Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1893/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1893/R/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gîrbovan președinte al Curții de APEL CLUJ
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul recurent R împotriva deciziei civile nr.57/A/05.03.2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind reclamanta intimată R - și pe pârâții intimați, - și R, având ca obiect servitute.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 7 octombrie 2009, pârâtul recurent a depus la dosar concluzii scrise, aflate la filele 26-28 din dosar.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2695 din 22 octombrie 2008 Judecătoriei Vișeu d S u s, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta R împotriva pârâților R și R, dispunându-se obligarea pârâților la a-i permite reclamantei trecerea cu pasul și mașina peste terenul proprietatea lor teren delimitat conform variantei I-a a raportului de expertiză întocmit de expertul și Anexei nr. 1, respectiv pe traseul punctelor A-B (pe terenul pârâtei R ) și, în continuare, B-C-D-E (pe traseul pârâtului R ) nr. top 4964/6/2, raportul de expertiză și anexa nr. 1 raportului de expertiză, ce fac parte integrantă din dispozitivul sentinței civile.
Totodată, a fost respins ca prematur capătul de cerere privind întabularea servituții de trecere.
A fost respinsă acțiunea civilă față de pârâții și.
A fost obligat pârâtul R la a-i plăti reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, imobilul teren aflat în proprietatea reclamantei este loc înfundat, fiind lipsit de ieșire la calea publică.
Această situație impune admiterea acțiunii în ceea ce privește stabilirea unor servituți de trecere cu piciorul și mașina, traseul, cel mai oportun al servituții de trecere fiind cel propus de expertul topograf prin varianta nr. 1 și anexa nr. 1.
Capătul de cerere având ca obiect întabularea dreptului de servitute a fost respins ca prematur, el nefiind formulat la momentul efectuării expertizei, astfel că reclamanta va putea obține întabularea după soluționarea irevocabilă a litigiului, sub condiția întocmirii documentației aferente.
Față de pârâții și acțiunea trebuie respinsă deoarece traseul servituții de trecere nu străbate și terenul lor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul R, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 57/A în 05.03.2009 a Tribunalului Maramureș, cu obligarea apelantului la a-i plăti intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia, Tribunalul a confirmat în totul starea de fapt și drept reținută de prima instanță, apreciind că sentința este întru-totul legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul R, solicitând casarea ei, precum și a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vișeu d e.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei date în apel, precum și a sentinței, în sensul stabilirii primei variante de teren al servituții de trecere ca fiind cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit, urmând totodată ca pârâtului recurent să i se acorde și despăgubiri.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat următoarele:
1. Instanțele au dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 616 și urm. proc.civ. în raport de care servitutea de trecere acordată unui imobil loc înfundat trebuie stabilită pe calea cea scurtă și mai puțin împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit. Este de avut în vedere, totodată, că despăgubirea proprietarului fondului aservit nu este facultativă, ci obligatorie.
Prima instanță a greșit și atunci când a admis o expertiză tehnică incompletă prin care s-au stabilit două posibile trasee, deși traseul cel mai avantajos nu a fost determinat datorită opoziției pârâtului R, în vreme traseul impus prin sentință este imperativ pentru recurent.
2. Așa-zisul "drum frățesc" nu există, urmele identificate în prezent datorându-se folosirii terenului, anterior anului 1992, de către antecesorii pârâților, fără însă a exista intenția creării unui drum frățesc.
3. Este necesară suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză care să stabilească terenul cel mai scurt și mai puțin împovărător.
A mai precizat recurentul că înțelege a reitera și motivele de apel pe care le-a invocat înaintea Tribunalului Maramureș.
Intimata Rad epus întâmpinare ( 12), solicitând respingerea recursului ca nefondat, în vreme ce intimata Ras olicitat respingerea în principal ca inadmisibil ( 16).
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Este de principiu că, atunci când calea de atac a recursului este consecutivă celei a apelului, recursul nu poate fi exercitat "omisso medio", adică fără ca, în prealabil, motivele care îl susțin să fi fost invocate în cadrul căii de atac a apelului.
Aspectele neinvocate de parte în susținerea propriei cereri de apel nu pot fi, așadar, reiterate direct în recurs, căci neatacarea lor cu apel le face să intre în puterea lucrului judecat, devenind irevocabile în spiritul prevederilor art. 377 alin. 2 pct. 1.proc.civ.
excepție motivele de ordine publică, acestea, pe fondul intenției legiuitorului de a asigura o protecție sporită intereselor ocrotite prin normele imperative, fiind susceptibile de invocare chiar pentru întâia oară în recurs.
În cauza de față pârâtul recurent a exercitat, precedent prezentului recurs, calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 2695 din 22 noiembrie 2008 Judecătoriei Vișeu d S u s, prin cererea sa de apel solicitând ( 11) "obligarea intimatei reclamante la plata despăgubirilor cuvenite ca lipsă de folosință a terenului pe care s-a instituit dreptul de servitute, cât și obligarea tuturor intimaților pârâți în solidar cu subsemnatul la plata cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința atacată".
Același obiect al cererii de apel a fost reiterat la finalul acestei cereri ( 12 dosar Tribunal), nesolicitându-se însă schimbarea sentinței și cu privire la stabilirea traseului servituții de trecere instituită în beneficiul fondului reclamantei.
