Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1728/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1728/R/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de: reclamanta L, de intervenientele în nume propriu și, respectiv, recursul declarat de intervenienta în nume propriu L, împotriva deciziei civile nr. 18 din 20 martie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții S și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, având ca obiect servitute de trecere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 8 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1199/13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a admis excepția invocată de - SRL și, în consecință, s-a constatat lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei - SRL Z; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de - SRL Z și - SRL Z împotriva pârâților - SRL și Primăria municipiului Z și, în consecință s-a stabilit în favoarea celor două interveniente o servitute de trecere pe o lungime totală de 1069,53 ml și o lățime de 4,5 ml, în favoarea nr. top. 1860/1/3/b, 1860/2/1/20, 1860/2/1/6 și 2224/a/2/1/a/3, înscrise în CF nr. 6088, pe aliniamentul hașurat cu culoare galbenă din raportul de expertiză efectuat de d-nul expert; s-a dispus notarea în CF a celor două interveniente; s-a admis în parte cererea intervenientei - SRL, intervenientele fiind obligate să-i plătească acesteia suma de 146.792 lei reprezentând contravaloarea terenului și 11.245 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de pază; s-a respins cererea privind plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea întreținere; s-a constatat că - S SA nu mai are calitate procesuală pasivă; au fost obligate intervenientele la plata sumei de 4.373 lei în favoarea - SRL C-
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, reclamanta a cumpărat în data de 13.05.2005, de la S imobilul compus din două hale de producție, o cabină și o poartă situată în, imobil în suprafață totală de 1145,36 mp, înscris în CF 985 Z, nr. top. 2224/a/1/4/1, în timp ce pârâta SA SA Zac umpărat în cursul anului 2005 de la - SA Z imobilele notate în CF 6088, 6100, 6089, 6093, 6095, 6090, 6091, 6092, 6094, 6096, 6097, 6098, 6101, 6102, conform contractului depus la dosar, fiind proprietara drumului de acces notat în CF nr. 6088. Expertiza topografică efectuată în cauză a stabilit faptul că terenul reclamantei în suprafață de 4171 mp este loc înfundat și necesită stabilirea unei servituți de trecere care urmează a fi stabilită peste parcela cu nr. top 1860/1/1/3/b, 1860/2/1/20, 1860/2/1/6 și 2224/a/2/1/a/3, din CF 6088, pe o lungime de 1069,53 ml și o lățime de 4,5 ml, acest drum de acces fiind în administrarea Consiliului Local Expertiza în construcții efectuată în cauză a determinat valoarea unui metru pătrat de drum betonat, valoarea cheltuielilor generate de întreținerea drumului și cu împrejmuirea. Este adevărat că această cale de acces nu este cea mai scurtă, însă instanța a avut în vedere faptul că aceasta este folosită de mult timp atât de reclamantă cât și de interveniente și că urmează să fie stabilită pe un drum betonat, care deja este construit. În baza art. 6161. civ. s-a stabilit servitutea de trecere, concomitent cu obligarea intervenientelor la plata către - a contravalorii terenului și a contravalorii serviciilor de pază, reprezentând despăgubiri pentru folosirea servituții. La stabilirea servituții s-a avut în vedere faptul că aceeași servitute a fost stabilită în favoarea altor părți, în dosarul nr. 135/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta - SRL Z și intervenientele - SRL și - SRL, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a despăgubirilor cuvenite - SRL, solicitând desființarea sentinței și respingerea cererii formulată de - SRL proprietate despăgubiri constând în contravaloarea drumului și pază.
