Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.195/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, precum și recursul declarat de pârâta - SRL C-N împotriva deciziei civile nr. 79 din 13 septembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâta - SA, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei nu se prezintă nici una dintre părți, iar la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentei reclamante, av. din Baroul Sălaj cu împuternicire avocațială la dosar, și reprezentanta recurentei pârâte, din Baroul Sălaj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, întrucât vizează cheltuielile de judecată, iar recursul pârâtei este timbrat cu 2554,3 lei taxă judiciară de timbru și 5,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 ianuarie 2008 pârâta - SRL a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul reclamantei - SRL, din care se comunică un exemplar reprezentantei reclamante.
Reprezentanta reclamantei, av., depune la dosar întâmpinare la recursul pârâtei, act pe care l-a comunicat reclamantei anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de formulat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta recurentei reclamante, av., susține recursul reclamantei, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul de a se înlătura obligația pârâtei - SRL Z de la plata diferenței taxei judiciare de timbru în apel d e 3938,82 lei.
Reprezentanta pârâtei av., solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât calea de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare prevăzută de art.18 din Legea nr.146/1997. Pe fond, solicită respingerea recursului pe motiv că taxa stabilită prin decizie trebuia stabilită și plătită anticipat, așa cum obligă legea, dar instanța de judecată a trecut la judecarea apelului, deși ridicase excepția anulării cererii ca insuficient timbrată, iar instanța a obligat recurenta la plata taxei judiciare de timbru prin hotărâre.
Reprezentanta recurentei pârâte, susține propriul recurs, solicită, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Zalău iar în subsidiar, solicită admiterea recursului modificiarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție și obligarea intimatei la plata despăgubirilor în sumă de 192.021.18 lei către - SRL cu sediul în C- Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru potrivit actelor justificative de la dosar. oral motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta intimatei reclamante, av., solicită respingerea recursului, ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar, menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică. Arată că discuțiile privind calitatea de loc înfundat, variantă aleasă pentru servitute și constituirea efectivă a servituții nu au fost subiecte cu care să fi fost investită instanța de apel, aspecte care nu pot fi invocate nici în recurs, deoarece pârâta intervenientă, neapelând sentința de fond prin care s-a stabilit servitutea a fost de acord cu ea și nu poate susține că nu trebuia constituită servitutea, că există un alt drum, sau pe care variantă trebuia să o accepte. In speță, drumul există de cca 30 de ani, și a fost folosit și este în prezent folosit de către pârâta intervenientă și alte 17 societăți.
CURTEA
Prin sentinta civilă nr.178 din 22 ianuarie 2007 Judecătoriei Zalăua fost admisă acțiunea reclamantei Z împotriva pârâtei
S-a stabilit în favoarea reclamantei servitutea de trecere pe o lungime de 1168,36 mp și o lățime de 4,5 în favoarea nr. cadastral 2111 peste terenul proprietatea pârâtei cu nr. cadastral 3666 din CF 1906/N în suprafață totală de 72.066 mp. pe aliniamentul hașurat cu culoare galbenă în planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de expertul, identificarea cadastrală făcându-se conform completării la raportul de expertiză efectuată de același expert. S-a dispus notarea în CF a dreptului de servitute al reclamantei.
A fost admisă în parte, cererea intervenientei SRL C-N și în consecință, reclamanta a fost obligată la 192.021,18 lei reprezentând despăgubiri din care 180.775,68 lei - cota parte din valoarea terenului pentru care s-a stabilit servitutea de trecere și 11.245,5 lei - cota parte reprezentând contravaloarea serviciilor de pază aferente anului 2006.
A fost respinsă cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei la plata despăgubirilor reprezentând întreținerea, repararea și împrejmuirea ca nefondată și s-a constatat că pârâta - S SA Z nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză.
Reclamanta a fost obligată la 4.863 lei cheltuieli de judecată parțiale după compensare în favoarea pârâtei - SRL C
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut urmăoarele:
Reclamanta - SRL Z este proprietara unui teren cu construcții, nr. cadastral l0219 Z nr. top.2224/a/2/1/a/4/2.
C S SA este proprietara imobilelor teren - drumuri de acces și platforme interioare, parcare și terenuri libere și zone verzi înscrise în cartea funciară nr.6088 Z - în suprafață totală de 37.262 mp.
