Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 168
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în C-.1.3, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 456 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și Geneva, ambii domiciliați în M - - jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și, reprezentați de avocat din cadrul Baroului C, conform împuternicirii avocațiale nr. 59253 din 6 februarie 2009 și intimații-pârâți și Geneva, reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr.46 din 25 februarie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanțele nr. - din 9 decembrie 2008 în valoare de 4,00 lei și nr.- din 3 februarie 2009 în valoare de 5,00 lei, ambele reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să pregătească apărarea, întrucât a fost angajat de scurt timp.
Avocat, având cuvântul, arată că nu se opune amânării cauzei.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că avocat a acordat asistență juridică intimaților și în fața instanțelor de fond și apel, astfel că are cunoștință despre conținutul dosarului, motiv pentru care respinge cererea de amânare și acordă posibilitatea intimaților de a depune concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată, constatând astfel cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că hotărârile sunt date cu încălcarea legii în ceea ce privește obiectul acțiunii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, instanțele nu au apreciat corect obiectul acțiunii dedus judecății și au aplicat greșit legea, motivarea deciziei dată în apel fiind o preluare a sentinței instanței de fond.
Arată în continuare că reclamanții au dobândit imobilul în februarie 2007, după ce anterior s-au interesat de posibilitatea construirii unei locuințe pe teren și au purtat discuții cu intimații pentru cumpărarea unei porțiuni de teren de la aceștia, însă ulterior suma solicitată de intimați pentru respectiva porțiune de teren a fost foarte mare, fiind amplificată nejustificat.
Mai arată că în mod greșit instanțele anterioare au reținut că terenul are categoria de folosință fâneață, în realitate fiind un teren intravilan cu destinația de construcții, care este un loc înfundat, calea de acces la drumul public prezentând grave inconveniente, având o lățime de numai 60 cm, între două garduri ale proprietăților învecinate.
Totodată, instanțele nu au stabilit exact situația din teren, potrivit art. 129 al.5 Cod pr.civilă, iar din expertiza rezultă că există posibilitatea creării unei căi de acces pe o lungime de 140.l și o lățime de 2,5. pentru accesul unui autoturism sau mașină de pompieri, conform reglementărilor în vigoare.
Precizează că recurenții sunt disponibili să achite cheltuielile pentru realizarea lucrărilor indicate de expertul, conform variantei A, respectiv mutarea a patru pomi, a conductei de gaze și un cămin de apă. Varianta B este mult mai costisitoare, afectând o suprafață de 381.aparținând unui număr de zece proprietari, la fel și varianta
În consecință solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În temeiul art. 304 pct.5 Cod pr.civilă arată că hotărârile au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 105 Cod pr.civilă, motiv de ordine publică. Arată că deși s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții au fost citați cinci termene de judecată, ulterior nu au mai fost citați, la instanța de fond, în apel nefiind citați deloc, iar hotărârile nu cuprind nici un fel de mențiuni cu privire la această cerere.
Avocat, având cuvântul, arată că soluțiile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt corecte față de probele administrate în cauză, trecerea pe proprietatea intimaților nu este posibilă, față de concluziile expertizei efectuată în cauză, lucrările ce ar trebui executate fiind mult prea costisitoare. Recurenții au cumpărat un teren pășune, cu cca. 6 lei/, iar după cumpărare au solicitat primăriei trecerea acestuia în intravilan, lucru care s-a și întâmplat. Și prin expertiză s-a arătat că terenul are categoria fâneață, iar accesul se face pe o de cca. 60 cm. dar gardul ce o delimitează nu poate fi mutat fără degradarea acestuia în totalitate, deoarece are fundația din beton.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și planșe foto.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr. 1462/262/14.06.2007, reclamanții și au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții și Geneva, să dispună constituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
Reclamanții au arătat, în motivarea acțiunii, că fondul proprietatea reclamanților este înconjurat de alte fonduri, iar accesul la drumul public se realizează pe o alee de aproximativ 50 - 60 cm, fapt ce reprezintă un grav inconvenient în exploatarea terenului lor, singura posibilitate de a se lărgi fiind aceea de a se ocupa o suprafață din terenul proprietatea pârâților, nemaiexistând o altă cale de a acces la proprietate.
În susținerea cererii reclamanții au depus la dosar acte, respectiv: dovada încercărilor de soluționare amiabilă a litigiului, contractul de vânzare - cumpărare a terenului de către reclamanți, autentificat sub nr. 468/7.02.2007 la BNP - din M, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, practică judiciară în materie, certificat de urbanism nr. 216/24.09.2007 eliberat de Primăria M pentru efectuarea de construcții pe terenul în cauză.