Intervenienta - SRL a formulat cerere de aderare la apel, arătând că-și menține excepțiile invocate la fondul cauzei, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a - SRL Z și excepția lipsei dreptului și interesului legitim al apelantelor și solicitând instanței ca în funcție de concluziile expertizei ce se impune a fi completată să se stabilească valoarea despăgubirilor, cuprinzând valoare teren, valoare de folosință, pază, amortizare, impozite și taxe, întreținere și reparare a drumului.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 18/20.03.2008, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul declarat de reclamanta - SRL Z și de intervenientele - SRL Z și - SRL Z, precum și aderarea la apel formulată de - SRL și a schimbat sentința primei instanțe în ceea ce privește cererea intervenientei - SRL C-N, de obligare a intervenientelor - SRL și - SRL la plata contravaloarea terenului și a serviciilor de pază și, rejudecând cauza sub acest aspect, a dispus obligarea celor două interveniente la plata către - SRL a unui prejudiciu în sumă de 308,49 lei lunar; s-a respins ca nefondată cererea intervenientei - SRL privind contravaloarea serviciilor de pază; au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței; s-a respins cererea apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în considerentele deciziei faptul că, traseul servituții a fost corect stabilit de către prima instanță raportat la faptul că este utilizat de toate părțile din zonă, însă, despăgubirile au fost calculate greșit, având în vedere că în speță nu este vorba despre o vânzare a terenului, care ar justifica plata prețului acestuia, ci este vorba de utilizarea drumului de către proprietarul locului înfundat, care va fi obligat la plata despăgubirilor în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. De asemenea nu se justifică acordarea cheltuielilor cu paza sau cele reprezentând contravaloarea impozitului achitat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte intervenienta - SRL ( 2-7), iar pe de altă parte reclamanta - SRL și intervenientele - SRL Z și - SRL ( 9-10).
Prin propriul recurs reclamanta și intervenientele au contestat modalitatea de stabilire a despăgubirilor, arătând că se impune înlăturarea despăgubirilor reprezentând cheltuieli cu paza, deoarece acestea nu sunt determinate de exercitarea servituții, în sensul celor prevăzute de art. 616. civ. precum și a cheltuielilor reprezentând impozitul pe teren, întrucât acesta cade în sarcina proprietarului.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. arătându-se că decizia este nelegală sub aspectul modalității de stabilire a despăgubirilor, care nu au nicio legătură cu servitutea stabilită și că, toate aceste cheltuieli pretinse de - SRL sunt cheltuieli pe care aceasta le-a suportat în calitate de proprietar și anterior stabilirii servituții, nefiind făcute în interesul de a păzi drumul, ci în interes propriu, paza fiind justificată prin aceea că - SRL achiziționează deșeuri metalice, fiind necesar să le păzească prin propriul sistem de pază, sistem ce nu are nici o legătură cu folosința drumului.
Prin propriul recurs intervenienta - SRL a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Zalău, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de intervenție și a obligării intimatelor - SRL Z, - SRL Z și - Com SRL la plata, atât a despăgubirilor, înregistrate în evidențele contabile, care să includă inclusiv cota-parte din cheltuielile ocazionate cu paza către - SRL C-N, cât și a despăgubirilor prin stabilirea cotei-părți pentru fiecare intimată, egală cu valoarea de folosință a drumului parcurs, stabilit din valoarea de circulație a drumului.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit și nelegal au fost respinse ca nefondate cererile de recuzare formulate împotriva judecătorilor și, prin încheierea din 27.09.2007, având în vedere că aceștia și-au mai spus părerea în alte trei dosare similare cu nr-, nr- și nr-, soluția din apel fiind astfel previzibilă, recurentei fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil și o justiție imparțială, reglementat de art. 124 din Constituție și art. 6 pct. 1 CEDO. În mod greșit instanța de apel admite apelul - Z, considerând că are calitate procesuală activă, dat omite să dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor lunare alături de celelalte intimate. În mod nelegal instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dreptului și interesului legitim al celor trei intimate, care au posibilitate de a ajunge la proprietatea lor urmând un drum public din, sau drumul public nou pe limita de proprietate cu - SA Z, din cele patru variante de drum, două fiind drumuri publice, așa cum rezultă din ortofotoplanurile depuse la dosarul de apel, în prezent fiind utilizată porțiunea din varianta 4 de la fila 81.
