Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.141/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul -, domiciliat în B,-,.II,.6, sector 1, împotriva sentinței civile nr.79 din 22 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR și COMISIA COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru apelantul-reclamant - și cj., pentru intimata-pârâtă Comisia Comunală de Fond Funciar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat solicită încuviințarea probei cu acte, precum și a probei cu expertiză de specialitate, cu obiectivele depuse în scris.
Curtea pune în discuția părților puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Tribunalul Argeș, în materia Legii fondului funciar, cu privire la îndreptățirea invocată, în condițiile acesteia, pentru restituirea terenurilor ce fac obiectul pricinii de față, în care cererea este adresată acelorași comisii, intimatele cauzei, însă potrivit Legii nr.10/2001.
Consilier-juridic arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Avocat precizează că există putere de lucru judecat cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul dosarului soluționat anterior de către tribunal, în procedura prevăzută de legile fondului funciar.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA:
Deliberând, în cond.art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului de față;
Constată că, prin contestația formulată la data de 19 septembrie 2003, reclamantul a solicitat Judecătoriei Pitești anularea Hotărârii nr.1037 din 12 iunie 2003, prin care Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,5 ha. pe raza comunei, dintre care, 2 ha. aflate în perimetrul construibil, despre care arată că nu mai pot fi atribuite în natură, întrucât au făcut obiectul unor schimburi sau ocupări abuzive.
În motivarea contestației, se arată că, în opinia reclamantului, întrucât terenurile se află în intravilanul localității, în perimetrul construibil, nu se puteau acorda despăgubiri bănești potrivit Legii nr.18/1991, cum prin hotărârea atacată s-a procedat, ci în condițiile Legii nr.10/2001.
Judecătoria și-a declinat, în favoarea Tribunalului Argeș, competența, apreciind că se invocă reguli de stabilire a dreptului cuprinse în Legea nr.10/2001, existând și notificare adresată Prefectului Județului A privind terenurile provenind de la și, pe raza comunei, sat Luminile.
Acesta, prin sentința civilă nr.79/2005 a respins acțiunea, constatând că, în mod corect despăgubirile pentru terenurile intravilane au fost stabilite în condițiile Legii nr.18/1991.
Atacând sentința, reclamantul s-a arătat nemulțumit de soluție, motivat de faptul că instanța greșit a constatat aplicabile cererii sale dispozițiile Legii nr.18/1991, solicitarea privind doar drepturile asupra terenurilor intravilane, care, în realitate acestea aveau întinderea de 7,72 ha. iar nu numai de 3,86 ha. cât s-a stabilit în condițiile legislației anterioare anului 2001.
Se mai arată că în procedura stabilită de Legea nr.18/1991 s-a făcut confuzie între terenurile agricole, cu întinderea de 14,965ha. și cele intravilane cu întinderea de 7,72ha.
Prin decizia civilă nr.133/A din 12 iunie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa constatat că se află legal investită, ca instanță competentă, cu soluționarea apelului declarat de către împotriva sentinței civile nr.79 din 22 iunie 2005, însă numai în partea privitoare la terenurile situate în intravilanul comunei, perimetrul construibil, precum și pentru construcțiile moară și locuință și, desființând în parte această decizie, respectiv în ceea ce privește soluționarea pretențiilor formulate în condițiile Legii nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare și a trimis, spre competentă soluționare judecătoriei în primă instanță cererea în privința acestora.
Astfel clarificat obiectul apelului, s-a pus în vedere apelantului să precizeze și să prezinte dovezi cu privire la identitatea terenurilor a căror restituire a cerut-o în procedura prevăzută în anul 1991 prin Legea nr.18 a fondului funciar, cu completările și modificările ulterioare, pentru a se putea verifica eventuala incidență a interdicției de restituire, în procedura Legii nr.10/2001, a acelora dintre ele care deja au făcut obiectul verificării în cea prevăzută de legea anterioară.
