Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1538/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1538/
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.103 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanțelor de plata taxei judiciare în sumă de 15,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Ptonunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, sub nr- (nr. în format vechi 1967/14.05.2007), reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului astfel încât să aibă acces la cele două terenuri ale sale de 704, respectiv 709 mp care sunt locuri înfundate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că cele două terenuri de 704, respectiv 709 mp, al căror proprietar este ca moștenitor al numitei potrivit titlului de proprietate nr. -/08.11.2004, sunt locuri înfundate și accesul spre ele se poate face prin terenul pârâtului. A mai precizat reclamantul că atât bunicii cât și părinții lui au folosit aceeași cale de acces dar de curând pârâtul a blocat poarta și îi interzice să mai folosească trecerea spre terenul său.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 607 și urm. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copii de pe titlul de proprietate nr.-/2004, certificatul de moștenitor nr.215/1987, eliberat de notariatul de Stat Local Câmpulung, două procese - verbale încheiate de Postul de Poliție, certificatul de moștenitor nr.72/2007 încheiat de Biroul Notarului Public I, acte de stare civilă, a solicitat luarea unui interogatoriu pârâtului, audierea martorilor și G și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Pârâtul a depus la data de 05.06.2007 la dosar o întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului care nu este proprietarul terenului din litigiu. A arătat pârâtul că potrivit certificatului de moștenitor nr. 215/1987 reclamantul a renunțat la moștenirea tatălui său iar altă dovadă a calității sale de moștenitor nu există.
În continuare reclamantul a arătat că a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 326/1965 de la și un teren de 1000 mp, teren care la momentul cumpărării era liber de orice sarcini și servituți.
Pârâtul a depus la dosar copii de pe contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 326/1965 încheiat la Notariatul de Stat Regional A-Pitești, titlul de proprietate nr. 87755/1996, mai multe fotografii (xerox), schița de plan și a solicitat administrarea probei testimoniale.
La data de 08.11.2007 pârâtul a depus la dosar o nouă întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii deoarece reclamantul a invocat un temei de drept eronat, și că terenurile acestuia nu sunt locuri înfundate, el având posibilitatea de a folosi un alt drum ce necesită unele amenajări.
Expertiza a fost efectuată de inginer expert.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.531 din 29.02.2008, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, a dispus crearea unei servituți de trecere pentru reclamant de la casa sa la terenurile de 725 respectiv 704 mp - proprietatea reclamantului - prin terenul pârâtului din punctul "Acasă"de pe raza satului, comuna, potrivit schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer expert, pe aliniamentul "A-B"(cu lungimea de 15 ml și lățimea de 3ml). A obligat reclamantul să plătească pârâtului contravaloarea lipsei de folosință anuală de 5 lei (anual) a terenului ocupat de servitute și suma de 719,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este singurul moștenitor (descendent de gradul I) al mamei sale potrivit certificatului de moștenitor nr. 72/04.10.2007 în succesiunea căreia a rămas terenul din litigiu în suprafață de 1751 mp ce face obiectul titlului de proprietate nr. -/2004 (teren compus din suprafața de 338 mp curți-construcții, suprafața de 704 mp fânețe și suprafața de 709 mp livadă).
Pârâtul deține în proprietate, așa cum a reieșit din contractul de vânzare-cumpărare nr. 326/1965 și titlul de proprietate nr. 87755/1996, suprafețele de 1000 mp respectiv 1781 mp în punctul "Acasă" pe raza satului, comuna.
Așa cum a reieșit din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer expert, accesul reclamantului de la casa proprietatea sa la cele două terenuri de 725, respectiv 704 mp se poate realiza prin terenul pârâtului pe o porțiune cu lungimea de 15 ml și lățimea de 3 ml, fiind calea de acces cea mai scurtă.
Și martorii audiați în cauză au declarat că, într-adevăr, terenurile reclamantului sunt locuri înfundate și înainte de anul 2007, reclamantul trecea prin terenul pârâtului cu acordul acestuia. Începând cu anul 2007, pârâtul nu i-a mai permis reclamantului să folosească "" ce îi străbate terenul. Martorul Gaa rătat că singura posibilitate de acces a reclamantului la terenurile sale din punctul "Acasă" este prin proprietatea pârâtului.
