Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 274
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile nr. 120/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și avocat pentru intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 95 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, s-au comunicat intimatului motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, însoțită de împuternicire avocațială.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind nulitatea recursului formulat de
Recurentul lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Avocat solicită admiterea excepției, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Arată că va depune chitanța reprezentând onorariu avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1663 din 29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani, județul I s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul
Prin aceeași sentință reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului G 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțându-se astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată chiar reclamantul a arătat, anterior formulării acesteia, că un executor judecătoresc și un polițist au delimitat servitutea de trecere pe care o cere, potrivit actului de vânzare - cumpărare nr. 969 din 7.02.1991, dar neținând cont de acestea pârâtul a arat calea de acces către locuința reclamantului.
Împrejurarea că proprietatea reclamantului are o cale de acces și anume un drum public, a fost confirmată atât de către martorul, cât și de raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, geodezie și cadastru.
Astfel, expertul a arătat că din planul de situație, anexă la contractul de vânzare cumpărare rezultă că accesul la proprietate se făcea prin strada - care se prelungea până la vechea proprietate a soților și, porțiune de stradă care, la momentul efectuării expertizei era arată și cultivată de pârât.
Mai precizează expertul că drumul de acces către proprietatea reclamantului, ocupat abuziv de pârât, apare și în documentația cadastrală eliberată pe numele - și înregistrată la cu nr. 24616/21.08.2000 ca DS 887 sau ca strada -.
A mai reținut instanța că pârâtul ocupă drumul sătesc ce permitea accesul la proprietatea reclamantului și a încercat să facă reclamantului un alt drum de acces care însă traversează proprietatea pârâtului, fiind restricționat de pârât care blochează respectiva cale de acces cu o poartă, și este mult mai împovărător pentru pârât.
Din toate acestea instanța a constatat că reclamantul în raport cu pârâtul nu este proprietarul locului înfundat, care să nu aibă ieșire la calea publică, pentru a putea reclama o trecere pe locul vecinului său, pârâtul, pentru exploatarea fondului său în sensul prevederilor art. 616 Cod civil.
Dimpotrivă, pârâtul, fără nici un drept, a ocupat drumul sătesc care făcea accesul între proprietatea reclamantului și calea publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamatul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 120 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s- admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1663 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință pe care a desființat-o și în consecință:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G invocată din oficiu și s-a dispus trimiterea cauzei aceleași instanțe spre rejudecare.
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă menționată Judecătoria Pașcania respins acțiunea formulată de către, acțiune ce are ca obiect servitute de trecere.
Tribunalul constată că motivarea adusă acestei hotărâri nu este conformă cu probele existente la dosar.
Astfel, în mod greșit instanța de judecată a considerat că terenul asupra căruia a solicitat crearea unei servituți de trecere ar reprezenta domeniul public, când în realitate acest teren reprezintă proprietatea pârâtului și a soției sale.
Totodată însuși apelantul - reclamant arată prin cererea de apel că pârâtul ocupă abuziv terenul și odată cu acesta și o parte din porțiunea ce este domeniu public, respectiv strada -.
Ulterior precizează că nu această porțiune din calea publică formează obiectul prezentului litigiu, ci este vorba de porțiunea (calea) de la acest drum public la proprietatea sa, cale care fiind înregistrată doar de proprietățile pârâtului, urmează a fi pe proprietatea acestuia și solicită a se institui în favoarea sa o servitute de trecere.
Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție de pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Titularul dreptului de servitute poate fi orice persoană fizică sau juridică, deoarece fiind vorba de un drept implică un subiect activ și unul pasiv.
activ este proprietarul fondului dominant, în favoarea căruia există servitutea și care are un drept, iar subiectul pasiv este proprietarul fondului aservit care are o obligație între cei doi subiecți, fiind născut un raport juridic al cărui conținut este dreptul real de servitute care se poate constitui asupra imobilelor cu și fără construcții.
În consecință nu se poate reține că pârâtul G nu are calitate procesuală pasivă, ci, din contră, se impune respingerea acestei excepții ca efect al admiterii apelului.
Drept urmare s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea recursului pârâtul a arătat că, din momentul în care a devenit proprietarul casei și a terenului ce se învecinează cu proprietatea reclamantului, a permis acestuia de a avea acces la locuința sa, deși reclamantul s-a folosit în permanență de o cale de acces ce se întinde de la strada - până la intrarea în curtea reclamantului.
La dosarul cauzei a anexat planșe fotografice din care rezultă că drumul de acces este practicabil și are lățimea necesară utilizării lui normale, ceea ce conduce la concluzia că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Consideră că în atare ipoteză instanța de apel trebuia să rezolve definitiv litigiul și să respingă ca neîntemeiată ori inadmisibilă acțiunea reclamantului.
Se solicită admiterea recursului în sensul criticilor formulate.
Prioritar, instanța a pus în discuția părților excepția privind nulitatea recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă în privința căreia reține următoarele:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, iar conform art. 306 recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
În ipoteza în care partea nu indică vreun motiv de recurs dintre cele înscrise în art. 304 punctele 1 - 9 instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs prezentate de parte realizează exigențele articolului 306 alin. 3, care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute limitativ de art. 304.
Dacă se constată imposibilitatea încadrării în unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea este nulitatea recursului, deoarece nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori casarea hotărârii recurate.
În prezenta cauză deși pârâtul prin cererea de recurs invocă o serie de motive de recurs, dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 punctele 1- 9 Cod procedură civilă.
Dezvoltarea motivelor de către recurent cuprinde afirmații generale în legătură cu probatoriul administrat la instanța de fond în legătură cu rezolvarea litigiului care are ca obiect determinarea servituții de trecere fără însă a conține critici concrete raportat la soluția pronunțată de tribunal, care vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și trimiterea cauzei Judecătoriei Pașcani în vederea rejudecării pricinii.
Prin urmare, întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor în unul din cele prevăzute de art. 304, întrucât nu vizează soluția pronunțată prin decizia atacată, urmează ca, potrivit art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, să se constate nul recursul formulat de pârâtul G și să se mențină ca legală și temeinică decizia civilă nr. 120/13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată nu a fost dovedit, se va respinge, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, cererea intimatului - reclamant privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de G împotriva deciziei civile nr. 120/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge ca nedovedită cererea intimatului privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.07.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Cristina Văleanu, Liliana