Potrivit înscrierilor ulterioare din cartea funciară, pârâta - S SA Zav ândut pârâtei interveniente - SRL CNi mobilele în suprafață totală de 72066 mp. topograficele respective primind număr cadastral 3666 mp în cartea funciară nr.1906/N Z, pârâtei - S SA rămânând proprietară tabulară pe nr. cadastral 3667 cu suprafața de 825 mp. în Cartea funciară nr.1907/
Terenul de 574 mp aferent depozitului - proprietatea reclamantei este loc înfundat și necesită stabilirea unei servituți de trecere până la drumul public.
Prima instanță raportându-se la disp.art.627 -628 cod civil a stabilit că singurul acces al reclamantei la drumul public este peste terenul proprietatea pârâtei interveniente - SRL C-N, și l-a stabilit nu pe calea cea mai scurtă și având în vedere faptul că există o cale de acces deja, a stabilit servitutea pe drumul betonat, construit deja pe care trecerea este deschisă. Stabilirea unui alt drum de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, ar însemna implicit un prejudiciu mult mai mare care ar trebui suportat inutil de acesta, a concluzionat prima instanță.
Susținerea pârâtei în sensul că reclamanta ar putea utiliza drumul aparținând municipiului Zaf ost reținută de prima instanță cu motivarea că atâta timp cât din raportul de expertiză al expertului rezultă în mod cert că o astfel de cale reprezintă inconveniente grave, că poate fi periculoasă, neasigurând o securitate a transportului și că refacerea sa implică cheltuieli foarte mari care durează în timp.
Pe de altă parte, în ipoteza în care drumul respectiv va fi refăcut de municipiul Z, în viitor, nimic nu va împiedica pârâta să solicite la vremea respectivă anularea dreptului de servitute în favoarea reclamantei.
Cererea intervenientei de obligare a reclamantei la despăgubiri a fost admisă în temeiul prev.art.616 Cod civil, cu motivarea că în favoarea reclamantei - S SA s-a stabilit o servitute de trecere pe o lungime de 1168,36 mp și o lățime de 4,5.
În dosarele nr. 135/2006 și 136/2006 în favoarea reclamantelor din acele dosare s-a stabilit pe același drum la fel servituți de trecere pentru suprafețe de 4812,88 mp. ( SRL) și 4138,78 mp. ( - SRL). Alături de aceste trei beneficiare ale servituții de trecere pe drumul respectiv are acces și intervenienta. În aceste condiții despăgubirile care se cuvin trebuie raportate la toate cele 4 societăți comerciale.
Pentru stabilirea valorii despăgubirilor în sarcina reclamantei s-a luat în considerare de prima instanță valoarea unui metru pătrat de drum betonat nou raportat la suprafața stabilită drept servitute de trecere și la faptul că drumul este folosit de societăți comerciale.
Cheltuielile de întreținere și repararea drumului nu au fost acordate de prima instanță cu motivarea că valoarea despăgubirilor a fost stabilită pentru un metru pătrat de drum betonat nou, astfel încât stabilirea și a unor cheltuieli de întreținere și reparație nu se justifică în prezent ( ele fiind incluse în valoarea susmenționată). Pe de altă parte, s-a mai reținut că dacă intervenienta face dovada că pe viitor a efectuat asemenea cheltuieli și cuantumul lor, nimic nu o va împiedica să solicite reclamantei plata unor astfel de cheltuieli.
Cheltuielile de pază solicitate de pârâta intervenientă s-au acordat de prima instanță pe următoarele considerente:
Conform contractului pentru prestări servicii de pază nr.4/2005 și a actului adițional la acesta încheiat de intervenientă cu - SRL, în anul 1996 cuantumul lunar al serviciilor de pază pentru depozitul intervenientei din aceasta a achitat 3.748,5 lei care trebuie înmulțit cu 12 rezultând o valoare pe an de 44.982 lei și care trebuie împărțită la 4 (nr. societăților care beneficiază de paza respectivă) rezultând suma care se va stabili în sarcina reclamantei de 11245,5 lei.
S-a mai reținut că este real că paza este asigurată pentru imobilele aflate în proprietatea intervenieintei în primul rând, dar utilizând drumul care se află pe proprietatea acesteia, reclamanta trebuie să contribuie la aceste cheltuieli, de serviciile de pază beneficiind implicit, pe de o parte, iar pe de altă parte nu poate impune intervenientei să renunțe la aceste servicii de pază pentru că ar însemna o exercitare abuzivă a dreptului său de servitute.
