Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.284/
Ședința publică din 22 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în C, cartier (), nr.175, județul A, împotriva deciziei civile nr.82 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâta, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței nr.- din 22.09.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că nu este de acord să asigure intimaților-reclamanți o servitute de trecere pe terenul proprietatea sa, întrucât aceștia au o altă cale de acces la teren.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta pentru a se dispune constituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâtei în favoarea reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 6.530 mp. dobândit prin moștenire de la autorul comun al reclamanților și pârâtei în urma unui partaj, teren ce nu are acces la calea publică, trecerea fiind posibil numai pe terenul vecin, proprietatea reclamantei în suprafață de 1.000 mp.
Prin cererea precizatoare și completatoare formulată la data de 10 2007, reclamanții au solicitat stabilirea drumului de servitute conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză și totodată obligarea pârâtei să-și ridice gardul de la stradă pe lățimea acestui drum, iar în caz de refuz să fie autorizați să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei.
Judecătoria Costești prin sentința civilă nr.844 din 15.10.2007, a admis în parte acțiunea completată și a obligat-o pe pârâtă să asigure reclamanților o servitute de trecere pe terenul său pe o lungime de 33 metri și o lățime de 4 metri, conform aliniamentului stabilit prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să ridice gardul de la stradă, ca tardiv formulată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 6.550 mp. în punctul "Acasă" dobândit în urma unui partaj succesoral, iar pârâta este proprietara suprafeței vecine de 1.000 mp. dobândită printr-un contract de vânzare-cumpărare în anul 1990.
S-a reținut că terenul reclamanților este loc înfundat, iar pârâta nu le permite accesul pe proprietatea sa, astfel încât în raport de dispozițiile art.616 Cod civil, acțiunea în stabilirea unei servituți de trecere s-a apreciat ca întemeiată.
Capătul de cerere privind ridicarea gardului a fost apreciat de către instanță ca o modificare a acțiunii, formulată cu încălcarea dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă și s-a statuat că nu poate fi soluționat decât după stabilirea irevocabilă a dreptului de servitute și în caz de refuz dovedit al pârâtei la executarea hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au susținut că în mod greșit s-a respins ca tardivă cererea completatoare privitoare la demolarea gardului, deși a fost formulată după efectuarea raportului de expertiză tehnică, probă prin care s-a determinat existența gardului ce blochează drumul stabilit pentru trecere.
În plus, deși prin dispozitiv cererea este respinsă ca tardivă, din considerentele sentinței rezultă că a fost apreciată ca prematură.
Prin apelul său, pârâta critică hotărârea prin aceea că s-a apreciat greșit că terenul reclamanților este loc înfundat, deși aceștia au ieșire la drumul public pe calea de acces "fir vale".
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.82 din 7 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei și l-a admis pe cel declarat de reclamanți, desființând sentința în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea gardului, dispunând trimiterea spre soluționarea acestei cereri, Judecătoriei Costești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate criticile pârâtei deoarece prin raportul de expertiză s-a dovedit că terenul atribuit reclamanților prin hotărârea de partaj succesoral nu are ieșire la drum public; vecinătatea estică "fir vale" prin care pârâta susține că reclamanții ar avea ieșire la drumul public nu reprezintă o cale publică în sensul art.616 Cod civil, iar faptul că în cadrul procesului de partaj s-au creat locuri înfundate nerealizându-se căile de acces, nu împiedică formularea unei acțiuni separate prin care se tinde la stabilirea dreptului de servitute pentru ca loturile să poată fi exploatate.
În ceea ce privește apelul reclamanților s-a apreciat că prima instanță nu a soluționat în fond cererea referitoare la obligarea pârâtei de a-și ridica gardul, fiind incidente astfel dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Acest capăt de acțiune a fost formulat după prima zi de înfățișare, însă într-o atare situație trebuia pusă în discuția părților soluționarea cererii împreună cu acțiunea principală, între aceste cereri existând o strânsă legătură, ci nu să o respingă ca tardivă.
Împotriva deciziei a formulat recurs în termen legal pârâta invocând următoarele critici:
În mod greșit s-a dispus instituirea unei servituți de trecere pe terenul său și s-a desființat cu trimitere spre rejudecare hotărârea cu privire la cererea de obligare la ridicarea gardului; susține că instanța trebuia să dispună obligarea reclamanților de aod espăgubi cu o sumă de bani, întrucât pârâta nu este de acord să primească teren în schimbul celui afectat drumului de servitute. Solicită ca reclamanții să o despăgubească cu suma de 2.000 lei pentru pagubele ce i s-ar provoca prin trecerea reclamanților pe locul său pentru exploatarea fondului lor.
