelul formulat de pârâți, tribunalul a constatat că apelanta nu are calitate de "parte" în sensul definit de art.41(1)Cod pr.civilă, situație ce impune respingerea apelului declarat de aceasta ca fiind inadmisibil, iar cel declarat de soțul său G este neîntemeiat în raport de dispozițiile art.616 din Codul civil care arată că proprietarul al cărui loc este înfundat, poate reclama o trecere pe locul vecinului, cu îndatorirea de a-l despăgubi, în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona.
Împotriva acestei decizii în termen legal a formulat recurs reclamantul susținând că este nelegală și netemeinică în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece tribunalul în mod greșit a respins apelul formulat de acesta cu motivarea că varianta I din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză reprezintă calea cea mai scurtă către terenul loc înfundat al acestuia.
S-a susținut că alegerea variantei I propusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu corespunde modalității folosirii drumului de acces, având în vedere atât configurația terenului cât și a costurilor foarte mari, această variantă fiind impracticabilă de acces, întrucât în apropiere se află un râu, un canal de evacuare, calea de acces cea mai practică și mai puțin costisitoare fiind calea propusă în varianta a II-a din raportul de expertiză.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și constituirea servituții de trecere în varianta a II-a din raportul de expertiză.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivului de recurs invocat de reclamant, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În speță nu se constată că hotărârea dată de tribunal în apel este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.616 și urm. din Codul civil, pentru a se reține întemeiat motivul de recurs invocat și încadrat de recurent în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Deși recurentul și-a încadrat recursul în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dezvoltarea acestui motiv în sensul greșitei alegeri de către cele două instanțe a variantei I în loc de varianta a II-a din raportul de expertiză tehnică pentru crearea servituții de trecere în favoarea fondului acestuia, nu constituie motiv de nelegalitate, ci de netemeinicie, care este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, urmează a se constata că hotărârea pronunțată în apel este legală, motiv pentru care în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.123/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați-pârâți fiind G, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/02.10.2009.
Jud.apel:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
