Servitute de trecere. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1041A/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, care depune împuternicirea avocațială nr. -/13.04.2009, și intimata - pârâtă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata - pârâtă, personal solicită lăsarea cauzei la o altă strigare, pentru a se prezenta apărătorul său ales.
Reprezentantul recurentului - reclamant nu se opune cererii de lăsare a cauzei la o altă strigare.
Curtea, față de solicitarea intimatei - pârâte dispune lăsarea cauzei la o altă strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, care depune împuternicirea avocațială nr. -/13.04.2009, și intimata - pârâtă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/2/25.04.2009.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1041A/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii cererii de stabilire a dreptului de servitute și admiterii cererii de grănițuire a proprietății față de proprietatea. Continuând, arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, precizând că recurentul - reclamant are interes în a solicita recunoașterea de facto în vederea intabulării dreptului său de servitute de trecere. De asemenea, invocă dispozițiile art.617, 618 Cod civil. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1041A/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, ca nefondat. Cu privire la servitute, arată că prin 6 contracte succesive s-a constituit un drept de trecere, iar în timp, această servitute a devenit continuă și aparentă, construindu-se un gard. Susține că, în mod corect instanțele de fond și de apel au respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind servitutea.
În ceea ce privește cererea de grănițuire, arată că s-ar stabili granițe între trei părți, respectiv și cu o altă persoană, care nu este parte în cauză, astfel încât este nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 26.05.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - -
- -
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.292R
Ședința publică de la 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1041A/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B la 19.12.2006, sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i permită accesul la drumul public, reprezentat de str. -, prin constituirea în favoarea sa a unui drept de servitute de trecere auto și pietonală prin terenul proprietatea pârâtei, situat în B-, sector 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului compus din teren în suprafață de 569,25. (din măsurători 590,73.) și construcții în suprafață de 224,99. situat în B,-b (fostă - nr. 31), sector 2. Imobilul a fost dobândit de autorii săi și prin contractul de vânzare cumpărare nr. 17.499/1949 autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Comercială și a actului de vânzare cumpărare nr. 47/1954 emis de notariatul de Stat al Raionului 23 August. Prin hotărârea nr. 705/26.08.1997 s-a dispus restituirea în natură în favoarea sa a cotei parte indiviză de 3/16 din apartamentul nr. 2 și garajul situate la adresa de mai sus și a terenului de 106,70. reprezentând p. cota aferentă în suprafață totală de 569,25. drept de proprietate intabulat în cartea funciară nr. 63572 sectorului 2. Imobilul său reprezintă un loc înfundat în accepțiune art. 616.civ. fiind înconjurat de alte proprietăți, neexistând o ieșire la drumul public și, în aceste condiții, singura posibilitate de acces la calea publică o reprezintă constituirea în favoarea sa a unui drept de servitute de trecere pe terenul învecinat din-, sector 2 al cărei proprietar este pârâta. La origine, cele două proprietăți au constituit un singur imobil ce a aparținut autoarei părților,.
În drept, a invocat dispozițiile art. 616 și urmat. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare la 19.01.2007 solicitând respingerea acțiunii ca lipsită de interes și pe fond ca neîntemeiată. A arătat că între cele două fonduri, există o servitute de trecere necontinuă, convențională, constituită în anul 1947 și care a devenit aparentă prin delimitarea drumului de acces cu poarta de Sud, garduri pe laturile dinspre și Vest, drum în lungime de circa 50 ml și care sfârșesc în interiorul proprietății reclamantului, la Nord, încă din anul 2000. mai arătat că, așa cum a susținut reclamantul, la origine cele două proprietăți au constituit un singur imobil, proprietatea lui și toate cele șapte vânzări cumpărări succesive asupra fondului inițial sunt afectate de o sarcină-servitute de trecere și acces constituită în favoarea proprietății.
Pe de altă parte, a arătat pârâta că interesul presupune folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și trebuie să fie născut și actual, adică reclamantul trebuie să justifice o încălcare a dreptului său de către cel pe care-l cheamă în judecată, tocmai pentru a fi obligat să-i respecte dreptul. Or, în mod vădit reclamantul, proprietarul fondului dominant, nu justifică un interes deoarece are constituit prin convenție un drept de servitute pe care-le exercită aparent și exclusiv.