De asemenea, recurenta arată că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei pe care aceștia nu au dovedit-
Criticile formulate cu privire la greșita instituire a servituții de trecere pe terenul său și la desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât se critică greșita aplicare a legii respectiv a prevederilor art.616 Cod civil, precum și a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Aceste critici sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, pe baza probelor administrate, tribunalul a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art.616, art.617 și art.618 cod civil privind servitutea de trecere, situației de fapt reținută și necenzurabilă de către instanța de recurs, tribunalul aplicându-i în mod corect normele legale ce guvernează dreptul de servitute de trecere.
S-a statuat că fondul reclamanților este loc înfundat, fără ieșire la calea publică, astfel încât pentru exploatarea acestui lot poate reclama o trecere pe locul pârâtei care este vecina acestora.
Totodată, s-a apreciat că trecerea trebuie făcută pe acest loc întrucât s-ar scurta calea proprietarului fondului închis pentru a ieși la drumul public și nici nu s-a dovedit că s-ar cauza acesteia o pagubă.
Dreptul de trecere prevăzut de art.616 Cod civil, fiind pentru exploatarea fondului trebuie să se considere ca înfundat nu numai locul care nu are nici o ieșire la calea publică, dar chiar acelea care nu au decât o ieșire insuficientă, iar chestiunea de a se ști dacă un teren are sau nu o ieșire suficientă aparține judecătorilor fondului, fără ca decizia lor în această privință să poată fi supusă cenzurii instanței de recurs.
De asemenea, nu se poate imputa reclamanților că prin partajul judiciar succesoral prin care a obținut locul înfundat nu s-a creat o servitute de trecere în favoarea lor, nefiind o culpă din partea acestora, pentru a nu mai putea beneficia de prevederile art.616 Cod civil, întrucât deși pârâta a fost parte în procesul de partaj, lotul acesteia pe care se solicită crearea servituții nu a făcut obiectul partajului, ci a fost dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare, astfel încât porțiunii de teren de 6.530 mp. nu i se putea stabili drum de servitute pe lotul vecin al pârâtei care era parte în procesul de partaj, deoarece acest din urmă lot nu a făcut obiectul partajului.
În ceea ce privește trimiterea spre rejudecare a cererii referitoare la obligarea pârâtei de a ridica gardul, soluția instanței de apel este corectă, deoarece prima instanță în mod greșit a soluționat această cerere printr-o excepție, aceea a tardivității, deși trebuia, urmare faptului că nu a dispus disjungerea acesteia deși fusese formulată după prima zi de înfățișare, să o judece împreună cu acțiunea principală, câtă vreme pârâta nu s-a opus, iar între cele două cereri exista o strânsă legătură.
Critica referitoare la greșita neobligarea a pârâților la plata unei sume de bani cu titlu de dezdăunare pentru paguba ce i s-ar ocaziona prin instituirea drumului de trecere pe proprietatea pârâtei, reprezintă de fapt formularea unei cereri noi în recurs.
Niciodată pe parcursul procesului în fața primei instanțe de fond pârâta nu a formulat cerere pentru obligarea reclamanților de aod espăgubi în condițiile art.616 teza ultimă Cod civil.
La fila 46 din dosarul judecătoriei, reclamanta a formulat o cerere intitulată "completatoare reconvențională", dar fără a investi instanța cu o cerere de obligare a reclamanților la despăgubiri pentru pagubele ce i s-ar provoca prin crearea drumului de trecere, deoarece în cuprinsul cererii de la fila 46 arată că nu intenționează să ceară despăgubiri reclamanților.
Cererea pentru obligarea reclamanților de aod espăgubi pentru terenul afectat de drumul de trecere, cu suma de 2.000 lei, reprezintă o cerere nouă, formulată direct în recurs și care este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.294 alin.1 raportat la art.316 Cod procedură civilă.
Pârâta are posibilitatea să formuleze această cerere pe calea unei acțiuni separate, întrucât proprietarul locului pe care se reclamă trecerea către terenul înfundat are dreptul, la rândul său de a reclama despăgubiri de la proprietarul locului înfundat, drept corelativ îndatoririi instituită prin teza a II-a a art.616 Cod civil, îndatorire ce incumbă proprietarului locului înfundat de a-l despăgubi pe vecinul său în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona cu această trecere.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, se constată că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este o dispoziție a primei instanțe de fond, însă pârâta nu a formulat critică împotriva sentinței prin motivele de apel, ci direct în recurs, astfel încât se apreciază ca inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente, se constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.82 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./15.10.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