Pârâții, în temeiul art.115 Cod pr.civilă, au depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii arătând că există un drum de acces cu piciorul la proprietatea reclamanților însă, aceștia doresc lărgirea acestuia pentru a se asigura trecerea cu autoturismul. Mai arată pârâții că această lărgire implică eforturi și cheltuieli considerabile, urmând a fi demolat un gard cu fundație de beton, mutat un cămin de apă și scoși mai mulți pomi fructiferi și au depus în susținerea întâmpinării înscrisuri cu privire la cuantumul cheltuielilor necesare mutării gardului.
În dovedirea cererii reclamanții și pârâții au solicitat administrarea probei cu martori, cercetare locală și cu expertiză tehnică topografică prin care să se identifice căile de acces la terenul proprietatea reclamanților și varianta cea mai economicoasă de acces, probe încuviințate de către instanță.
Prin sentința civilă nr.309 din 23 aprilie 2008 Judecătoria Morenia respins cererea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâții și Geneva.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare a terenului de către reclamanți, autentificat sub nr. 468/7.02.2007 la BNP - din M, reclamanții au cumpărat o suprafață de teren de 1495 mp având categoria de folosință - fâneață și ieșirea la drumul public pe o alee cu o lățime de aproximativ 60 cm, accesul făcându-se cu piciorul; că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă existența și a unui al doilea drum de acces mai anevoios și care străbate mai multe proprietăți având aceeași categorie de folosință - fâneață; că proprietatea reclamanților este situată în spatele proprietății pârâților care se află la stradă iar pe care reclamanții vor să o lărgească intrând pe proprietatea reclamanților, se află pe latura din dreapta a suprafețelor în cauză; că această alee a fost lăsată de primii proprietari stabiliți în zonă cu ocazia construirii imobilelor și este folosită de către localnici și animale; că face trecerea către terenurile fâneață de pe care se transporta fânul cu spatele; că pe porțiunea pe care se solicită mutarea gardului și stabilirea servituții de trecere, pârâții au construit un gard cu fundație de beton care măsoară în afara curții 1,40 metri, înălțimea totală a gardului fiind de 2,80 metri iar în interiorul curții se află un cămin de apă și mai mulți pomi fructiferi care trebuie înlăturați pentru a se asigura trecerea cu autoturismul, cheltuielile ce urmează a fi efectuate fiind considerabile; că, potrivit art. 616 cod civil "proprietarul care nu are nicio ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său" iar în speță, reclamanții solicită scoaterea din proprietatea pârâților a suprafeței necesare trecerii întrucât, prin mutarea gardului și a celorlalte construcții și refacerea în forma actuală, pârâții nu mai pot, la momentul încetării servituții, să-și recapete proprietatea; că una dintre condițiile necesare stabilirii unei servituți de trecere este aceea a lipsei oricărei ieșiri la calea publică fapt ce presupune ca, și în prezent, reclamanții să se folosească de proprietatea pârâților sau a altor persoane, însă aceștia acced la terenul lor pe menționată, existând și posibilitatea de acces cu autoturismul pe drumul de sondă și apoi prin fâneață, conform variantei a doua din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanți și - care au arătat că singura posibilitate de constituire a servituții de trecere este cea reținută de varianta I; că expertul a realizat încă două variante B și C care nu au fost viabile; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia, motivând greșit hotărârea pe situații de fapt inexistente; că instanța de fond a înțeles greșit că reclamanții vor o cale de acces "ca să poată intra cu autoturismul lor până la terenul lor", ceea ce nu constituie obiectul acțiunii; că ei au solicitat instituirea unui drept de servitute asupra fondului pârâților pentru că nu pot exploata proprietatea lor conform destinației terenului și anume să își construiască o locuință și singura cale de acces este cea din varianta A; că celelalte variante nu sunt viabile întrucât fie traversează o zonă cu alunecări de teren în și mai multe proprietăți, fie divizează curțile a două gospodării aparținând numiților și; că ei sunt de acord să îi despăgubească pe intimații pârâți pentru teren, gard, pomii fructiferi și reamplasarea conductei de gaze; că existența locului înfundat este străină de voința și faptele lor și că exploatarea fondului dominant este imposibilă fără existența servituții de trecere.
Prin decizia civilă nr. 456 din 5 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și, păstrând sentința apelată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că terenul cumpărat de reclamanții apelanți având categoria de folosință - fâneață are ieșirea la drumul public pe o alee cu o lățime de aproximativ 60 cm, accesul făcându-se cu piciorul; că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă existența și a unui al doilea drum de acces mai anevoios, în, cu alunecări de teren și care străbate mai multe proprietăți având aceeași categorie de folosință - fâneață; că proprietatea reclamanților este situată în spatele proprietății pârâților care se află la stradă iar pe care reclamanții apelanți vor să o lărgească intrând pe proprietatea reclamanților, se află pe latura din dreapta a suprafețelor în cauză; că această alee a fost lăsată de primii proprietari stabiliți în zonă cu ocazia construirii imobilelor și este folosită de către localnici și animale; că face trecerea către terenurile fâneață de pe care se transporta fânul cu spatele; că pe porțiunea pe care se solicită mutarea gardului și stabilirea servituții de trecere, pârâții au construit un gard cu fundație de beton care măsoară în afara curții 1,40 metri, înălțimea totală a gardului fiind de 2,80 metri iar în interiorul curții se află un cămin de apă și mai mulți pomi fructiferi care trebuie înlăturați pentru a se asigura trecerea cu autoturismul.