În drept, a invocat art. 620.civ.
Reclamantul și-a completat acțiunea cu respectarea art. 132 alin. l pr.civ. solicitând și grănițuirea celor două proprietăți situate în B,-B și 31, sector 2.
În drept, a invocat dispozițiile art. 584.civ.
Prin sentința civilă nr. 8069/16.10.2007 Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere precizat și completat formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes, a admis capătul de cerere având ca obiect grănițuirea, a dispus grănițuirea terenurilor deținute în proprietate de părți și situate în B,-, sector 2 prin trasarea liniei de hotar determinată de punctcle G, H, I, J, K și D conform situației de fapt și Anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expert (fila 81), a compensat parțial cheltuielile de judecată și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanta a reținut că imobilul situat în B,- B, sector 2 compus din teren în suprafață de 569,25. și construcții în suprafață de 224,99. este deținut în proprietate de reclamantul în baza actelor de vânzare cumpărare nr. 17.499/1949 autentificat de Tribunalul București Secția Notariat, nr. 74/1954 autentificat de Notariatul de Stat al raionului 23 August, contractului de vânzare cumpărare nr. 4251/1996, certificatului de moștenitor nr. 78/1973 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, certificatului de moștenitor nr. 197/1995 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, hotărârii nr. 705/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995. Imobilul situat în B,-, sector 2 compus din teren în suprafață de 354,48. și construcții este deținut de pârâta în baza contractelor de vânzare cumpărare autentificate cu nr. 3643/1971 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B și cu nr. 7506/1973 de Notariatul de Stat al Sectorului 3
Sub aspectul accesului la calea publică a celor două imobile de mai sus, s-a constatat că imobilul deținut de pârâta este fondul dominant, iar cel deținut de reclamantul este fondul aservit. Potrivit art. 616.civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate să ceară vecinului să-i permită trecerea pe proprietatea acestuia, în scopul exploatării fondului său, cu obligația de a-l dezdăuna pentru paguba pe care i-o produce. Servitutea de trecere prevăzută de acest text legal a fost dobândită de reclamant prin actele succesive de dobândire a proprietății de către autorii săi, prevăzându-se expres în conținutul acestor acte că fondul dominant este afectat de o servitute de trecere, exprimată prin servitutea de trecere cu căruța și piciorul.
În același timp, rezultă din fotografii și din expertiza efectuată în cauză că servitute este aparentă, părțile stabilind o delimitare fizică a terenului de acces al reclamantului prin gard, lățimea acesteia de 2,43 fiind suficientă în permiterea accesului și a autovehiculului, respectând întocmai limitele stabilite prin actele inițiale de vânzare cumpărare.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că pretenția reclamantului pe primul capăt de cerere este lipsită de interes, întrucât folosul practic imediat pe care îl justifică acesta prin punerea în mișcare a procedurii judiciare nu există, el fiind realizat prin respectarea de către pârâtă a obligației legale date de art. 616.civ.
În ce privește grănițuirea, instanța a reținut că natura juridică a celor două proprietăți este indiscutabil aceea a unor proprietăți exclusive, concluzie ce se desprinde și din examinarea încheierii de intabulare nr. 9407/2006 coroborat cu documentația cadastrală.
În aceste condiții, s-a apreciată că este justificată pretenția reclamantului în sensul grănițuirii suprafețelor de teren aflate în proprietatea exclusivă a părților litigante, prin delimitarea fizică a acestora, fiind incidente dispozițiilor art. 584.civ. care consacră dreptul oricărui proprietar de a-și grănițui proprietatea imobiliară față de proprietățile similare ale vecinilor săi. Instanța a considerat necesar a dispune grănițuirea în raport de anexa nr. 1 la raportul de expertiză și care exprimă situația de fapt existentă, stabilind grănițuirea terenurilor deținute în proprietate de părți și situate în B,-, sector 2 prin trasarea liniei de hotar determinată de punctele G, H, I, J, K și
Împotriva acestei hotărâri la data de 20.02.2008, a declarat apel criticând sentința civilă apelată ca nelegală și netemeinică.
