Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 331/
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.98 din data de 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la ambele strigări ale cauzei: recurenții-reclamanți și și intimatul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 15.10.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, răspunzând și pentru intimata-pârâtă lipsă, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind recurenții-reclamanți și - și intimații-intervenienți în nume propriu - și --.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 23.09.2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare și un set de acte, din partea intimaților-pârâți și intimaților-intervenienți în nume propriu.
Avocat comunică recurenților-reclamanți prezenți, în copie, întâmpinarea și actele depuse la dosar prin serviciul de registratură.
Recurentul-reclamant solicită lăsarea cauzei la oad oua strigare, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și actelor comunicate în ședință publică.
Curtea constată întemeiată cererea formulată de recurentul-reclamant, urmând aoa dmite.
La cea de-a doua strigare a cauzei, părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Arată că a solicitat să i se recunoască dreptul de a trece pe acel drum și nu să i se constituie un drum de servitute. Precizează că nu are un alt drum de acces la proprietatea sa.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Precizează că, în momentul achiziționării terenului de la vânzători, aceștia aveau menționat în actele de proprietate un drum de acces, drum ce apare și în actul de proprietate al intimaților-pârâți, astfel că solicită să i se recunoască drumul de acces ce era recunoscut încă înainte de a cumpăra terenul. Arată că suprafața de teren de 842, pe care a înstrăinat-o, se află la o distanță considerabilă de terenul în cauză, iar această suprafață înstrăinată avea un drum de acces lat de 2 metri, mărginit de o conductă supraterană. De asemenea, arată că drumul de acces există în evidențele ANCPI, întrucât altfel nu se putea obține un certificat de sarcini. Precizează că se judecă pentru "obligația de a face", respectiv pentru obligația de a respecta dreptul de acces la proprietatea sa pe drumul existent. Arată că sunt 11 familii care nu mai pot avea acces la proprietatea lor.
Avocat, pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, potrivit motivelor expuse în scris, fără cheltuieli de judecată. Solicită a nu fi avute în vedere schițele hașurate de la dosar, întrucât acestea nu sunt atestate ca fiind conforme cu originalul de către reprezentanții primăriei. Apreciază că atât soluția instanței de fond, cât și cea a instanței de apel sunt legale și temeinice, dat fiind faptul că reclamanții au solicitat respectarea drumului de servitute. Precizează că pârâții și-au îngrădit suprafața pe care o dețin, încă din anul 1995. De asemenea, apreciază că primăria ar fi trebuit să formuleze o acțiune de "obligație de a face". Arată că reclamanții au un drum de ieșire, la partea de nord a proprietății, iar motivele invocate de aceștia exced dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- și precizată ulterior, reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâții și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună respectarea servituții de trecere constituită pe un drum cu lățimea de 4 în partea de vest a terenului proprietatea lor, situat în comuna, în suprafață de 5000, cu următoarele vecinătăți: la N-, la E-, la S- G, iar la vest - drum acces, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii mai multor suprafețe de teren situate în același punct, respectiv comuna, pct. "Gara ".
Au mai arătat că prin actul de alipire și dezmembrare autentificat sub nr.2936/19.08.2005 au comasat acele suprafețe de teren, după care le-au dezmembrat în corpuri de proprietate.
Reclamanții au precizat că, corpul de proprietate nr.1 compus din suprafața de 784 teren arabil se învecinează în partea de vest cu pârâtul, iar acesta, motivând că suprafața cumpărată de el nu se regăsește faptic pe teren, a blocat drumul de acces constituit în partea de vest a proprietății reclamanților, blocând accesul lor la celelalte corpuri de terenuri.
Totodată au arătat că în partea de vest a proprietății lor a fost constituit drum de acces înainte de a cumpăra.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1073 Cod civil, art.623 și urm. Cod civil.
Prin sentința civilă nr.6770/30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins cererea formulată de reclamanți și cererea de intervenție formulată de intervenienți în nume propriu.
În adoptarea acestei soluții, instanța a reținut că prin mai multe contracte de vânzare-cumpărare reclamanții au înstrăinat terenurile ce se învecinau cu proprietatea situată în imediata vecinătate a terenului pârâților, creându-se o stare de imposibilitate de acces, având în vedere că aceștia aveau acces direct la Șoseaua Națională DN 7 Pitești- B, astfel că înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului, motiv pentru care trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, astfel cum se găsesc în starea inițială.