Deși recurenta a solicitat instanței de apel să ia act de disponibilitatea sa de a vinde o suprafață de teren care este necesară părților pentru amenajarea drumului de acces de la drumul public până la edificatele proprietatea acestora, totuși nu s-a ținut seama de aceasta, mai ales că în contractul de vânzare-cumpărare de la fila 2 și în extrasul CF de la fila 4, este stabilit în favoarea reclamantei - SRL un drept de acces asupra numărului cadastral 2110 din CF 8063 Z, CF 8063 Z și CF 985 Z, fiind depuse în copie la dosar la filele 82 și 83. Intimatele au cumpărat edificatele cunoscând faptul că proprietarul terenului aferent este intimata Municipiului Z și că locul este înfundat, niciodată terenul aferent construcțiilor, proprietatea intimatelor, nu a fost beneficiarul dreptului de servitute de trecere care să fi fost radiat, susținere nedovedită de către intimate. În mod nejustificat instanța de apel a respins cererile în probațiune, respectiv, completarea expertizei topografice, o contraexpertiză în construcții specialitatea drumuri, o cercetare la fața locului, instanța de apel refuzând să se pronunțe asupra obiectivelor aflate la fila 77, în încheierea de ședință din 22.11.2007 nereținându-se depunerea acestor obiective la dosar. Deși s-a solicitat stabilirea despăgubirilor datorate pentru folosința drumului, în cotă-parte pentru fiecare intimată, și, deși se impunea expertiză contabilă pentru lămurirea valorii reale a despăgubirilor, totuși instanța de apel nu a dispus asupra acestora.
Tot în motivarea recursului a fost criticată modalitatea de stabilire a servituții, arătându-se de către recurentă că expertiza contabilă nu poate fi făcută mai înainte de o expertiză topografică care să indice drumul cel mai scurt, urmând unul din cele două drumuri publice, impunându-se deci completarea expertizei topografice pentru a se stabili drumul cel mai scurt și mai puțin împovărător pentru toți proprietarii. Recurenta a criticat și respingerea de către instanța de apel a cererii privind acordarea contravalorii serviciilor de pază, arătând că deși intimatele sunt terțe față de contractul de pază, paza profită tuturor.
Ulterior, la data de 5 septembrie 2008, recurenta - SRL a depus o precizare a motivelor de recurs, cu privire la care Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din 8 septembrie 2008, invocat excepția decăderii acestei recurente din dreptul de a-și mai preciza ori dezvolta motivele de recurs, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 3021lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306.pr.civ. cu consecința neluării în seamă a acestor precizări a motivelor de recurs ( 18).
Examinând recursurile, Curtea constată că recursul - SRL este inadmisibil, recursul - SRL este nefondat, iar recursul intervenientelor - SRL și - SRL este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse.
În ceea ce privește recursul declarat de - SRL.
- SRL a avut calitatea de reclamantă în dosarul primei instanțe, calitate procesuală pe care aceasta ar urma să o păstreze în toate etapele și fazele procesuale.
La fila 55 din dosarul de fond a fost depusă o cerere de intervenție de către intervenientele - SRL și - SRL, arătând că au cumpărat de la - SRL imobilul cu nr. cadastral 2110/1/2 din CF nr. 2395 nedefinitivă Z, cerere de intervenție dovedită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11425/15.11.2006 de către Biroul Notarilor Publici Asociați ( 56-58 dosar fond).
Deși cele două interveniente principale - SRL și - SRL au învederat faptul că au cumpărat doar o parte din imobilul proprietatea - SRL, totuși, prin sentința fondului se reține faptul că - SRL Z nu are calitate procesuală activă în cauză.
Această dispoziție din hotărârea primei instanțe, referitoare la constatarea lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL Z, a rămas irevocabilă, întrucât niciuna dintre părți nu a criticat prin apel, respectiv prin aderarea la apel această dispoziție a primei instanțe.
Oricum, singura parte care putea justifica interesul legitim de a critica hotărârea primei instanțe sub acest aspect, era - SRL.