Față de această situație de fapt, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 616 Codul civil întrucât locul nu este înfundat, are ieșire la drumul public atât pe cu o lățime de aproximativ 60 cm prin care accesul se face cu piciorul cât și la drumul de sondă pe existând și posibilitatea de acces cu autoturismul pe drumul de sondă și prin terenurile categoria fâneață, conform variantei a doua din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și -, criticând-o pentru nelegalitate susținându-se că în mod greșit a fost respins apelul acestora ca nefondat menținându-se hotărârea instanței de fond deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că există o posibilitate de constituire a servituții de trecere prin varianta A din raportul de expertiză de 48 mp.
O altă critică vizează faptul că decizia instanței de apel nu este motivată, nu s-au administrat noi probatorii, instanța nu a făcut altceva decât să preia motivarea instanței de fond.
Deși sun t probe la dosar instanțele nu rețin și nu motivează hotărârile în sensul că reclamanții au fost de acord să-i despăgubească pe pârâți cu sumele stabilite de expert, de asemenea au fost de acord să încheie o tranzacție cu privire la servitute, pârâții fiind cei care au avut o poziție oscilantă, în final refuzând acest lucru în mod cu totul nejustificat.
Susțin recurenții - reclamanți că existența locului înfundat este străină de voința și faptele lor și că exploatarea fondului dominant este imposibilă fără existența servituții de trecere, că aceștia sunt de acord să-i despăgubească pe pârâți, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri potrivit susținerilor lor.
În cuprinsul motivelor de recurs pe lângă aprecierile personale cu privire la servitutea de trecere au făcut și un istoric al cauzei deduse judecății.
De asemenea în susținerea motivelor de recurs recurenții au depus copii la dosar o serie de înscrisuri, respectiv și practică judiciară în materie.
Intimați - pârâți au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate de către recurenții - reclamanți.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună constituirea unui drept de servitute pe terenul proprietatea pârâților în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare, acțiune respinsă la instanța de fond soluția fiind menținută și în apel.
Astfel prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7.02.2007 și autentificat sub nr. 468, reclamanții au cumpărat o suprafață de 1495. teren având categoria de folosință și o ieșire la drumul public pe o lățime de 60 cm, dorind ca pentru exploatarea terenului să se creeze o servitute de trecere pe terenul pârâților, prin reducerea proprietății acestora și contrar voinței lor.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil proprietarul care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său, în cauza de față însă practic se solicită scoaterea din proprietatea pârâților a terenului necesar servituții, situație în care și pârâții trebuie să-și exprime un acord în acest sens, ori nu se poate aduce atingere dreptului de proprietate al acestora.
De altfel din probele dosarului rezultă că reclamanții au acces la calea publică prin acea alee de trecere, există posibilitatea de acces cu autoturismul pe drumul vechi, de sondă și respectiv fâneață, ceea ce a confirmat și expertul în variantele făcute.
Dacă s-ar merge pe solicitarea recurenților - reclamanți în sensul omologării variantei A din raportul de expertiză, aceasta ar fi foarte împovărătoare pentru pârâți așa cum se arată în cuprinsul raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, astfel că și sub acest aspect criticile recurenților sunt nefondate.
Servitutea de trecere se poate stabili prin lege dar și prin voința părților, criteriu care nu poate fi înlăturat sau ignorat, cum de altfel corect au reținut și instanțele de fond și apel.
În ceea ce privește faptul că decizia instanței de apel nu este motivată și această critică este nefondată deoarece verificând hotărârea se poate constata că aceasta respectă cerințele prevăzute de dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, fiind arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Sunt lipsite de relevanță susținerile recurenților - reclamanți, potrivit cărora existența locului înfundat este străină de voința și faptele lor, deoarece au cumpărat terenul în litigiu cunoscând situația acestuia, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în cuprinsul căruia se face expres mențiunea că este o fâneață (filele 13-14 dosar fond ).
Rezultă așadar pentru toate considerentele mai sus expuse că recursul reclamanților este nefondat și va fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimaților 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în C-.1.3, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 456 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și Geneva, ambii domiciliați în M - - jud.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
C ,
Grefier,
Fiind în concediu odihnă semnează
prim grefier,
Red. CP
Tehnored.CN
2 expl./10.03.2009
nr- Judecătoria Moreni
nr- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
