Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 367 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în com. jud. D, precum și pârâții și, ambii domiciliați în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimatul-pârât prin procurator, personal, lipsind intimații-reclamanți și, precum și intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 25 februarie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită amânarea cauzei pentru a putea angaja apărătorul care l-a asistat și în fața instanței de fond și a face dovada că a solicitat cheltuieli de judecată, întrucât a fost bolnav și nu l-a putut contacta.
Procuratorul intimatului-pârât, având cuvântul, arată că i-au fost comunicate motivele de recurs, a luat cunoștință de conținutul acestora și nu solicită termen. Solicită respingerea cererii recurentului de amânare a cauzei, deoarece sunt eronate susținerile acestuia.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea de amânare formulată de recurentul-reclamant având în vedere că acesta a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, a redactat motivele recursului încă de la 23 decembrie 2008, primit citația la data de 2 februarie 2009, și-a justificat cererea pentru a se face dovada că s-au solicitat cheltuieli de judecată, precum și poziția intimatului prezent, care nu a fost de acord cu amânarea cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că i-au fost luate drepturile de proprietate și la intimitate. Mai arată că expertiza este greșită, întrucât lipsesc cei 360. ce i-au fost luați.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar și acordarea de cheltuieli de judecată.
Procuratorul intimatului, având cuvântul, arată că în expertiză se specifică că suprafața de 300. este deținută de recurent în spatele grădinii, dar acesta nu vrea să recunoască. Precizează că posedă autorizație pentru construcția sa, iar terenul solicitat de recurent are alte vecinătăți, astfel cum s-a concluzionat și în expertiză, care arată clar că intimatul posedă terenul ce este prevăzut în titlul său de proprietate.
În consecință solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 29.11.2006 sub nr. 3346/ 2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor învecinate și, ca urmare, să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesia suprafața de 413. pe care au acaparat-o din proprietatea reclamanților și să desființeze servitutea de vedere reprezentată de cele cinci ferestre situate pe peretele casei la o distanță mai mică de 2, precum și haznaua aflată în aproprierea casei și a puțului ce le aparține.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 2000. intravilan, conform titlului de proprietate prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctului, iar pârâții le-au acaparat din teren suprafața de 413. linia de hotar necorespunzând cu întinderea suprafețelor de teren pe care le dețin, ceea ce generează neînțelegeri între părți.
Au mai arătat reclamanții că pârâții și-au edificat o casă și au cinci ferestre de vedere către proprietatea lor, realizate cu nerespectarea dispozițiilor art. 612 Cod civil, de asemenea, construind și o hazna în apropierea casei și a puțului, ceea ce constituie o sursă de poluare.
La termenul de judecată din data de 30.01.2007 apărătorul reclamanților a învederat că numele corect al pârâtei este, iar nu.
În temeiul art. 115 -118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este proprietarul suprafeței de 1800. conform sentinței civile nr. 586/2006, teren învecinat cu cel al reclamanților, hotarul dintre proprietăți datând de peste 30 ani, anume un gard construit de către tatăl reclamanților.
A mai precizat pârâtul cu privire la ferestre că sunt de lumină și nu de vedere, având geamuri care nu se deschid, iar haznaua este edificată din beton cu plafon de ciment, de cca. 5 ani și este perfect izolată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, probe testimoniale și probă cu expertiză specialitate topografie, raportul de expertiză și completarea la acesta fiind depuse la dosar.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3624/20 decembrie 2007, Judecătoria Răcaria admis în parte cererea reclamanților, și și a obligat pe pârâții și să desființeze servituțile de vedere în sensul de a pune geamuri și de a transforma ferestrele doar în deschideri pentru aer și lumină, a respins capetele de cerere privind revendicarea, grănițuirea și desființarea fosei septice și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții pretind stabilirea unei linii de hotar dintre proprietățile lor și cea a pârâților, susținând că le-a fost acaparată o suprafață de teren aspect însă neconfirmat prin probele administrate.
Din actele de proprietate ale părților rezultă că pârâții dețin în drept și în fapt aceeași suprafață de teren anume 1800 mp în cauză nedemonstrându-se ocuparea abuzivă a unui teren pretins de către reclamanți.
Ca urmare a acestui aspect nu se poate primi nici solicitarea pentru efectuarea grănițuirii întrucât între părți există un gard ce delimitează proprietățile limitrofe.
A mai reținut instanța că s-a dovedit însă existența unui număr de 5 ferestre cu vedere spre gospodăria pârâților astfel că potrivit art.611-614 Cod civil, se va impune proprietarului să desființeze această servitute în sensul de a pune geamuri și de a transforma ferestrele în deschideri pentru aer și lumină, motivat de împrejurarea că aceștia nu au o altă posibilitate de aerisire și de luminozitate.
În ceea ce privește fosa - haznaua, având în vedere concluziile raportului de expertiză și văzând și disp.art.610 Cod civil, cum aceasta nu aduce prejudicii reclamaților, acest capăt de cerere urmează a fi respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.612 Cod civil.