Or, prin apelul pe care l-a formulat ( 10 dosar tribunal) - SRL a criticat doar modul de stabilire a despăgubirilor și cuantumul acestora.
Prin urmare, câtă vreme hotărârea primei instanțe a rămas irevocabilă sub aspectul constatării lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL, este evident că aceasta nu poate declara recurs în cauză, recursul acesteia fiind de ci inadmisibil, întrucât este promovat de o persoană care nu are calitate procesuală în cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de - SRL.
Parțial recursul promovat de această intervenientă este inadmisibil pentru netemeinicie, având în vedere că în memoriul de recurs se invocă preponderent aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Or, ca urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, introdus ulterior prin art. I pct. 39 din Legea nr. 219/2005, respectiv prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000 - texte legale care permiteau invocarea în recurs a unor motive de netemeinicie a hotărârii recurate, axate pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv pe omisiunea instanței ce a pronunțat hotărârea recurată de a se pronunța asupra unei probe hotărâtoare în cauză - în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care să implice o reanalizare a stării de fapt, o reproducere a considerentelor de fapt ale cauzei, o reapreciere a probațiunii administrate în fața primelor două instanțe, ori o reiterare a probelor deja administrate.
Singurele motive care pot fi invocate în recurs sunt cele de strictă nelegalitate a hotărârii recurate, motivele de recurs trebuind să fi circumscrise pct. 1-9 ale art. 304.pr.civ.
Se constată așadar că toate acele aserțiuni din motivele de recurs care se referă la expertizele efectuate în cauză sau care se impuneau a fi efectuate, la modalitatea în care instanța de fond a apreciat concluziile acestor expertize, precum și cele care se referă la reproduceri ale stării de fapt, respectiv reiterări ale situației faptice existente în teren, constituie practic motive de netemeinicie, ce se încadrează în prevederile pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. intrând deci sub incidența excepției inadmisibilității.
Inadmisibil este și motivul de recurs referitor la critica adusă modalității de stabilire a servituții de trecere, având în vedere că acest motiv de recurs intră sub incidența principiuluiomisso media, respectiv, nu se poate invoca direct în recurs ceea ce nu s-a invocat prin apel.
Hotărârea primei instanțe, sub aspectul modalității de stabilire a servituții de trecere, nu a fost criticată prin aderarea la apel nici de către intervenienta - SRL, și nici prin apelul formulat de către celelalte apelante, atât apelul cât și aderarea la apel având ca obiect critici aduse modului de stabilire a despăgubirilor de către prima instanță.
Necriticând hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a servituții de trecere, se poate prezuma că recurenta - SRL a fost de acord cu ceea ce a statuat prima instanță, sub aspectul modului și a traseului pe care a fost stabilită această servitute de trecere, astfel încât contestarea pentru prima dată direct în recurs a hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a servituții, în virtutea principiuluiomisso media,este inadmisibilă.
În conformitate cu acest principiu nu pot fi invocate direct în recurs critici aduse hotărârii primei instanțe, câtă vreme aceste critici nu au fost formulate printr-un apel promovat împotriva respectivei hotărâri.
În speță nu sunt prezente ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. la care recurenta face referiri în cuprinsul memoriului său, câtă vreme, preponderent, recursul vizează aspecte de netemeinicie, respectiv descrieri ale stărilor de fapt, comentarii pe marginea modului în care au fost apreciate probele, rediscutări de probe, etc.
Singurele aspecte de nelegalitate care eventual pot fi circumscrise pct. 9 ale art. 304.pr.civ. sunt cele referitoare la nelegalitatea respingerii cererii de recuzare și la neacordarea în întregime a despăgubirilor cuprinse.
Este adevărat că judecătorii și s-au pronunțat în apel în dosar nr-, în dosar nr- și în dosar nr-, însă nu este mai puțin adevărat că în dosarele respective situația a fost sensibil diferită, în sensul că servitutea de trecere nu a fost criticată prin nici unul din apelurile promovate împotriva hotărârilor fondului, iar pârâtele apelante, care au făcut apel numai pentru modul în care au fost stabilite despăgubirile, nu și-au timbrat apelurile, astfel încât instanțele de apel din respectivele dosare - este adevărat că, constituite din aceeași judecători și - nu au analizat pe fond temeinicia ori netemeinicia pretențiilor având ca obiect despăgubiri.