În motivare s-a aratat că în mod greșit instanța de fond a respins ca lipsit de interes primul capăt de cerere având ca obiect stabilirea servituții de trecere, întrucât a solicitat instanței sa stabilească în sensul de a delimita, trasa pe terenul pârâtei terenul afectat servituții de trecere pentru a putea avea acces la drumul public. Este adevărat că, dreptul de servitute este recunoscut atât prin contractele de vânzare cumpărare ce constituie titlurile de proprietate ale reclamantului, cât și prin contractele de vânzare cumpărare ce constituie titlul de proprietate al pârâtei apelante, însă nici unul din aceste contracte nu are delimitat cu precizie terenul afectat servituții de trecere și nici schițe care să clarifice problema terenului afectat servituții de trecere. Așadar, cererea reclamantului apelant a fost generata de lipsa unei schițe atașate la contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 17499/1949 și respectiv nr. 47/1954 prin care autorii reclamantului, (părinții acestuia) au cumpărat terenul în suprafața totala de 69,25. de la autoarea pârâtei, contracte ce constituie titlurile de proprietate ale reclamantului. Aceeași situație privind lipsa unei delimitări precise a servituții de trecere recunoscute în favoarea apelantului se regăsește și în cazul terenului aflat în proprietatea intimatei pârâte.
În aceste condiții, intimata a blocat în nenumărate rânduri accesul reclamantului la drumul public, modificând de asemenea în câteva rânduri traseul de acces, fapt ce a generat nenumărate discuții între părți cu privire la servitutea de trecere constituita în favoarea reclamantului. În raport cu toate aceste aspecte, în mod evident apelantul reclamant justifica un interes personal, material și direct în legătura cu stabilirea dreptului său de servitute de trecere pe terenul pârâtei, prin stabilirea de facto, prin trasarea limitelor servituții de trecere, astfel încât dreptul său recunoscut prin titlurile de proprietate ale ambelor părți, să nu mai fie lipsit de conținut.
Se mai critică soluția și sub aspectul grănițuirii dispusă de instanță, apelantul arătând că granițuirea prin trasarea limitelor de hotar între proprietăți nu se confundă nicicum cu partajarea proprietăților, care implică atribuirea unei părți din proprietate deținute în comun celeilalte părți prin efectul partajului.
terenurilor a fost transformata în mod nelegal și temeinic de instanța de fond într-un act de expropriere a apelantului și de împroprietărire a pârâtei.
Astfel, contrar documentelor existente la dosarul cauzei, instanța de fond în loc să constituie servitutea de trecere cerută în capătul de cerere nr. 1 pe terenul pârâtei delimitat de punctele A, H, G, atribuie respectivul teren în proprietatea reclamantului, restrângând proprietatea pârâtei pe linia G,H, procedând totodată la atribuirea unei părți din terenul reclamantului - delimitate de punctele H, I, J, K - pârâtei.
proprietății până la punctele F și G astfel încât aceasta să aibă ieșire directă la str. - este nelegală și netemeinică și contravine delimitărilor stabilite în titlul de proprietate deținut de apelantul, în condițiile în care reclamantul a solicitat constituirea unei servituți de trecere pe respectivul teren astfel încât să aibă ieșire la drumul public. Nelegală este și extinderea limitelor proprietății pârâtei apelante dincolo de punctele H, G până la punctele I și J pe considerentul, pe de o parte ca, pârâta are amplasament pe respectivul teren un garaj, iar pe de altă parte, că între părți a operat în fapt un schimb de terenuri, în sensul că pârâta i-a cedat reclamantului folosința terenului delimitat de punctele F, G, H, A, în schimbul terenului proprietatea reclamantului delimitat de punctele H, I, K,
nu poate avea însă loc decât intre proprietăți dobândite cu acte autentice și nu între proprietăți ipotetice sau recunoscute doar de una din părți; în cauza, nu se poate reține existența unui schimb de terenuri așa cum afirmă expertul întrucât, schimburile de terenuri nu pot fi făcute decât prin acte încheiate în forma autentica, forma autentică fiind o condiție ad validitatem. Or, în cauza părțile nu au încheiat un astfel de înscris autentic, construirea de către parata pe terenul reclamantului a unui garaj fără acordul acestuia din urmă și fără autorizație nu dă naștere la dreptul acesteia asupra terenului pe care este amplasat garajul, ci dimpotrivă, la dreptul proprietarului fie de a păstra garajul pe temeiul dreptului la accesiune imobiliara, fie la dreptul de a solicita demolarea acestuia și plata unor daune.