Cheltuielile efectuate de intervenientă cu împrejmuirea proprietății sale nu au putut fi stabilite și în sarcina reclamantei, motivul fiind acela că împrejmuirea proprietății și implicit cheltuielile cu aceasta cade exclusiv în sarcina proprietarului terenului și nu a beneficiarului servituții de trecere.
Deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului, pârâta - S SA Zav ândut terenul pentru care s-a constituit servitutea de trecere se constată că acesta nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin decizia civilă nr. 79 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaja fost admis apelul declarat de pârâta - SRL Z contra sentinței civile nr.178/22 ianuarie 2007 Judecătoriei Zalău, care a fost schimbată în ceea ce privește cererea de intervenție a pârâtei - SRL C -
Rejudecând cauza sub acest aspect a fost respinsă în întregime cererea - SRL C-N, fiind păstrate restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată pârâta apelantă - SRL Z la plata diferenței taxei judiciare de timbru în apel d e 3938,82 lei.
A fost obligată intervenienta intimată - SRL C N la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta apelantă - SRL
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că în ceea ce privește stabilirea servituții de trecere, prima instanță a stabilit-o ținând seama că există o cale de acces betonată, construită și trecerea pe ea este deschisă, pe această cale desfășurându-se accesul la mai multe societăți comerciale aflate pe terenul aparținând pârâtei, iar deschiderea unui alt drum de trecere pe terenul proprietatea pârâtei ar însemna implicit un prejudiciu mult mai mare care ar trebui suportat inutil de aceasta.
Este adevărat că trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit și că în speță servitutea stabilită este mai lungă, este adevărat că trebuie avut în vedere că există cale de acces pe drum betonat existent astfel ca pagubă proprietarului fondului aservit nu se pricinuiește, neocupându-se și o altă porțiune de teren pe lângă cea ocupată de drumul betonat.
Pe de altă parte, chiar reclamanta a solicitat stabilirea variantei la care s-a oprit și prima instanță tocmai pe același considerent a cheltuielilor prea împovărătoare pe care le-ar implica construirea unui drum nou de acces.
În ceea ce privește despăgubirile stabilite de prima instanță în favoarea proprietarului fondului aservit, instanța de apel a reținut că această despăgubire nu poate consta în plata contravalorii prețului necesar construcției unui metru pătrat de drum nou raportat la suprafața din servitute ce îi revine fiecărei societăți comerciale ce îl folosește.
Aceasta întrucât la stabilirea servituții de trecere paguba produsă fondului aservit este cea care rezultă din aservirea fondului sau datorită creării servitutii de trecere în favoarea reclamantei și întinderea acesteia, așadar eventual paguba pricinuită fondului aservit prin ocuparea terenului de drum și nu valoarea unui drum nou cum a reținut prima instanță în speță, însă altă variantă de expertizare pârâta nu înțeles să solicite.
Nu s-a putut însă considera în speță că s-a cauzat o pagubă proprietarului fondului aservit, întrucât și el însuși exercită dreptul de trecere pe drumul din litigiu.
Ori, în condițiile în care proprietarului fondului aservit nu i se creează o pagubă sau dacă înfundarea locului este consecința unui act de înstrăinare, cum este în speță contractul de vânzare - cumpărare încheiat, de proprietarul locului aservit, proprietarul locului înfundat nu datorează nici o despăgubire, condiție în care prima instanță în mod nefondat a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta la plata contravalorii unui drum nou aferent proprietății pe care o are.
În ceea ce privește obligarea reclamantei plata contravalorii serviciilor de pază, de către prima instanță aceasta este netemeinică, în condițiile în care contractul de prestări servicii de pază a fost încheiat între pârâtă și firma de pază, neexistând vreun contract încheiat între reclamantă și pârâtă în ceea ce privește paza, care să-i fie opozabil, iar pe de altă parte din actul adițional la contractul de prestări servicii pază rezultă că obiectul contractului este depozitul pârâtei și nu și imobilele aparținând reclamantei.
Având în vedere aceste considerente, apelul declarat a fost admis, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește cererea de intervenție a - SRL C -
Rejudecând sub acest aspect cauza a fost respinsă în întregime cererea - SRL C -
Restul dispozițiilor sentinței au fost păstrate.