Potrivit art. 616. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
expert a stabilit contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat de servitute la 5 lei anual.
În contextul probatoriului analizat, având în vedere și disp. art.616 civ. instanța de fond a admis acțiunea și a dispus crearea unei servituți de trecere pentru reclamant de la casa sa la terenurile de 725 mp, respectiv 704 mp proprietatea sa, prin terenul pârâtului din punctul "Acasă" de pe raza satului, comuna, potrivit schiței anexe la raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer expert pe aliniamentul A-B (cu lungimea de 15 ml și lățimea de 3 ml).
L-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului contravaloarea lipsei de folosință anuală a terenului ocupat de servitute.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.Deși pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active prin întâmpinarea depusă la prima instanță, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la această excepție, nici măcar prin sentință.
În susținerea excepției invocate, apelantul arată că reclamantul ar trebui să facă dovada că este proprietarul terenului ce constituie drum înfundat. Reclamantul a depus la dosar titlul de proprietate nr. -/8.11.2004 din care rezultă că titularul dreptului de proprietate este, însă nu există niciun act din care să reiasă că reclamantul este moștenitorul titularului, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 215/1987 reclamantul a renunțat la moștenirea tatălui său.
2.În mod greșit instanța a constituit servitutea pe amplasamentul delimitat de expert întrucât acesta, în lucrarea sa, a identificat o singură variantă, deși a avut ca obiectiv să evidențieze toate posibilitățile de a ajunge la terenurile reclamantului.
Astfel, din schița întocmită de către expert a reieșit că la extremitatea proprietăților există o cale de acces " fântânii", ce ar fi trebuit avută în vedere de către expert la întocmirea variantelor de servitute, de aceea se impune completarea raportului de expertiză.
S-a mai invocat faptul că varianta de servitute propusă de către expert împarte proprietatea apelantului în două, fără ca acesta să mai aibă acces dintr-o parte în alta pe cele două trupuri de proprietate.
În final, s-a arătat că revenea Comisiei locale de fond funciar obligația de a construi drum de acces, iar constituirea servituții trebuia făcută astfel încât să nu-i aducă prejudicii apelantului, criticându-se și evaluarea derizorie, făcută de către expert, pentru lipsa de folosință a terenului afectat.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului și casarea cu trimitere în vederea rejudecării, la aceeași instanță de fond, sau respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 6 iunie 2008, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului întrucât a făcut dovada dreptului de proprietate cu Certificatul de moștenitor nr.72/4.10.2007, precum și faptul că terenurile sunt locuri înfundate.
La termenul din 7 octombrie 2008, tribunalul a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, în temeiul dispozițiilor art. 2821Cod proc.civ.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză tehnică fiind întocmit raportul de expertiză de către expert (filele 72-77).
Prin decizia civilă nr103/05.05.2009, Tribunalul Argeșar espins excepția lipsei calității procesuale active, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul și a bligat pe apelant la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel referitor la nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul a constatat că aceasta poate fi analizată direct de către instanța de apel, întrucât nu ar conduce la desființarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare in prima instanță, nefiind incidente niciunul din cazurile prev. de art. 297 alin/ 1.pr.civila.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, terenul înfundat-fond dominant, este înscris în titlul de proprietate nr. -/08.11.2004 eliberat pe numele -fila 6 dosar fond.
Reclamantul este unicul moștenitor al autoarei mama sa, astfel cum a reieșit din certificatul de moștenitor nr.72/4.10.2007-fila 66 apel, din masa succesorală făcând parte și terenul pentru care se solicita instituirea unei servituți de trecere.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului fond dominant are calitatea procesuala activa sa introducă acțiune în instituirea unei servituți de trecere.
Faptul că reclamantul este străin de succesiunea provenită de la tatăl sau, prin neacceptare (conform certificatului de moștenitor nr. 215/31.03.1987-fila 7 dosar fond), nu are nicio relevanță, chiar daca terenurile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate ar proveni de la acest autor, data fiind modalitate de transmitere a bunurilor către mama reclamantului, moștenitoarea soțului sau, pe numele acesteia fiind reconstituit dreptul de proprietate si apoi către reclamantul care este unicul moștenitor al autoarei. Prin urmare este vorba de moștenire prin retransmitere.
În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Analizând cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că de asemenea nu este fondat.