Acesta, potrivit declarației dată, în condițiile art.3 din Legea nr.51/1995, fața avocatului, a declarat că renunță la judecata cererii sale formulată pentru construcțiile casă, moară etc. existente pe terenurile situate în intravilanul comunei și dispărute în decursul timpului.
Totodată, prin apărător, a depus și precizarea potrivit căreia, obiect al cererii formulate în condițiile Legii nr.10/2001, sunt terenurile situate în intravilanul localității, după cum urmează: 0,50 ha.în pct."Fosta moară", 5,01 ha.în pct."Grădina ", 0,23 ha.în pct."În fața bisericii", 0,50 ha.în pct."Lângă grădina casei" și "" și 2 ha. provenind de la defunctul, un total de 8,24 ha. (fila 87).
La termenul din data de 14 mai 2009, prin apărător, a indicat și terenurile ce au format obiect al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, într-un total de 14,965 ha. din care apelantul a arătat că se consideră îndreptățit să primească J, respectiv 7,483ha. teren agricol și pădure, fiind validat pentru 4,50 ha. (2ha. arabil, 2ha. pășune și 0,50ha. livezi) și propus pentru despăgubiri, dar și pentru 0,50ha. pădure prin hotărârea Comisiei Județene A și un plus de 0,2ha. teren forestier, prin hotărâre judecătorească.
Totodată, a fost atașat prezentei judecăți, ca probă, dosarul nr- al Judecătoriei Pitești, format la Tribunalul Argeș, care s-a declinat în favoarea acesteia, prin decizia civilă nr.207/R/13 februarie 2007.
Petentul, prin apărătorul său, a solicitat atașarea la dosarul său și a dosarului format la Judecătoria Pitești, în urma disjungerii judecății cu privire la terenurile solicitate în temeiul Legii nr.18/1991 prin decizia civilă nr.133/A din 12 iunie 2008.
Din verificarea evidențelor electronice ale acestei instanțe însă, s-a constatat că dosarul acestei Curți, având nr-, trimis spre competentă soluționare Judecătoriei Pitești, a primit la această din urmă instanță nr- din 6 august 2008 și se află în curs de soluționare, aflându-se în faza de efectuare a unei expertize dispusă prin încheierea din data de 28 noiembrie 2008.
Ca atare, în condițiile în care în acea cauză nu a fost, încă, dată o soluție, s-a constatat că nu se impune atașarea.
Astfel, cu privire la cererea adresată în data de 19 septembrie 2003, cu titlul de contestație, Judecătoriei Pitești, petiționarul - a contestat propunerea de validare făcută de către Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei și Consiliului Local al comunei, în temeiul Legii nr.10/2001, arătând că solicitarea sa privește rezolvarea cererii de acordare a despăgubirilor bănești pentru circa 2 ha. teren intravilan, în temeiul acestei legi, iar nu al Legii nr.18/1991 (fila 9).
Terenurile nu sunt identificate cu denumire, întindere și vecinătăți, ci prin actele cu care ele ar fi fost dobândite.
Totodată, se depune notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc, sub nr.1146/2001 și înscrisurile ce au însoțit-
În privința acestei notificări, adresată Prefecturii Județului A întrucât ea privea acordarea de despăgubiri evaluate la suma de 20 mii dolari SUA (fila 15), această instituție, la cererea Curții, a comunicat faptul că a fost redirecționată către Primăria comunei la data de 8 iulie 2003, spre competentă soluționare (fila 34).
Aceasta, la rândul său, a comunicat Curții că notificarea, care nu privea construcții, respectiv imobilele moară și locuință, ci numai despăgubiri pentru terenuri, a fost considerată a nu putea fi soluționată în condițiile Legii nr.10/2001, întrucât toate terenurile solicitate au făcut, deja, obiectul cererii de restituire formulată în condițiile Legii nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare, soluționată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.131/2006, atacată în instanță și rămasă definitivă și irevocabilă, în urma pronunțării sentinței civile nr.5916/2007 a Judecătoriei Pitești, menținută prin decizia tribunalului ca instanță de recurs (fila 59).