Față de toate acestea, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul stabilirii liniei de hotar între proprietăți determinate de punctele A, H, K și D și nu G, H, 1, J, K, D, așa cum instanța a reținut în mod greșit prin hotărârea apelata.
La data de 12.04.2008 a declarat apel criticând sentința civilă ca nelegală și netemeinică.
În motivare apelanta arată că înțelege să critice soluția primei instanțe exclusiv în privința modului în care a soluționat capătul de cerere privind grănițuirea. Astfel, instanța nu a ținut seama de situația dovedită în cauză cu înscrisuri și relevata și de expert că este vorba de trei fonduri învecinate, nu de doua fonduri imobiliare, al treilea proprietar fiind, pe o suprafața de 67, 10. ce apare în expertiza în lotul reclamantului.
Expertul, și pe cale de consecință instanța, nu a lămurit aspecte deosebit de importante în cauza: nefiind vorba de un partaj judiciar (părțile NU sunt coproprietari în indiviziune), expertiza este fundamental greșită; nu s-au avut în vedere toate actele depuse în cauză, astfel că greșit s-a reținut de expert că este proprietară a suprafeței totale de 354, 48 mp, în realitate proprietatea fiind de 399, 48 mp. Nu s-a lămurit diferența dintre suprafața din măsurători 590,73 mp și cea din acte 569,25 mp, cât privește pe reclamantul, în aceste condiții, trebuia întocmit un singur plan de situație în cadrul expertizei în care să figureze toate cele trei proprietăți, numai însă după completarea cadrului procesual.
Prin decizia civilă nr. 1041/A/07.07.2008 pronuntata de Tribunalul B Sectia a V-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant, a fost dmis apelul formulat de apelanta, a fost schimbata in parte sentinta apelata in sensul ca a fost respins ca neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect granituirea, mentinandu-se celelalte dispozitii ale sentintei apelate. Totodata, a fost obligat intimatul la plata a 750 lei cheltuieli de judecată către apelanta.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"Analizând apelul formulat de apelantul reclamant prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul l-a găsit neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține critica acestuia referitoare la faptul că interesul său în formularea capătului de cerere având ca obiect stabilirea dreptului de servitute ar fi născut și actual. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că servitutea solicitată de apelantul reclamant este deja constituită, este aparentă și delimitată fizic printr-un gard, lățimea ei fiind de 2,43, fiind suficientă pentru a permite și accesul autovehiculelor.
Susținerea apelantului în sensul că intimata pârâtă i-ar fi blocat în numeroase rânduri accesul la drumul public sau că ar fi modificat traseul de acces, nu este de natură să justifice interesul acestuia în formularea unui capăt de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de servitute, apelantul având la îndemână alte mijloace procesuale de protejare a drepturilor sale.
Neîntemeiată este și critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit linia de hotar după punctele A, H, K, și D din Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză. Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, pe această linie, proprietatea apelantului reclamant se învecinează și cu proprietatea lui, nu numai cu proprietatea intimatei pârâte, iar pentru stabilirea liniei de hotar cu această proprietate era obligatorie atragerea în proces și a acestui proprietar, pe care însă apelantul reclamant nu a înțeles să îl cheme în judecată.
Analizând apelul formulat de apelanta pârâtă prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul l-a găsit întemeiat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză și cum au recunoscut și părțile, în fapt este vorba de trei terenuri învecinate, problema grănițuirii punându-se cu privire la suprafețe de teren deținute în proprietate exclusivă de trei proprietari diferiți, părțile din prezenta cauză și, pe care însă nici una dintre părți nu a înțeles să îl atragă în prezentul proces.
Față de aceste considerente, Tribunalul urmează a admite apelul formulat de apelanta, și în temeiul art. 296 Cod Procedură Civilă, vă schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect grănițuirea, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, va obliga pe intimatul la plata a 750 lei cheltuieli de judecată către apelanta, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat "1. admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul:
2. admiterii apelului și schimbarea hotărârii pronunțate în fond în sensul, admiterii cererii de stabilire a dreptului de servitute între punctele A, H, F, și G; admiterea cererii de granițuire prin stabilirea liniei de hotar a proprietății pe punctele A, H, K
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată."