Astfel, prin acțiune, reclamantul a solicitat crearea unui drept de servitute pentru doua terenuri în suprafață de 704. respectiv 725. înscrise în TP -/2004, întrucât sunt locuri înfundate.
Atât potrivit raportului de expertiză întocmit în prima instanță, cât și potrivit raportului de expertiză întocmit în apel, în completare, s-a constatat că cele doua terenuri ale reclamantului (identificate cu culoarea în schița anexă a raportului întocmit de expert ), nu au acces direct la calea publică, constituind loc înfundat.
În ce privește varianta propusă de către cei doi experți, aceasta asigura accesul reclamantului intimat de la calea publica la terenurile sale prin intermediul unei suprafețe de teren curți construcții identificata de asemenea cu culoarea în schița anexa-fila 75.
Susținerile apelantului în sensul că mai există o cale de acces și că nu au fost analizate toate posibilitățile de acces nu pot fi reținute, față de concluziile raportului de expertiza întocmit în apel.
Astfel, potrivit acestui raport, calea de acces propusă de către apelant ar trebui sa traverseze terenurile agricole ale vecinilor din partea de vest, varianta fiind foarte ocolitoare și neeconomica, iar accesul la terenuri ar fi în foarte mare.
Tribunalul a constatat astfel că varianta propusa și de către expertul desemnat în apel reprezintă varianta cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare pentru proprietarul fondului aservit și anume apelantul.
Susținerile acestuia ca nu mai poate folosi proprietatea sa, întrucât este împărțită în două, nu pot fi reținute, întrucât prin crearea unui drept de servitute nu se permite decât trecerea proprietarului fondului dominant către terenul proprietatea sa. Proprietarul fondului aservit păstrează dreptul de proprietate asupra terenului afectat de servitutea de trecere, putând exercita toate atributele dreptului de proprietate, singurul efect fiind grevarea acestei proprietăți cu servitutea de trecere.
Nici critica referitoare la evaluarea provizorie făcută de expert cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a terenului afectat de servitute nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a format obiectul obiecțiunilor la raportul de expertiză efectuat în prima instanță și nici măcar în apel, nu s-a solicitat la termenul din data de 7.10.2008, un obiectiv în acest sens, la raportul de expertiză dispus.
În concluzie, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 616.civil la situația de fapt, în condițiile în care, calea cea mai scurtă de acces identificată de la terenul proprietatea reclamantului la calea publica și totodată mai puțin păgubitoare pentru proprietarul fondului aservit este cea identificată de expertul desemnat de prima instanță, soluția fiind pronunțată în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție, invocată prin întâmpinare, iar instanța de apel, motivează că această excepție poate fi soluționată direct în apel, apelul fiind o cale devolutivă de atac, fapt nelegal, deoarece l-a privat pe recurent de o treaptă de jurisdicție, impunându-se casarea cu trimitere, spre rejudecare.
În al doilea motiv de recurs se susține că în mod nelegal a fost constituită servitutea de trecere pe amplasamentul stabilit de către expert, deoarece acest drum împarte proprietatea pârâtului în două părți, iar suprafața de 942 mp, proprietatea acestuia rămâne fără posibilitate de acces, prejudiciindu-l pe acesta.
Se susține că instanța era datoare să solicite copia procesului-verbal de punere în posesie al reclamantului pentru a se analiza amplasamentul pe care s-a efectuat punerea în posesie.
Prin concluziile scrise aflate la filele 29-30 dosar, intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În ședința publică din 22.10.2009, instanța din oficiu pune în discuția părților excepția privind legalitate și admisibilitatea căii de atac, în raport de valoarea obiectului în litigiu.
Curtea, analizând cu prioritate excepția invocată, în baza art.137 Cod pr.civilă, constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare pentru următoarele considerente:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008 pronunțată de secțiile unite că,cererea este actul de investire a instanței.obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului de judecată, determinarea căii de atac.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, crearea servituții de trecere, având o valoare inferioară, respectiv situată sub un miliard lei, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită crearea servituții de trecere, acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, încadrându-se astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub un miliard lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, jud., împotriva deciziei civile nr.103 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, domiciliat în comuna, sat, jud..
Obligă pe recurent la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/02.11.2009
Jud apel;;
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