Aceste limite al judecății în apel au fost determinate de pârâtul apelant în aplicarea principiului disponibilității, instanța de apel fiind ținută a le respecta, sub sancțiunea nulității deciziei pronunțate.
Astfel fiind, pe fondul respingerii apelului declarat, pârâtul R putea deduce judecății în recurs doar acele elemente ale cauzei, abordate în cuprinsul cererii de apel, fără a mai putea pune în discuție și aspectele privitoare la legalitatea și temeinicia traseului servituții de trecere stabilit de prima instanță, căci acestea nu au valoarea unora de ordine publică, stabilite prin norme imperative și, pe cale de consecință, susceptibile de invocare cu ignorarea apelului, direct în recurs.
Rezultă, așadar, că criticile ce compun în principal cererea de recurs sunt inadmisibile, ele punând în discuție aspecte ale cauzei care, așa cum s-a arătat mai, nu au fost mai întâi deduse spre judecată instanței de apel.
În ce privește fraza finală din cererea de recurs, conform căreia recurentul înțelege a reitera și motivele de apel, convertindu-le și în motive de recurs, Curtea are a observa,sub acest aspect,că, într-adevăr, prin prevederile art. 616.civ. se stabilește că proprietarul al cărui loc este înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. legală a dreptului la despăgubire cuvenit, sub condiția existenței unui prejudicieri a acestuia, proprietarului fondului aservit este, deci, neechivocă, rămânând a se stabili în concret întinderea pagubei aduse de aservirea fondului.
Aceasta nu înseamnă însă că instanța de judecată învestită cu soluționarea unei acțiuni privitoare la stabilirea servituții de trecere ar putea acorda din oficiu asemenea despăgubiri, căci în lipsa unei dispoziții legale exprese care să o oblige rămân aplicabile regulile care, în mod obișnuit, guvernează procesul civil.
Or, principiul disponibilității, fundamental într-un proces civil, obligă instanța să se pronunțe numai asupra cererilor cu care a fost, în condițiile legii, expres învestită, așa cum dispun prevederile art. 129 alin. 6 proc.civ. afară de cazul în care legea, derogatoriu ar dispune altfel.
Cum pârâtul recurent nu a solicitat, printr-o cerere reconvențională, acordarea de despăgubiri de pe temeiul art. 616.proc.civ. prima instanță nu i le putea acorda din oficiu, astfel că pârâtului îi rămâne să le solicite pe cale separată, într-un proces pe care îl va putea iniția.
Nu i se poate reproșa primei instanțe nici că i-ar fi lipsit rolul activ prin faptul că nu i-a pus în vedere pârâtului R, la prima zi de înfățișare, că poate solicita despăgubiri, căci o asemenea obligație de consiliere excede limitelor de rol activ impuse de lege instanței. Este de avut în vedere, sub acest aspect, că prevederile art. 129 alin. 2.proc.civ. conform cărora judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor în proces, obligă instanța de judecată la a le arăta, la nivel general, drepturile și obligațiile esențiale ce decurg din calitatea lor de reclamanți sau pârâți, totodată raportat la cadrul procesual (părți, obiect, cauză) deja existent.
Aceste dispoziții ale legii nu pot conduce, însă, la concluzia că judecătorul cauzei poate consilia partea cu privire la posibilele sale opțiuni procesuale, precum, spre exemplu, cu privire la utilitatea formulării unei cereri reconvenționale prin care să solicite o anumită pretenție, căci într-o asemenea situație egalitatea părților s-ar frânge, judecătorul ajungând să preia rolul unui avocat.
În ce privește critica vizând obligarea pârâtului R la plata cheltuielilor de judecată, trebuie observat că înaintea primei instanțe acest pârât a declarat, în ședința de judecată din 19 iulie 2007 ( 19 dosar Judecătorie) că "nu este de acord cu admiterea acțiunii", în vreme ce pârâta Rad eclarat ( 31 același dosar) că este de acord cu admiterea acțiunii și cu cedarea unei părți din propriul teren în scopul instituirii servituții.
Or, prin sentința pronunțată prima instanță a stabilit traseul servituții pe o parte din terenul pârâtei R, precum și pe o parte din terenul recurentului, ceea ce, în raport de poziția exprimată de pârâți față de acțiunea reclamantei, trimite la concluzia că, într-adevăr, R trebuie socotit parte căzută în pretenții, conform art. 274.proc.civ. înaintea primei instanțe.
Față de împrejurarea că prezentul recurs a fost respins, pârâtul recurent îi datorează reclamantei intimate și cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cost al transportului la instanță.
Cuantumul acestor cheltuieli urmează însă a fi redus în baza prevederilor art. 274 alin. 3.proc.civ. Curtea apreciind că în raport cu munca îndeplinită în recurs de avocatul reclamantei, respectiv formularea întâmpinării ( 16-18 dosar recurs) și punerea de concluzii la singura ședință de judecată în recurs, suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial apare ca excesivă, fiind justificată acordarea, cu acest titlu, a sumei de 900 lei.
Se va adăuga la această sumă și aceea de 100 lei ce corespunde transportului la instanță, în total cheltuielile de judecată acordate reclamantei în recurs fiind de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R împotriva deciziei civile nr. 57/A din 05.03.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei R suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.VM/dact.MM
7ex.
Jud.fond: /
Jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gîrbovan