În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren solicitată, tribunalul se va putea pronunța numai după ce se va soluționa cauza privind nulitatea absolută a titlului de proprietate emis intimatului.
În cauză au fost depuse înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.367 din 29 septembrie 2008, respins apelul ca nefondat și a păstrat ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, reținând că în mod corect și legal aceasta a considerat că nu s-a făcut dovada acaparării de teren din proprietatea reclamanților, astfel că nu se impune nici grănițuirea deoarece între cele două proprietăți există un gard ce le delimitează.
În ceea ce privește solicitarea privind servitutea de vedere, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a considerat că atâta timp cât pârâții nu au altă modalitate de aerisire și luminozitate se impune transformarea celor cinci ferestre în ferestre deschidere pentru aerisire și lumină prin montarea de geamuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că i s-a luat dreptul la proprietate și intimitate, în registrul agricol al familiei se specifică în sat, intravilan 1400 mp, iar până în anii 1950 acolo unde au locuit înainte aveau 1800 mp.
A mai precizat recurentul că suprafața sa de 2000 mp se află în spațiile și sub construcțiile intimaților, curtea sa este închisă la J cu construcții de 25 mp, iar fosa se află la mai puțin de 10 de fântână.
Pe de altă parte avocatul a cerut verbal cheltuieli de judecată de 5000 lei, iar experta nu a văzut faptele, motiv pentru care a formulat plângere penală.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul recurent alături de și, intimați în faza de recurs au investit inițial Judecătoria Răcari cu o cerere având mai multe petite și anume: revendicare, grănițuire, servitute de vedere și desființarea unei haznale și a unui puț, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții și, intimați în litigiu de față.
În urma administrării probatoriului prima instanță a admis numai capătul de cerere având ca obiect servitute de vedere, fiind respinse petitele referitoare la revendicare, grănițuire și desființarea fosei și luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată, soluție menținută de instanța de apel prin respingerea apelului.
În ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect revendicare, acesta a avut la bază lucrarea de expertiză întocmită de expert.
Din respectiva lucrare rezultă împrejurarea că expertul a avut în vedere la efectuarea măsurătorilor titlurile de proprietate ale părților, respectiv pentru reclamantul cel cu nr. 66212/1995, iar pentru pârâți cel cu nr. -/2003.
În urma identificării terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate, măsurării acestora și poziționării pe schița de plan expertul a concluzionat că fiecare dintre părți stăpânesc suprafețe avute în titlul de proprietate, neexistând vreo acaparare de către pârâți a vreunei porțiuni a reclamantul.
Împrejurarea că suprafața totală a reclamanților nu formează un trup compact, fiind deținută în afara curții împrejmuite cu gard și o suprafață de teren de 300 mp nu se datorează pârâților, ci modului de efectuate a operațiunilor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate al primilor.
Ori, dacă reclamanții erau nemulțumiți de amplasamentul terenului aveau posibilitatea contestării în procedura specială, iar nu să solicite terenul de la pârâți care stăpânesc suprafețele potrivit titlului de proprietate al acestora.
Așa fiind criticile recurentului că i s-a luat dreptul la proprietate și intimitate, în registrul agricol al familiei se specifică în sat, intravilan 1400 mp, iar până în anii 1950 acolo unde au locuit înainte aveau 1800 mp. sunt nefondate.
sunt nefondate și criticile potrivit cu care suprafața sa de 2000 mp se află în spațiile și sub construcțiile intimaților, curtea sa este închisă la J cu construcții de 25 mp, iar fosa se află la mai puțin de 10 de fântână.
Sub aspectul dreptului la intimitate prin sentință a fost admis capătul de cerere având ca obiect servitute de vedere, astfel încât să fie respectate distanțele legale.
În ceea ce privește critica în sensul că experta nu a văzut faptele, motiv pentru care a formulat plângere penală, așa cum s-a menționat în precedentul prezentelor considerente expertul la întocmirea lucrării a avut în vedere actele de proprietate ale părților, iar faptul că a fost formulată o plângere penală, chiar dacă ar corespunde realității întrucât afirmația recurentului nu este probată în nici un mod nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârilor pronunțate în precedent.
Susținerea recurentului în legătura cu distanța de edificare a fosei este contrazisă de concluziile raportului de expertiză și nu este probată în nici un mod.
De altfel acesta nu a criticat hotărârea sub respectivul aspect în fața instanței de apel astfel încât motivul apare exercitat omissio medio.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată din încheierea de amânare a pronunțării din data de 18.12.2007 a Judecătoriei Răcari rezultă că apărătorul reclamanților nu a solicitat sume cu acest titlu, iar calea de atac formulată a fost respinsă astfel încât nu se pune problema acordării acestora.
Mai mult decât atât deși recurentul face vorbire de o sumă de 5000 lei la dosarul primei instanțe nu există dovezi cu privire la un astfel de cuantum.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimatul prin procurator nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 367 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în com. jud. D, precum și pârâții și, ambii domiciliați în com. jud. D, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Fiind în semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red.
2ex./ 02.03.2009
3346/2006 Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