Având în vedere că apelanta a contestat și valoarea despăgubirilor datorate, care astfel trebuie timbrate la valoare, în baza art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 a obligat pârâta apelantă la plata diferenței taxei judiciare de timbru în apel d e 3938,82 lei executorie în ceea ce privește plata taxei de timbru.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâta - SRL Z și interevenienta - SRL C-
Intervenienta - SRL C- a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Zalău, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de intervenție, cu consecința obligării intimatei la plata despăgubirilor în sumă de 192.021,18 lei către - SRL C-
Cu privire la cererea principală, recurenta a arătat că, casarea cu trimitere se impune pentru următoarele motive:
Decizia pronunțată în apel conține doar referiri la acțiunea și apelul reclamantei, fără nici o referire la apărările recurentei, ceea ce echivalează cu o nemotivare și implicit o încălcare a dreptului la apărare la un proces echitabil și just.
Instanța de apel nu se pronunță asupra stabilirii servituții pe drumul cel mai scurt și nu analizează faptul că intimata are un drum de acces notat în CF 8063
Un al doilea motiv de casare cu trimitere rezultă și din faptul că apelanta solicită stabilirea servituții pe drumul cel mai scurt, dar instanța nu se pronunță asupra acestei cereri.
Un al treilea motiv de casare privește modul în care instanța de apel se pronunță asupra cererii de intervenție, în sensul respingerii ei. Astfel, decizia pronunțată este nemotivată și contrară probelor de la dosarul cauzei, prețul de 122 lei/mp nu este egal cu valoarea reală a drumului care să includă valoarea terenului și valoarea drumului. Valoarea suprafeței de 100 mp teren aflat în perimetrul de Producție este de 10.000 Euro, astfel că valoarea terenului cu drum betonat este cu mult mai mare.
În ce priveste modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de intervenție, recurenta a arătat următoarele:
Cu toate că instanța de fond a stabilit servitutea de trecere și a obligat intimata la plata sumei de 129.081,18 lei cu titlu de despăgubiri, instanța de apel nu reține în hotărâre apărările din întâmpinarea depusă, referitoare la existența mai multor drumuri și zone de acces spre proprietatea intervenientei, pe o cale mai scurtă și nici existența căii de acces notată în Cf 8063
Drumul de servitute stabilit de instanța de fond nu este cel mai scurt, iar intervenienta are o cale de acces notată în CF 8063 Z și, cu toate acestea, s-a opus pentru stabilirea unei alte variante de acces pe drumul cel mai scurt.
În perimetrul imobilului ce constituie Baza de producție există mai multe societăți comerciale care dețin în proprietate teren și construcții, dar nici una dintre societățile aflate în perimetrul bazei, cu excepția - C-N nu au organizată și nu plătesc pază proprie, astfel că paza organizată de recurentă profită tuturor societăților aflate în zonă, astfel că suma pe care o plătește se impune a fi recuperată de la toți beneficiarii sistemului unic de pază.
La stabilirea servituții instanța era obligată să aibă în vedere și interesul proprietarului fondului aservit, nu doar interesul proprietarului fondului dominant. Modalitatea de calcul susținută de intimată nu poate fi reținută pentru că nu se poate determina cine folosește mai mult drumul, iar cuantumul despăgubirilor nu poate fi stabilit proporțional cu numărul de mașini care circulă pe acel drum.
Pârâta - SRL Zas olicitat modificarea deciziei atacate, in sensul obligării intervenientei - SRL C-N la plata tuturor cheltuielilor de judecată, respectiv și diferenței de 3938,82 lei.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de apel omis să-i acorde cheltuielile de judecată în sumă de 3938,82 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru la care a fost obligată prin decizia pronunțată în apel.
Prin întâmpinarea depusă, - SRL C-N a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de pârâta - SRL Z pentru următoarele motive: diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 3938,82 lei stabilită prin decizia civilă nr. 79/13.09.2007 poate fi contestată prin cererea de reexaminare prev.de art.18 din Legea nr. 146/1997 și nu pe calea recursului.
Pe fond, se impune respingerea recursului, deoarece taxă judiciară de timbru stabilită prin decizie trebuia plătită anticipat, deși instanța de judecată a trecut la judecarea apelului, cu toate că se invocase excepția anulării cererii ca insuficient timbrată.