In motivarea recursului, dupa expunerea situatiei de fapt si a stadiului procesual, recurentul a formulat urmatoarele critici:
"Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind deopotrivă dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.)
Soluționând apelul declarat de reclamantul împotriva hotărârii pronunțate la fondul cauzei, instanța de apel aplicând în mod greșit legea a respins apelul formulat de apreciind ca și instanța de fond că, reclamantul apelant nu are un interes născut și actual de a solicita instanței să recunoască și să stabilească limitele dreptului său de servitute pe terenul pârâtei.
Dreptul de servitute al recurentului reclamant pe terenul intimatei este recunoscut generic prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3643/1971 și 7506/1973, contracte ce constituie titlul de proprietate al pârâtei intimate, însă acest drept nu poate fi valorificat în condiții legale întrucât terenul afectat servituții de trecere nu este delimitat fizic în teren și nici legal prin stabilirea dimensiunilor și trasarea acesteia în mod concret.
Esențială în stabilirea și exercitarea servituții de trecere este nu numai constituirea acesteia printr-un înscris ci, și trasarea limitelor sale pe terenul intimatei pârâte întrucât numai în aceste condiții recurentul poate beneficia de dreptul său în limitele ce vor fi stabilite de instanță. Așadar, în mod greșit instanța de apel a apreciat că și instanța de fond ca nu justifică un interes în a se adresa instanței să i se stabilească în conținutul său concret porțiunea din terenul intimatei pârâte afectat servituții sale. De vreme ce, servitutea este recunoscută, însă nu este stabilită, în mod concret, recurentul reclamant are interes să se adreseze instanței pentru stabilirea acesteia. Din acest punct de vedere, în mod greșit instanța de apel a reținut că situația de fapt este egală cu cea de drept recunoscută prin contractele de vânzare cumpărare întrucât respectivele contracte nu cuprindeau limitările spațiale ale dreptului de servitute. Tocmai de aceea, recurentul nu are la dispoziție alte mijloace procesuale de protejare a drepturilor sale cum a reținut instanța de apel.
În raport cu toate aceste aspecte, în mod evident că recurentul reclamant justifică un interes personal, material și direct și deopotrivă născut și actual în legătură cu stabilirea dreptului său de servitute de trecere pe terenul pârâtei, prin trasarea limitelor servituții de trecere, astfel încât dreptul său recunoscut prin titlurile de proprietate ale ambelor părți, să nu mai fie lipsit de conținut.
Pe de altă parte, chiar intimata se opune cererii ca instanța de judecată să stabilească conținutul și limitele de exercitare a dreptului de servitute chiar și în condițiile pe care pretinde că există în fapt. În realitate, aceste delimitări în fapt pe teren nu există, aceasta fiind modificată de intimată periodic și prin urmare instanțele erau obligate să traseze terenul afectat servituții de trecere între punctele F,G,H,
Din acest punct de vedere, expertiza efectuată în cauză la fond este greșită întrucât în loc să traseze servitutea, expertul a atribuit în proprietatea intimatei pârâte terenul deținut de reclamant în proprietate. Astfel, terenul cuprins între punctele F,G,H,A ce aparține intimatei pârâte i-a fost atribuit reclamantului în compensare cu terenul aflat în proprietatea reclamantului (delimitat pe schița aflată la Anexa 1 de punctele H,I,J,K) și atribuit intimatei pârâte.