Pe cale de consecință, Curtea constată că în mod legal, în concordanță cu dispozițiile art. 24 și art. 27.pr.civ. prin încheierea din 27.09.2007, au fost respinse cererile de recuzare.
În ceea ce privește celălalt motiv de recurs care ar putea fi încadrat în pct. 9 al art. 304.pr.civ. respectiv cel referitor la modalitate de stabilire a despăgubirilor, Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât intervenientele nu pot fi obligate, chiar și prin prisma art. 616-618. civ. la despăgubiri materializate în contravaloarea terenului grevat de servitute, dat fiind că proprietarul respectivului teren nu este privat de dreptul său de proprietate asupra imobilului, fiind afectat doar unul din atributele dreptului de proprietate, și anume folosința, și dat fiind că prin faptul că intervenientele vor folosi această servitute, această servitute nu echivalează cu o înstrăinare a drumului respectiv în favoarea intervenientelor. Intervenientele nu cumpără o anumită suprafață de drum betonat sau asfaltat, pentru a fi obligate la despăgubiri reprezentând contravaloarea drumului folosit ca servitute, prin luarea în considerare a unui metru pătrat de drum betonat sau asfaltat.
Proprietarul imobilului aservit are dreptul de a pretinde despăgubiri doar pentru lipsa de folosință a porțiunii de teren asupra căreia a fost instituită servitutea de trecere, în funcție de destinația pe care a avut-o anterior bunul, proporțional cu pagubele ce i se ocazionează prin stabilirea drumului de trecere, același drum de trecere fiind folosit de toate părțile din zonă, de foarte mulți ani.
În speță, se constată că recurentei - SRL i s-a acordat cu totul altceva, respectiv i s-a acordat contravaloarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren ce reprezintă traseul servituții de trecere, și nu echivalentul prejudiciului suferit prin folosința de care a fost lipsită asupra acestei porțiuni de imobil.
De asemenea, obligarea intimatei la plata contravalorii serviciilor de pază, proporțional cu suprafețele de teren pe care fiecare dintre părți le deține, calculate pentru perioada septembrie 2005 - septembrie 2007 ( 4 din decizia instanței de apel), în contextul în care însăși recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului abia în anul 2006, prin cumpărare de la - SA S, conform mențiunilor de sub B 1 din CF 1906/N, nr. cadastral 3666 ( 35 dosar fond), iar instituirea servituții s-a făcut doar la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe, respectiv la 13.04.2007, în nici un caz nu-și poate avea izvorul legal în prevederile art. 616-618. civ.
Este de subliniat faptul că, contractul de prestări servicii pază a vizat depozitul proprietatea pârâtei - SRL, neexistând nici un raport de cauzalitate care să justifice suportarea de către intimate a contravalorii, pe cotă-parte, a acestor servicii.
Nefondată este susținerea recurentei și referitoare la necesitatea obligării intimatelor la plata contravalorii impozitului pe teren, știut fiind că această obligație este în sarcina proprietarului terenului, independent de împrejurarea că o parte din respectivul teren este afectat unei servituți de trecere.
Nu pot fi acordate nici cheltuieli legate de amortizarea drumului dat fiind că aceste cheltuieli sunt în strânsă legătură cu eventualele cheltuieli ocazionate cu asfaltarea drumului.
În ceea ce privește cheltuielile de întreținere și reparare a drumului acestea puteau fi solicitate, respectiv acordate, doar dacă s-ar face dovada că acestea au fost efectiv efectuate de către proprietar, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea constată că recursul - SRL este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de - SRL și - SRL, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat la art. 616-618. civ. Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis, conform dispozitivului prezentei decizii, în temeiul acelorași considerente pentru care a fost respins ca nefondat recursul - SRL.