Examinând recursul declarat de intervenienta - SRL C-N, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 178 din 22 ianuarie 2007 Judecătoriei Zalăua fost atacată cu apel doar de reclamanta - SRL Prin apelul declarat recurenta - SRL Zaa tacat hotărârea instanței de fond doar sub aspectul despăgubirilor la care a fost obligată.
Prin prezentul recurs, intervenienta - SRL C-N atacă hotărârea pronunțată de instanța de apel sub toate aspectele soluționate de instanța de fond, inclusiv sub cel al variantei în care s-a stabilit servitutea de trecere și care nu au făcut obiectul apelului.
Art.299 Cod proc.civ. dispune că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, în condițiile prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Dintre hotărârile judecătorești care pot forma obiect al recursului, sunt, în primul rând, hotărârile pronunțate în apel, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de apel. Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat "omisso medio", adică trecând peste calea de atac a apelului, concluzie desprinsă și din împrejurarea că, potrivit art.377 Cod proc.civ. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, sunt nu numai definitive, nesusceptibile de apel, ci și irevocabile, nesusceptibile de recurs.
În ce privește conținutul despăgubirilor, intervenienta a solicitat obligarea reclamantei la plata unor despăgubiri care să acopere prejudiciul ce i se aduce, în cotă parte din valoarea terenului aferent drumului de servitute, din valoarea drumului betonat și a împrejmuirilor, din impozitele și taxele legale datorate de proprietar pentru drumul de incintă, întreținerea, repararea și paza obiectivului.
Formulată în această modalitate, cererea este nefondată, pentru că art.616 civil prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că despăgubirea datorată, rezultă din eventuala pagubă fondului aservit prin ocuparea terenului cu servitutea. Or, intervenienta solicitat, așa cum s- reținut, contravaloarea unui drum nou, ceea ce echivalează de fapt cu obligarea la cumpărarea servituții de trecere, a drumului propriu-zis, de către reclamantă.
Intervenienta nu este lipsită de folosința drumului, acest drum fiind folosit de intervenientă, reclamantă și alte 16 unități. Dacă s-ar accepta înțelesul dat de intervenientă noțiunii de despăgubiri, ar însemna că toate unitățile care folosesc drumul, să-i plătească fiecare valoarea de circulație acelei suprafețe de teren ocupată de drum, ceea ce ar echivala cu înbogățire fără justă cauză.
În conținutul despăgubirilor intervenienta inclus și contravaloarea unei împrejmuiri și contractului de pază unui depozit, despăgubiri care nu rezultă din conținutul noțiunii de servitute. Mai mult, în contractul de pază dintre intervenientă și firma de pază reclamanta nu este parte, astfel că nu datorează intervenientei vreo sumă de bani rezultată din acel contract.
În ce privește recursul declarat de reclamanta - SRL Z, curtea apreciază că este întemeiat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin decizia pronunțată în apel, apelanta - SRL Zaf ost obligată la plata diferenței de 3938,82 lei taxă judiciară de timbru, în baza art.20 alin.5 din Legea nr. 146/1997, text de lege care prevede că "în situația în care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare".
În speță, instanța de judecată făcut aplicarea acestor dispoziții și, în consecință, a dat în debit pe pârâta - SRL Z cu diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 3.938,82 lei.
Prin urmare, această sumă de bani este datorată de intervenineta - SRL C-N reclamantei - Z cu titlu de cheltuieli de judecată în baza art.274 Cod proc.civ. text care are la bază culpa procesuală intervenientei, căreia prin decizia pronunțată în apel i s-a respins în întregime cererea.
Urmare admiterii recursului, reclamantei - SRL Z decizia civilă nr. 79/2007 va fi modificată parțial, în sensul că intervenienta - SRL C-N va fi obligată să plătească reclamantei suma de 4.438,87 lei cheltuieli de judecată în apel, în loc de 500 lei cum a fost obligată prin decizia atacată.
Celelalte dispoziții ale deciziei pronunțată în apel vor fi menținute.
În baza art.274 Cod proc.civ. intimata - SRL va fi obligată să plătească intimatei - SRL Z suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 29.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL Z împotriva deciziei civile nr.79 din 13.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică parțial, în sensul că obligă intervenienta - SRL C-N la 4438,87 lei cheltuieli de judecată în apel în loc de 500 lei, către pârâta - SRL
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pe intimata - SRL C-N să plătească intimatei - SRL Z suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge ca nefondat recursul interevenientei - SRL C-N împotriva aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/18.02.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