Prin aceeași comunicare se arată că terenurile solicitate în condițiile Legii nr.18/1991 și următoarele sunt cele dobândite cu actul de vânzare-cumpărare nr.1446/17 aprilie 1907, actul de vânzare-cumpărare nr.2612/1908 și sentința civilă nr.349/1931, conform identificării făcute cu procesul-verbal nr.9320 al Tribunalului Argeș. Ba, mai mult, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoriei au fost descoperite înscrisuri din care rezulta că autoarea reclamantului, înstrăinase, în anii 1919 și 1948 7 pogoane din fosta sa proprietate, însă înscrisurile nu au fost valorificate pentru schimbarea soluției, în sensul reducerii suprafeței în funcție de care s-au propus despăgubirile.
În susținere, în copie, au fost înaintate hotărârea judecătorească la care s-a făcut referire, precum și plângerea adresată în contra Hotărârii nr.131/2006 a Comisiei Județene A pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Deși s-a cerut în mod repetat apelantului să arate dacă terenurile intravilane pentru care pretinde că ar fi formulat notificarea în condițiile Legii nr.10/2001 nu ar fi făcut obiectul aplicării Legii nr.18/1991, cu modificările ulterioare, în sensul de a prezenta copia cererii adresate în condițiile legislației de retrocedare funciară, acesta nu a adus asemenea probe în dosar, dimpotrivă făcând permanent referire la aceleași înscrisuri despre care intimata Autoritatea Administrativă Locală a arătat că le-a avut în vedere la formularea propunerilor și validarea lor în condițiile legislației funciare.
În acea procedură, pentru toate terenurile, atât din intravilan, cât și din extravilan, pentru care s-a constatat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, s-a luat măsura fie a restituirii, acolo unde a fost posibil, în natură, fie la înscrierea, potrivit dispozițiilor speciale ale legii, în hotărârea de acordare a despăgubirilor, pentru care procedura este comună cu cea de stabilire a despăgubirilor cuvenite în procedura de aplicare a Legii nr.10/2001, inclusiv în ceea ce privește valoarea.
În aceste condiții, instanța a pus în discuție în ședința publică din data de 29 octombrie 2009 admisibilitatea acordării dreptului la despăgubire pentru aceleași terenuri și în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001.
Pentru a se porni la examinarea acestei excepții, instanța a avut mai întâi în vedere faptul că reclamantul-apelant a formulat cererea sa, nu în contradictoriu cu autoritatea publică locală competentă să propună Comisiei centrale măsura înscrierii pe lista despăgubirilor, respectiv cu instituția Primarului comunei, ci în contradictoriu cu Comisia Comunală de aplicare a legii fondului funciar și Comisia Județeană A de aplicare a aceleiași legi, solicitând, prin acțiunea inițiatoare de instanță, anularea propunerii de validare făcută de aceste două pârâte și respectiv a Hotărârii nr.1037 din 12 iunie 2003, cu susținerea că această hotărâre nu putea privi terenurile situate în intravilanul comunei.
Curtea a constatat că soluția pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Argeș, prin care se pretinde că într-o procedură supusă controlului judiciar în primă instanță în fața judecătoriei ca instanță de drept comun și respectiv recursului la tribunal, cum este cea prevăzută de legea nr.18/1991, au fost luate măsuri în privința unor bunuri supuse dispozițiilor Legii nr.10/2001, dispoziții care stabilesc drept instanță de control judiciar în primă instanță tribunalul, este corectă, în ceea ce privește competența, întrucât reclamantul a înțeles să valorifice prevederile acestei din urmă legi în contra unor persoane care au dispus cu pretinsa depășire a puterilor date lor de Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare.