În temeiul art. 274.pr.civ. - SRL va fi obligată să plătească lui - SRL și - SRL suma de 830,1 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxele de timbru și timbrele judiciare aferente recursului și onorariul avocațial justificat prin chitanța de plată nr. -/25.08.2008 ( 24-25, 26-30).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, cu majoritate de voturi, ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta - SRL și respinge ca nefondat recursul intervenientei - SRL împotriva deciziei civile nr. 18 din 20.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-.
Admite, cu majoritate de voturi, recursul declarat de intervenientele - SRL și - SRL, în contra aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge în întregime cererea de aderare la apel formulată de intervenienta - SRL C-
Înlătură din decizie dispozițiile referitoare la obligarea intervenientelor - SRL Z și - SRL Z la plata către intervenienta - SRL C-N a contravalorii terenului și a contravalorii serviciilor de pază, în sumă de 308,49 lei lunar.
restul dispozițiilor din decizie.
Obligă pe numita - SRL C-N să plătească intervenientelor - SRL și - SRL suma de 830,1 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./24.09.2008
jud.apel: /
jud.primă instanță:
OPINIE SEPARATĂ
În concepția autorului opiniei separate, soluția care se impunea în speță față de motivele invocate și de dispozițiile art.306 alin.2 pr.civ. era aceea a admiterii recursurilor declarate de reclamanta - SRL Z și a intervenientelor - COM SRL, - SRL Z și - SRL C-N împotriva deciziei civile nr.18/20.03.2008 a Tribunalului Sălaj, care să fie casată și rejudecând, admiterea apelurilor declarate de reclamanta - SRL Z și de intervenientele - COM SRL și - SRL Z, precum și aderarea la apel formulată de intervenienta - SRL C-N în contra sentinței civile nr.1199/13.04.2007 a Judecătoriei Zalău care să fie desființată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași judecătorie, pentru considerentele următoare.
Obiectul acțiunii introductive de instanță, intentate de reclamanta - SRL Z împotriva pârâtei - SA S, a fost "stabilirea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtei înscris în CF nr.6088, peste parcelele cu denumirea drum acces, în favoarea imobilului reclamantei înscris în CF nr.985, nr.top 2224/a/1/4/1 și notarea dreptului de servitute în favoarea reclamantei".
Prin sentința civilă nr.1199/13.04.2007 a Judecătoriei Zalău, s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei - SRL Z, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de - SRL Z și - SRL Z, împotriva pârâtei - SRL C-N și a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI Z și s-a stabilit în favoarea celor două interveniente o servitute de trecere pe o lungime totală de 1069 ml și o lățime de 4,5 ml în favoarea nr.top 1860/1/1/3/b; 1860/2/1/20; 1860/2/1/6 și 2224/a/2/1/a/3 înscrise în CF 6088 pe aliniamentul hașurat cu galben în raportul de expertiză efectuat de expertul, expertiză ce face parte integrantă din sentință. S-a dispus notarea în CF a celor două interveniente. S-a admis în parte cererea intervenientei - SRL și au fost obligate cele două interveniente la plata sumei de 146.792 lei reprezentând contravaloarea teren și 11.245 lei contravaloare servicii de pază. S-a respins cererea privind plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea întreținere. S-a constatat că - S SA nu mai are calitate procesuală pasivă. Au fost obligate intervenientele la plata sumei de 4373 lei în favoarea - SRL C-
Prin decizia civilă nr.18/20.03.2008 a Tribunalului Sălaj, s-au admis apelurile declarate de reclamanta - SRL Z și de intervenientele - SRL Z și - SRL Z, precum și aderarea la apel formulată de pârâta - SRL C-N împotriva sentinței civile nr.1199/13.04.2007 pe care a schimbat-o în ceea ce privește cererea intervenientei - SRL C-N referitor la obligarea celor două interveniente la plata contravalorii terenului și a contravalorii serviciilor de pază. Rejudecând cauza sub aceste aspecte, au fost obligate intervenientele - SRL Z și - SRL Z la plata către intervenienta - SRL C-N a prejudiciului în sumă de câte 308,49 lei lunar. S-a respins ca nefondată cererea intervenientei - SRL C-N privind contravaloarea serviciilor de pază. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței. S-au respins cererile apelanților privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
1. După cum se poate observa, prima instanță a hotărât că nici reclamanta - SRL Z și nici pârâta - SA S, nu au calitate procesuală activă și respectiv pasivă. Dar expertiza tehnică întocmită de expertul, s-a efectuat la momentul în care părți ale procesului erau numai reclamanta și pârâta, cu privire la care judecătoria a hotărât în final că nu au calitate procesuală activă și respectiv pasivă. Celelalte societăți au intervenit în proces ulterior, după efectuarea expertizei.
