Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 252
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1048 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, C, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații și, reprezentați de avocat, lipsind contestatoarea și intimatele,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței nemotivarea contestației în anulare, după care;
Instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună motivele contestației în anulare, a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns intimații și, reprezentați de avocat, lipsind contestatoarea și intimatele,
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat pentru intimații și, a solicitat respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 15 martie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele C și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se acorde servitute de trecere la proprietatea reclamantului din C,-, județul
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că este proprietara construcției din C,-, în baza sentinței civile nr.11911 din 23 noiembrie 2005, definitivă și irevocabilă, dar fără acces la calea publică, respectiv în str. -.
În cauză, s-a dispus și atașarea dosarului nr.8984/2005 al Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.10797/13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 2180/C/2006, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 616-619 Cod Civil.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență că soluția este rezultatul unei interpretării greșite a probelor raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, a arătat că în mod greșit s-a apreciat de către instanță că inexistența unei căi de acces la imobilul său i s-ar datora exclusiv, singurul drum la calea publică fiind pe terenul pârâților.
Prin decizia nr.189 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta, mpotriva sentinței civile nr. 10797 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, C, și.
S-a reținut că, potrivit art. 616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său.
Practica judiciară a statuat că, în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi împărțeala unui loc ce nu era înfundat, vânzarea fondului altor proprietari ori edificarea unei clădiri de-a curmezișul ieșirii, din toate acestea rezultând un loc înfundat, trecerea nu va fi cerută.
În această situație se găsesc și părțile cauzei de față, având în vedere că însuși proprietarul fondului înfundat săvârșit acte care au atras această stare. S-a reținut, astfel că terenul care îi asigura accesul la calea publică a fost înstrăinat de reclamantă prin acte autentice, fără a-și asigura posibilitatea ca și pentru viitor să uzeze de același drum.
Față de raporturile juridice existente în prezent între pârâta C și, potrivit cărora contractul de întreținere autentificat sub nr.3469/20 mai 2002 s-a rezoluționat conform sentinței civile nr.10301 din 23 septembrie 2004 Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că cea din urmă nu mai justifică legitimare procesuală, singurii chemați să răspundă fiind actualii proprietari ai fondului aservit, respectiv C și cei doi intimați și -.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând în conformitate cu art. 304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în senul admiterii apelului, iar pe fond modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii, astfel încât să i se permită accesul la imobilul proprietatea sa situat în C-, conform variantei dată de expertul în dosarul de fond, prin terenul intimaților.
Prin decizia civilă nr.1048 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, s-a respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.189 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.10797 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C,; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, potrivit art.616 Cod civil, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce. Loc înfundat este cel ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase.
În speța dată, chiar proprietarul locului înfundat a săvârșit acte care au condus spre această stare. Reclamanta a înstrăinat prin acte autentice, terenul care îi asigura accesul la calea publică, fără a-și asigura posibilitatea ca și pentru viitor să uzeze de același drum, prin urmare nu a precizat în acte posibilitatea ca atunci când a înstrăinat terenul, de a-și asigura accesul la calea publică. Așadar, prin fapta sa a reclamantului imobilul a devenit imobil înfundat fără ieșire la calea publică.
Art.616-619 Cod civil, stabilesc dreptul proprietarului al cărui loc este înfundat, fără ieșire la calea publică, să ceară trecerea pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în raport de pagubele ce i le-ar putea cauza. Este esențial însă ca originea înfundării sau fie naturală sau provenită dintr-un caz fortuit sau forță majoră, străină de fapta proprietarului locului înfundat, iar dacă proprietarul locului înfundat, prin fapta sa, face ca terenul său să devină înfundat fără să mai aibă ieșire la calea publică, el nu are dreptul să ceară drum de trecere pe terenul vecinului.
Soluția instanței este bazată pe interpretarea dispozițiilor legale în materia servituții, incidente în speță și nu exclusiv pe practica judiciară, această referire a instanței în acest sens, la practică, fiind făcută pentru a întări argumentele izvorâte din lege și pentru situații identice acolo unde ele există, fără particularități de speță,in ideea de a se configura o practică unitară.
devenind proprietară astfel de la data încheierii convenției.
Aspectele invocate prin recurs, referitoare la faptul că instanța de apel trebuia să analizeze speța prin prisma art.626, dacă fondurile despărțite au fost averea aceluiași proprietar și că printr-însul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea și art.669 - în sensul verificării dacă a operat stingerea servituții, nu pot fi luate în considerare, acestea reprezentând cereri noi, neinvocate la instanța de apel și nici anterior, formulate direct în recurs potrivit art. 316 Cod pr. civilă rap. la art.292 alin.1 Cod pr. civilă, nefiind nici motive de ordine publică.
În această situație nu pot fi supuse examinării în recurs, atâta vreme cât instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra lor nefiind invocate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin decizia Curții de Apel i-a fost respins recursul, fiind încălcate dispoz. art. 616-619, 626 și 639 Cod civil, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la judecarea pricinii în recurs, fără însă să se arate care dispoziții sunt încălcate, făcându-se însă mențiunea că vor fi precizate motivele după redactarea hotărârii, precizare care nu a fost făcută.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Temeiul juridic al contestației în anulare îl reprezintă art. 317 și 318 Cod pr. civ. Contestatoarea nu a precizat care sunt motivele contestației, invocând în cerere încălcarea unor dispoziții privind servitutea de trecere, reglementată de Codul civil.
Motivele unei contestații în anulare sunt strict limitativ prevăzute de lege și având în vedere această situație de fapt, neprecizându-se motivele, instanța constată că este neîntemeiată contestația, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1048 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, C, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./02.03.2010
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