Soluționând apelul declarat de intimata pârâta, instanța de apel a reținut în mod greșit că cererea de grănițuire este neîntemeiată pornind de la considerentul că, instanța a fost sesizată cu o cerere de grănițuire a trei terenuri învecinate, deținute de 3 proprietari exclusivi, motiv pentru care și cel de al treilea proprietar trebuia chemat în judecată
Recurentul reclamant a solicitat numai grănițuirea proprietății sale în raport cu cea a intimatei pârâte și nu în raport cu proprietarul în raport de care nu există probleme legate de delimitarea proprietăților. În aceste condiții, instanța de fond și de apel erau datoare să soluționeze cererea de grănițuire în raport de cererea de chemare în judecată adică numai între proprietatea și proprietatea. În acest sens, dacă avem în vedere actele cadastrale ce atestă limitele proprietatii cât și Anexa 1 la raportul tehnic întocmit la fondul cauzei, instanța de apel trebuia să admită cererea de grănițuire și să stabilească limitele proprietății între și pe linia punctelor A, H,
Față de toate aceste aspecte, solicităm admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și schimbarea hotărârii pronunțate în fond în sensul, admiterii cererii de stabilire a dreptului de servitute între punctele A, H, F, și G; admiterea cererii de grănițuire prin stabilirea liniei de hotar a proprietății pe linia punctelor punctele A, H, "
Recursul a fost intemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs formulate, curtea retine urmatoarele:
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului in sensul ca dreptul sau de servitute nu este delimitat fizic in teren, atat timp cat terenul afectat servitutii de trecere este, asa cum rezulta din probele administrate, delimitat prin gard de restul terenului apartinand intimatei, existand si o poarta de acces afectata exclusiv folosintei recurentului. terenului asupra careia se exercita dreptul de trecere a fost determinata in fapt prin delimitarea traseului servitutii de restul proprietatii intimatei.
Ca atare, in mod corect au hotarat prima instanta si instanta de apel ca nu exista un interes actual al reclamantului in formularea acestui capat de cerere, din moment ce dreptul de servitute este stabilit in mod conventional, iar modul de exercitare a acestui drept a fost stabilit in fapt prin delimitarea traseului pe care se exercita dreptul. Interventia instantei in cazul servitutii de trecere se face doar in masura in care se existenta unui astfel de drept sau, desi dreptul nu este negat, exista divergente cu privire la exercitarea dreptului, insa in prezenta cauza nu se regasesc aceste situatii.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului in sensul ca intimata ar modifica periodic traseul servitutii de trecere, intrucat nu s-a facut nici o dovada in acest sens, iar din plansele foto depuse la dosar rezulta in mod clar ca exista o delimitare a traseului servitutii printr-un gard, iar accesul pe terenul afectat servitutii se face prin poarta separata.
Cat priveste criticile vizand modul de solutionare a apelului cu privire la capatul de cerere privind granituirea, curtea constata ca in mod corect s-a retinut ca, intrucat exista un punct care este comun nu doar celor doua proprietati ale partilor in litigiu, ci si unei a treia proprietati, ce apartine unui tert, era necesar ca si acest tert sa fie chemat in judecata, intrucat nu se poate stabili acest punct doar in raporturile dintre cele doua parti, stabilirea lui putand aduce atingere dreptului tertului, acesta fiind si punctul de granita intre proprietatea acestui tert si proprietatile partilor in litigiu.
Nu poate fi primita nici sustinerea recurentului in sensul ca instanța de apel trebuia să admită cererea de grănițuire și să stabilească limitele proprietății între și pe linia punctelor A, H, K, intrucat din schita anexa nr. 1 la raportul de expertiza realizat la prima instanta rezulta ca punctul K nu se afla pe linia de hotar intre proprietatile partilor in litigiu, ci se afla in interiorul proprietatii reclamantului. Ca atare, asa cum rezulta din schita mentionata, punctul K invocat de recurent priveste raporturile de vecintate intre reclamantul-recurent si tertul care nu este parte in cauza, iar nu raporturile de vecinatate intre reclamantul-recurent si parata-intimata.
Avand in vedere asezarea concreta a proprietatii ce apartine tertului in raport cu proprietatile partilor in litigiu este necesar a se stabili si in contradictoriu cu respectivul tert care este punctul in care terenul intimatei inceteaza a se invecina cu terenul recurentului, incepand a se invecina cu proprietatea tertului.
Insa, curtea constata ca, desi in mod corect capatul de cerere privind stabilirea liniei de hotar a fost respins, este gresita respingerea acestui capat de cerere ca neintemeiat, motivul care a determinat respingerea acestui capat de cerere vizand imposibilitatea solutionarii acestui capat de cerere in cadrul procesul creat in cauza, deci un motiv de inadmisibilitate a cererii, iar nu un motiv de fond.
In consecinta, fata de cele retinute, curtea va admite recursul formulat de recurentul - reclamant si, modificand in parte decizia recurata, va respinge ca inadmisibil capatul de cerere privind granituirea, mentinand celelalte dispozitii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1041A/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că:
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind grănițuirea.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. MS
.red.
2 ex./22.06.2009
Jud. Apel, Secția a V-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela
