Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 272
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de SC SA, continuatoare în drepturi a SC fug SRL I (fostă SC.SRL I) împotriva deciziei civile nr. 865/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 9742/ 24.11.2005, Judecătoria Iașia respins excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității și admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" I administrată judiciar de "Expert Lichidator" prin reprezentanții lor legali, în contradictoriu cu pârâta " " I, respins cererea privind constituirea unui drept de superficie, admis cererea formulată de reclamantă cu privire la cererea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei situat în I, - nr. 34, conform raportului de expertiză și obligat- pe pârâtă la plata sumei de 6.016.000 lei ROL cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Interesul este una dintre condițiile cerute de lege pentru ca o persoană - fizică sau juridică să poată fi parte într-un proces civil, el reprezentând folosul practic, material ori moral urmărit.
În speță, pârâta argumentează lipsa de interes în promovarea acțiunii, prin încheierea contractului de închiriere dintre părți, pe o durată de doi ani, având ca obiect folosința suprafețelor de teren pe care reclamanta are amplasate construcțiile proprietatea sa și unor suprafețe de utilitate comună sau exclusivă pentru locatar (reclamantă).
Acest contract nu înlătură nicidecum interesul de obține servitute de trecere și un drept de superficie pe toată durata existenței construcțiilor sale, așa cum precizează, de altfel, în răspunsul la întâmpinare.
Lipsa de interes nu este o excepție în sine, și determină lipsa calității procesuale active reclamantului, iar în speță această susținere nu este întemeiată, pentru considerentele reținute.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, este de observat că pârâta prezintă două argumente: conduita reclamantei în administrarea proprietății sale și faptul că reclamanta nu este, la rândul ei, proprietar de teren, referindu-se la servitutea de trecere.
Aceasta reprezintă, însă, condiții de constituire a servituții de trecere, care determină temeinicia acțiunii și nu condiții de admisibilitate acțiunii, dreptul la acțiune subzistând chiar și în cazul în care dreptul subiectiv nu există, nu devenit actual ori nu fost încălcat.
Pentru aceste considerente, această excepție fost, de asemenea, respinsă.
Pe fond, instanța de fond constatat că reclamanta este proprietara construcțiilor permanente notate în raport de expertiză cu literele C1, și, având destinațiile în ordinea enunțării lor de poartă, atelier, grup social, microcantină și garaj și fiind evidențiate în schițele anexe ale acestui raport cu o culoare roșie.
Toate aceste construcții se află pe terenul proprietatea reclamantei.
Dreptul de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate constând în dobândirea de către superficiar - proprietar al construcțiilor, plantațiilor, lucrărilor - aflate pe terenul proprietatea altuia, dreptului de folosință asupra acelui teren se dobândește prin titlu, uzucapiune sau lege.
În speță părțile se află în situația în care acest drept nu poate avea la bază decât un titlu, respectiv convenția lor.
Această convenție, însă, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate cerute de lege să se materializeze într-un înscris autentic.
Contractul de închiriere invocat de către pârâtă nu întrunește aceste condiții, iar reclamanta, chiar dacă nu acuză invaliditatea acestuia, pretinde nerespectarea lui de către pârâtă și implicit lipsa acordului de voință dintre părți cu privire la constituirea unui drept de folosință, în favoarea reclamantei, asupra terenului proprietatea pârâtei, pe toată durata existenței construcțiilor enunțate mai sus.
În această situație, instanța nu poate substitui, printr- hotărâre judecătorească acordul de voință al pârâtei, iar cererea privind constituirea unui drept de superficie fost respinsă.
Cu privire la crearea servituții de trecere, instanța de fond constatat că nici una dintre construcțiile proprietatea reclamantei nu se află într-un loc înfundat, în înțelesul art. 616 cod civil astfel cum se constată din raportul de expertiză.
Deoarece însă toate construcțiile cu caracter permanent, enunțate în acest raport de expertiză tehnică se află pe terenul proprietatea pârâtei, accesul la ele se poate realiza doar prin crearea unei servituți necontinue, de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, în baza art. 622 alin.2 Cod civil.
Această servitute de trecere s- creat pe traseul săgeților de culoare, marcate de expert în schițele anexe ale raportului întocmit, pornind de la construcția 1 și urmând pe rând, traseul, iar apoi cu bifurcație spre și C6 - indiferent de caracterul permanent sau provizoriu al acesteia din urmă, pe durata existenței acesteia prin voința părților.
Pentru toate considerentele reținute, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă și fost în parte admisă acțiunea reclamantei, doar cu privire la crearea servituții de trecere.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 865 din 3.12.2007, admis cererile de apel formulate de " " în prezent, ca urmare schimbării denumirii, " și de către "" și continuată de "" și a schimbat în parte sentința judecătoriei.
Au fost admise excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active ""
A fost respinsă excepția lipsei de interes " " devenită " " și excepția lipsei calității procesuale pasive ""
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta "" și continuată de "" în contradictoriu cu " ", în prezent " " I și s-a creat pentru reclamantă servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtei situat în I, - nr. 34 spre construcțiile notate în schița anexă la raportul de expertiză ing. cu nr. 1, 11, 12, 25.
A fost respinsă cererea privind servitutea de trecere spre construcțiile notate 6 și 17.
S-a constatat că reclamanta "" are un drept de superficie asupra suprafeței de teren proprietatea pârâtei pe care se află amplasate clădirile notate 1, 11, 12, 25 pe durata existenței lor și s-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta "" I, administrată judiciar de "Expert Lichidator", chemat în judecată pe pârâta " " - în prezent "" - solicitând crearea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei și unui drept de superficie pe terenurile învecinate situate în I,-.
Inițial reclamanta fost proprietara întregului imobil construit și neconstruit, dar în urma unor executări silite pârâta a devenit proprietara unor parcele de teren.
Prin actul de adjudecare imobilului - teren în suprafață de 47.761,65 situat în I, - nr. 34 din 1.07.2002 la sediul biroului de către executorul judecătoresc din I, persoana fizică fost declarat adjudecatar al respectivului teren.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2219/2004 la. Și Din I, - vândut societății comerciale " " imobilul proprietatea sa situat în I, - nr. 34, jud. alcătuit din: birouri atelier 2 cu o suprafață construită de 149,76, hala turnătorie 4 cu o suprafață construită de 3521,14, postul trafo (atelier mecanic) 5 cu o suprafață construită de 321,251, birouri (atelier mecanic) 3 cu suprafață construită de 222,81 și postul trafo 7 cu o suprafață construită de 114,30.
Acest imobil se află amplasat pe terenul proprietatea societății comerciale " " I (devenită "" I).
Prin contractul de închiriere înregistrat la " " sub nr. 6684/10.03.2005 și la "" I sub nr. 319/28.02.2005, locatorul " " Iaî nchiriat locatarului "" suprafața de 668,81 pe care sunt amplasate clădirile proprietate "" I, compusă din: suprafața de 229,08 atelier 11; suprafața de 98,25. - atelier 12; suprafața de 318,42 grup social microcantine 25, suprafața de 23,48 poarta C1.1; 1725 suprafață de teren folosită de locatar și locator în comun pentru accesul personalului și autovehiculelor și 671. suprafața de teren folosită de locatar în exclusivitate pentru accesul personalului și autovehiculelor la zona în care își desfășoară activitatea.
Durata acestui contract fost de 2 ani începând cu 1.02.2005 și până la 1.02.2007.
Societatea comercială "" formulat o cerere de cauză solicitând să se ia act de transmiterea calității procesuale întrucât devenit proprietara clădirilor 1 - poartă; 11 - atelier; 12 - atelier; 17 garaj, 25 - - Grup social prin actul de adjudecare bunuri imobile din dosarul nr. 110/2002 comercial al Tribunalului Iași - judecător sindic.
Din factura fiscală aflată la fila 134 - dosar recurs rezultă faptul că "" vândut către " " I (devenită "" I) clădirile 5 - post trafo și vestiar, 7 - post trafo și 6 magazie baritină.
În ceea ce privește obiectul principal al acțiunii, servitutea de trecere este reglementată de Codul comercial ca o servitute legală de interes privat. Potrivit art. 616 Cod civil "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici ieșire la calea publică, poate reclama trece pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a- despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona".
Pentru constituirea dreptului trebuie să se facă dovada caracterului de loc înfundat al fondului dominant și imposibilitatea de ieși la calea publică trebuie să fie absolută, lucru care fost dovedit în speță în legătură cu imobilele în cauză.
Deoarece textul se referă în mod expres la "proprietarul locului înfundat" calitatea procesuală activă în acțiunea privind recunoașterea dreptului de servitute aparține numai proprietarului fondului dominant.
În ceea ce privește dreptul de superficie, codul civil nu consacrat nici dispoziție. Justificarea acestui drept este posibilă prin interpretarea sistematică dispozițiilor înscrise în art. 489 și 482 Cod civil și, de asemenea, un argument al existenței dreptului de superficie este dedus din regula înscrisă în art. 492 Cod civil potrivit căruia proprietarul terenului este și proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrului făcut în pământ sau asupra pământului "până se dovedește din contra".
Acest text constituie temeiul de drept în materie de superficie deoarece prezumția stabilită în beneficiul proprietarului terenului fiind relativă, constructorul o poate înlătura prin probă contrarie, dovedind că lui îi aparține proprietatea clădirilor, plantațiilor sau lucrărilor aflate pe teren.
Făcând această dovadă, proprietarul construcției poate dobândi un drept de superficie asupra terenului pe care este edificată construcția care se limitează strict la terenul de sub construcție.
Pârâta " " SA a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în data de 6.10.2006, bunurile imobile (construcții) au fost vândute de către SC "" SA, prin lichidator judiciar, societății comerciale "" SRL, însă în actul de adjudecare se specifică faptul că terenul pe care este amplasată construcția nu a făcut obiectul adjudecării.
Recurenta susține că, și în caietul de sarcini, s-a prevăzut că adjudecatarul va stabili o formă de folosire a terenului cu proprietarul acestuia, adică cu " " SRL.
În aceste condiții, recurenta arată că, "" SRL nu a demonstrat că ar fi continuatoarea în drepturi a SC "" SA I și nu și-a legitimat calitatea procesuală activă în cauză.
Învederează recurenta că decizia tribunalului este nelegală, deoarece a fost dată în contradictoriu cu o parte, care nu a formulat cererea inițială, nu a intervenit în cererea inițială și nu a făcut dovada transmiterii drepturilor litigioase sau că ar fi continuatoare în drepturi.
De asemenea, recurenta arată că, prin decizia recurată, i s-a încălcat grav dreptul de proprietate, deoarece i s-a luat, cu titlu gratuit, posesia și folosința terenului din litigiu, în condițiile în care ambele societăți comerciale au fost înființate cu scopul de a desfășura activități comerciale în vederea realizării de profit.
Recurenta a mai invocat excepția lipsei de interes a "" SA I și omisiunea tribunalului dea se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de aceasta.
În dovedirea motivelor de recurs, " " SRL a depus la dosarul cauzei: încheierea nr. 410 din 15.01.2008 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Iași, actul adițional autentificat de Biroul Notarului Public " " sub nr. 2931 din 17.12.2007, certificatul de înscrieri de mențiuni din 8.01.2008 și încheierea nr. 2724 din 20.12.2007 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vaslui.
"" SRL Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece recurenta a criticat sentința judecătoriei numai cu privire la servitutea de trecere constituită în favoarea imobilelor C6 și.
Susține intimata că transmiterea calității procesuale active de la SC "" SA I către ea este dovedită cu: procesul -verbal de licitație, actul de adjudecare, încheierea de intabulare și caietul de sarcini.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și ale prevederilor legale incidente, Curtea reține că recursul este întemeiat.
Prin cererea cu care a investit instanța de fond, SC "" SA I, în calitate de proprietar al construcțiilor: microcantină și grup social (), atelier (), remiză (), poarta nr. 1 (C1), magazie (C6) și garaj () a solicitat constituirea unui drept de servitute și recunoașterea unui drept de superficie pe terenul proprietatea SC " " SRL (fostă " " SRL I în vederea asigurării accesului la aceste imobile, cât și pentru folosința normală a lor.
Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a concluzionat că terenul pe care se află construcțiile reclamantei sunt proprietatea pârâtei și că accesul personalului și al autovehiculelor la imobile se poate realiza numai pe calea individualizată în schița anexă la raport.
Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate cere să i se permită trecerea pe proprietatea vecinului, în scopul exploatării fondului sau cu obligația de a-l dezdăuna proporțional cu pagubele care s-ar aduce.
Astfel, din textul mai sus menționat rezultă că, pentru constituirea dreptului de servitute de trecere, este necesar să existe două fonduri - două terenuri - care să aparțină unor proprietari diferiți.
Însă, în prezenta cauză atât terenul de sub construcții, cât și cel pe care se realizează accesul la ele aparține unui singur proprietar, respectiv recurentei SC " " SA (continuatoarea în drepturile SC " " SRL I, față de " " SRL I).
În aceste condiții, crearea unei servituți de trecere în favoarea "" SA, continuată în drepturi de "" SRL nu s-a putut realiza decât prin aplicarea greșită a prevederilor art. 616 Cod civil.
Susținerea intimatei "" SRL că apelanta SC " " SRL, ar fi criticat sentința instanței de fond numai în ceea ce privește crearea dreptului de servitute de trecere pentru construcțiile C6 și nu poate fi primită, deoarece, deși apelanta și-a motivat succint calea de atac exercitată, aceasta a enumerat toate construcțiile afectate de acest drept recunoscut în beneficiul intimatei.
Această concluzie se desprinde și din împrejurarea că tribunalul a expus în considerentele deciziei recurate, argumentele de fapt și de drept care legitimează dreptul SC "" SRL la constituirea servituții de trecere pe terenul apelantei spre construcțiile C1, și din raportul de expertiză tehnică întocmit la instanța de fond, argumente care, deja, au fost înlăturate de instanța de recurs prin prezenta decizie.
Critica referitoare la recunoașterea greșită a unui drept de superficie asupra terenului - proprietatea recurentei - pe care se află clădirile: C1, și pe durata existenței lor nu poate fi primită, deoarece, așa cum a reținut și tribunalul, dreptul de superficie este un drept real imobiliar principal care constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor realizate pe terenul altei persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință.
Astfel, dreptul de superficie reprezintă numai un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului în condițiile în care a existat acordul proprietarului terenului la edificarea construcției.
În speță, acest principiu este particularizat prin aceea că, proprietarul terenului nu și-a dat acordul la edificarea construcțiilor, deoarece, inițial, proprietar atât al terenului, cât și al construcțiilor a fost SC "" SA
Însă, această societate și-a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, inclusiv asupra celui de sub construcții, ca urmare a unei executări silite.
Ori, în aceste condiții, dobânditorii succesivi ai terenului au cunoscut faptul că parte din teren este ocupat de construcțiile SC "" SA (ulterior, ale SC "" și astfel, au consimțit tacit ca acesta să fie folosit de proprietarul construcțiilor.
Este adevărată susținerea recurentei că atât în caietul de sarcini, cât și în actul de adjudecare s-a stabilit că terenul pe care sunt amplasate construcțiile nu formează obiectul adjudecării și tocmai această împrejurare, care a dat naștere la doi proprietari diferiți: unul pentru teren și altul pentru construcții legitimează dreptul de superficie al proprietarului construcțiilor.
Curtea urmează a nu primi susținerile recurentei referitoare la lipsa calității procesuale active și la lipsa de interes a SC "" SRL din prezentul demers judiciar.
Deși cererea de chemare în judecată, cât și calea de atac a apelului au fost demarate de SC "" SA, Curtea reține că, în cursul judecării apelului, construcțiile situate pe terenul pârâtei -recurente au fost vândute la licitație publică SC "" SRL, conform actelor de adjudecare nr. 994 din 31.07.2006 și nr. 1306 din 6.10.2006 încheiate de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Iași și încheierii nr. 51885 din 7.11.2006 a OCPI
Ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra construcțiilor C1, și din patrimoniul SC "" SA către SC "" SRL, s-a transmis și calitatea procesuală de la societatea vânzătoare la cea cumpărătoare, care, astfel, a căpătat legitimarea activă de a continua procesul.
Condiția interesului este necesară pentru orice cerere făcută, în toată desfășurarea procesului civil, iar, în condițiile vânzării construcțiilor către SC "" SRL, în cursul judecării apelului, această societate justifică folosul practic, imediat de a continua demersul judiciar declanșat de vânzătoarea construcțiilor în vederea recunoașterii dreptului de folosință a terenului de sub clădiri.
Față de cele expuse, Curtea va înlătura și susținerile recurentei referitoare la nelegalitatea hotărârii tribunalului care s-a pronunțat în contradictoriu cu altă persoană decât cea care a inițiat acțiunea, dar care i-a succedat în drepturi ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin vânzare -cumpărare.
Susținerea recurentei că i s-a încălcat grav dreptul de proprietate, deoarece, i s-a luat, cu titlu gratuit, posesia și folosința terenului este neîntemeiată, întrucât recurenta nu a avut niciodată posesia și folosința terenului aflat sub construcțiile intimatei și a cunoscut această împrejurare chiar din momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului.
Curtea nu poate analiza critica privind omisiunea tribunalului dea se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ca urmare a modificării art. 304 punctul 6 Cod procedură civilă prin art. I pct. 111 din OUG nr. 138/2000.
În consecință, Curtea constată că tribunalul a dat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a art. 616 Cod civil, ceea ce determină incidența, în cauză, a motivului de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de SC " " SA și se va reforma în parte decizia recurată.
Se va respinge cererea reclamantei SC "" SA și continuată de SC "" SRL privind constituirea dreptului de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtei spre construcțiile C1, și se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, continuatoare în drepturi a fug I (fosta. I) împotriva deciziei civile nr. 865 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o schimbă în parte.
Respinge cererea privitoare la crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, situat în I calea - nr. 34, spre construcțiile notate în schița anexă la raportul de expertiză ing., cu nr. C1,
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.07.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Georgeta Protea, Mona Maria