Aceasta, pentru că, apreciem că reclamantul a formulat în vederea realizării îndreptățirii pe care consideră că o are, a adresat notificare potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 Prefecturii Județului A, transmisă de către aceasta, organelor locale executive, respectiv primarul, care, în calitatea sa de conducător și al Comisiei Locale pentru aplicarea legii fondului funciar a constatat că nu poate face propunerea de acordare a despăgubirilor potrivit acestei din urmă legi, întrucât le-a mai acordat odată, în cadrul legislației fondului funciar începând cu anul 1991, iar prin cererea adresată instanței,reclamantul a contestat putea acestei din urmă comisii prin prisma art.8 din Legea nr.10/2001.
Ca atare, verificarea domeniului de aplicare a legii nr.10/2001, prin comparație cu cel al legii nr.18/1991, cade în competența în primă instanță a tribunalului, motiv pentru care nu se impune desființarea soluției și trimiterea la judecătorie spre a cerceta, în privința terenurilor intravilane, competența comisiei locale și respectiv județene de aplicare a legii fondului funciar de a dispune asupra acestora prin prisma Legii nr.18/1991.
În ceea ce privește, însă, fondul pretențiilor, respectiv susținerea potrivit căreia terenurile intravilane nu ar fi făcut obiectul Legii nr.18/1991, ci ele sunt supuse numai dispozițiilor Legii nr.10/2001, susținerile sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată privea terenurile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producție.
Totodată însă, potrivit art.23 al aceleiași legi, așa cum a avut forma în anul adoptării legii, cu modificările ulterioare, neincidente însă asupra speței de față, terenurile din intravilan ce au fost atribuite membrilor cooperatori sau altor persoane, și apoi afectate de ridicarea de construcții cu destinația de locuință și anexe gospodărești se vor compensa foștilor proprietari cu suprafețe de teren echivalente în intravilan sau în lipsă în extravilan, în imediata vecinătate.
Ca atare, în mod corect a apreciat că inclusiv terenurile fostă proprietate a autorilor reclamantului au suportat regimul de restituire prevăzut de Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare, dreptul asupra lor fiind legal valorificat și recunoscut atât în procedura administrativă, cât și în controlul judiciar exercitat în plângerile adresate instanțelor de judecată.
Astfel, apelantul nu pretinde că vreunul din terenurile pentru care a formulat notificarea nu ar fi fost solicitat în condițiile Legii nr.18/1991, or, în condițiile prevăzute de această lege, instanțele judecătorești au verificat prin prisma tuturor probelor pe care reclamantul în prezenta cauză a înțeles să le administreze (acte și expertize tehnice de transpunere în teren), întinderea totală a terenurilor pentru care au fost depuse înscrisurile și s-a stabilit care este aceasta.
Apelantul este, în realitate, nemulțumit de întinderea fizic constatată în transpunerea actelor, urmărind ca, în procedura Legii nr.10/2001, să obțină majorarea acestei suprafețelor, cu ignorarea celor statuate în cadrul unei judecăți irevocabile, pentru a ajunge la contrazicerea acestor judecăți, doar prin însumarea scriptică a cifrelor înscrise în actele invocate, chiar dacă ele nu se regăsesc întocmai în teren.
Ca atare, este nefondată critica adusă sentinței primei instanțe de fond, în temeiul art.8 din Legea nr.18/1991 și 1201 Cod civil, apelul urmând a fi respins, întrucât pe calea prezentei contestații se urmărește a se stabili o altă situație de fapt și de drept decât cea care s-a statuat cu privire la totalul proprietăților intravilane deținute anterior de către autorii și pentru care a mai avut loc judecata în dosarul nr-, în care, prin sentința civilă nr.5916 din 2 noiembrie 2007 în care s-a soluționat plângerea împotriva nr.131/2006, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr.846/R din 15 mai 2008 Tribunalului Argeș.
Prin această judecată, purtată în cadrul procesual stabilit de Legea nr.18/1991, s-a statuat în mod irevocabil asupra întinderii fostelor proprietăți ale celor doi autori, în intravilanul localității.
Astfel, prin sentința civilă nr.5916 din 2 noiembrie 2007, irevocabilă prin respingerea recursurilor prin decizia nr.846/R din 15 mai 2008 Tribunalului Argeș, Judecătoria Piteștia reținut în fapt că autorul inițial, a deținut, în intravilanul localității, suprafața de 8,51 ha. curți-construcții, ca și 12,415 ha. teren agricol și 2,81 ha. teren pădure.
Bunurile au fost înstrăinate în mod egal descendenților, iar, și, le-au partajat prin sentința civilă nr.349/17 septembrie 1931.
Anterior, înstrăinase surorilor sale câte din partea sa, așa încât, în concret, reclamantul a dovedit că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma celor două autoare, și fiica acesteia, pentru 3,103 ha. intravilan, 2,12 ha. agricol și 0,70 ha. teren forestier.
Cum însă, prin hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii fondului Funciar Ais -a validat dreptul numai pentru 4,5 ha. în echivalent prin acordarea de despăgubiri, sens în care hotărârea nu a fost contestată de către reclamant, ținându-se cont numai de înscrierile din registrul agricol, instanța a stabilit că i se mai cuvine restituirea, tot prin echivalent în despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, a încă 7.230. intravilan categoria curți-construcții, precum și 2.000. teren forestier.
Chiar și prin apelul de față, formulat împotriva sent.civ.nr.79/22 iunie 2005 (fila 23 dosarul prezent), contestatorul arată că avea în intravilanul localității 3,86 ha. pretinzând însă că în procedura de aplicare a Legii nr.18/1991 a avut loc o reconstituire a dreptului de proprietate numai pentru terenurile agricole, susținere care însă nu se verifică, din lecturarea hotărârilor pronunțate în instanța judecătorească în atacarea rezultatului acestei proceduri administrativ-jurisdicționale speciale, dimpotrivă, cum s-a arătat mai sus, atât comisiile de fond funciar cât și instanțele având în vedere întregul drept funciar, atât intra, cât și extravilan, așa cum rezulta din actele de proprietate, comparativ cu registrul agricol, iar nu numai terenurile cu destinație agricolă.
Este evident, nemulțumirile apelantului privesc restituirea cantitativă, așa cum a avut ea loc în procedura de aplicare a Legii nr.18/1991, prin precizările depuse la data de 11 decembrie 2008 (fila 57) la prezentul apel, arătând că diferența de 3,7 ha. pe care o solicită ar fi teren agricol și pădure.
În procedura prevăzută însă de Legea nr.10/2001 se prevede în mod expres că nu pot fi restituite terenuri ce s-au circumscris sferei de reglementare a legilor de retrocedare funciară anterioare și au și făcut, în concret, obiectul aplicării acestora, așa încât, constatându-se că, într-adevăr, terenurile din intravilanul localității pentru care contestatorul a formulat notificarea în condițiile acestei legi au căzut sub incidența procedurii de reconstituire instituită de Legea nr.18/1991, trecând și prin filtrul judiciar, apelul este nefondat, sens în care potrivit art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins, potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă
Cum în privința casei și a morii ce se pretinde că s-ar fi aflat pe terenurile intravilane apelantul a precizat, în mod expres, că nu a formulat pretenții în fața instanței, iar din adresa sus-amintită rezultă că nici notificare, în condițiile legii nr.10/2001 nu a adresat, urmează ca argumentele invocate de către acesta să fie considerate numai criterii de stabilire a identității terenurilor pentru care partea a înțeles să sesizeze instanța de judecată, iar nu imobile pentru care s-ar fi formulat cereri în justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul -, domiciliat în B,-,.II,.6, sector 1, împotriva sentinței civile nr.79 din 22 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR A, cu sediul în Pitești, nr.1, județul și COMISIA COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în comuna, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- ---, - -,
Grefier,
- G,
Red.-
Tehnored.Ex.7/04.11.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Georgiana Nanu