Reclamanta - SRL Zac umpărat de la S Z, două hale de producție și o cabină cu o suprafață construită de 1145,36 mp, situate pe terenul înscris în CF nr.985 Z, nr.top 2224/a/1/4/1, asupra căruia este proprietar Statul Român, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.459/13.05.2005. Ulterior, reclamanta - SRL Z i-a vândut intervenientei - SRL Z hala de producție corp A, în suprafață construită de 508 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11422/15.11.2006, iar intervenientei - COM SRL i-a vândut hala de producție corp B în suprafață de 532 mp, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3967/26.04.2006. Rezultă că prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, reclamanta le-a vândut acestor două interveniente hale în suprafață construită de 1040 mp, (508 mp+532=1040 mp) din totalul de 1145,36 mp cât a cumpărat de la S Z, de unde reiese că reclamantei i-a mai rămas nevândută o suprafață construită de 104,64 mp și prin urmare are calitate procesuală activă. Contrar acestor evidențe, prima instanță a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece "și-a înstrăinat proprietatea celor două interveniente", iar în final, hotărârile pronunțate în cauză atestă greșit că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
2. Servitutea este potrivit art.576 civ. o sarcină impusă unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân. La rândul său, art.616 din același cod prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Dar nici reclamanta și nici intervenientele nu sunt proprietare asupra locului înfundat, ci numai asupra construcțiilor edificate pe locul înfundat; proprietarul locului înfundat sau fondului dominant este Statul Român, însă chiar dacă am considera că proprietar ar fi în prezent Municipiul Z, hotărârea s-a dat în contradictoriu nu cu acesta, ci cu Primăria municipiului Z, care nu are calitate procesuală în acest litigiu, dar instanțele au judecat în contradictoriu cu aceasta.
3. În concluziile raportului de expertiză, expertul a arătat că "traseul propus nu este stabilit expres pe calea cea mai scurtă posibilă, deoarece în zonă mai există și alte proprietăți care trebuie să beneficieze de servitutea de trecere, astfel că s-a căzut de acord să se stabilească un traseu care să poată fi folosit de toate firmele existente pe platforma industrială din ".
Stabilindu-se traseul actual al servituții, nu pe calea cea mai scurtă, s-au încălcat dispozițiile art.617 civ. conform cărora trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum.
Cât despre așa-zisul acord verbal despre care face vorbire expertul, realizat între reprezentanții reclamantei - SRL Z și ai pârâtei - S Z, neconcretizat într-un înscris, el nu mai subzistă, câtă vreme instanțele au stabilit că reclamanta și pârâta, adică părțile acordului nu au calitate procesuală activă și respectiv pasivă.
Pentru aceste considerente, în opinia minoritară se impunea admiterea recursurilor împotriva deciziei tribunalului care să fie casată și rejudecând, admiterea apelurilor și a cererii de aderare la apel în contra sentinței care să fie desființată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la judecătorie, urmând ca judecata să aibă loc cu respectarea dispozițiilor de drept material și procesual civil.
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
- -
Red.DT:25.09.2008
Dact.CA:29.09.2008 - 3 ex.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