În plus, instanța a mai reținut că drumul solicitat de reclamanți ar fi presupus trecerea și peste proprietatea numitului care nu a fost chemat în judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând- pentru următoarele motive:
Instanța a denaturat total obiectul cererii de chemare în judecată din respectarea drumului de acces către proprietatea apelanților-reclamanți în constituirea unei servituți de trecere.
În dezvoltarea motivului de apel s-a arătat de către apelanți, că au solicitat respectarea drumului de acces existent în zonă de zeci de ani pe care pârâții l-au înglobat în proprietatea lor, împiedicându-le accesul către proprietatea lor, cât și a altor familii și nu instituirea unei servituți pe terenul pârâților.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut că drumul conduce către proprietatea apelanților, deoarece această mențiune nu corespunde realității.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut de către instanță că pentru constituirea unei servituți de trecere era necesară introducerea în cauză a numitului, deoarece acesta nu le tulbură cu nimic trecerea, ba mai mult, nici el nu are acces la proprietatea sa.
Reclamanții au mai susținut că drumul cu ieșire la DN 7, de circa 2 metri lățime, este mărginit de o casă și de conductă de gaze subterană.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.98/08.05.2008, a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, instanța a fost investită cu o acțiune confesorie de către reclamanți prin care au solicitat obligarea pârâților și - să respecte servitutea de trecere constituită pe un drum cu lățimea de 4 în partea de vest a terenului proprietatea lor, situat în comuna, județul
În motivare se arată că pârâții au blocat în mod abuziv drumul de acces al reclamanților către proprietatea acestora, motivând că suprafața de teren cumpărată nu se regăsește faptic în teren.
Din considerentele sentinței apelate, rezultă că instanța a interpretat în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv respectarea unei servituți de trecere și nu constituirea acesteia.
Astfel, analizând în mod judicios întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că drumul de acces invocat de reclamanți a existat până în anul 1962, iar în prezent pe acesta nu se mai poate trece cu căruța sau cu mașina.
În raport de concluziile expertului cauzei, care identificând drumul de acces solicitat de reclamanți a concluzionat că dacă s-ar stabili o servitute pe acest amplasament s-ar pricinui pagube atât pârâților, dar mai ales intervenienților, al căror imobil casă este situat în imediata vecinătate a drumului solicitat, instanța a apreciat pretențiile reclamanților de a exercita în continuare dreptul de servitute inițial stabilit, dar pentru trecerea cu autovehiculul, reprezentând o exercitare abuzivă a dreptului de servitute.
În plus, instanța a mai reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 29.05.2005, reclamanții au înstrăinat suprafața de 842, împrejurare ce a condus la înfundarea terenului pentru care solicită respectarea dreptului de acces, având în vedere că acesta avea acces la Șoseaua Națională DN 7.
Ori, în raport de această împrejurare, în mod corect instanța de fond reținând că înfundarea locului este rezultatul faptei reclamanților a apreciat că trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, astfel cum se găsea în starea inițială.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că mai există o cale de acces la proprietatea reclamanților pe drumul, drum identificat de expert în lucrarea efectuată, la care apelanții nu au formulat obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanțele au schimbat obiectul cererii din obligația de a face, respectiv respectarea servituții de trecere, în constituire servitute potrivit art.616-617 Cod civil, reținându-se că terenul a devenit loc înfundat prin fapta reclamanților, care au vândut o altă suprafață de teren alăturată.
S-a arătat că hotărârea este nelegală deoarece, la data dobândirii terenului de către reclamanți, drumul de acces exista, fiind consemnat și în actele de proprietate, iar ulterior pârâții au blocat acest drum, situație ce rezultă și din nota de constatare încheiată de reprezentanții Primăriei, prin care li s-a pus în vedere să respecte vecinătățile actului lor de proprietate.
S-a mai arătat că drumul nu conduce la proprietățile reclamanților, iar instanța face greșit o evaluare a textelor de lege ce reglementează instituirea unei servituți de trecere.
Recursul este fondat.
Criticile invocate ce pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și respectiv 312 al.5 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sunt fondate pentru că, pe de o parte, instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii, iar pe de altă parte, prin modul în care a soluționat cauza, tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și cu încălcarea rolului activ al judecătorului.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă este fondat pentru că instanța de apel, păstrând sentința judecătoriei în care sunt analizate doar dispozițiile art.616-617 Cod civil, reține atât faptul că instanța a fost investită cu o acțiune confesorie în apărarea servituții de trecere, cât și împrejurarea că, dacă s-ar stabili o servitute de trecere s-ar pricinui prin aceasta o pagubă pârâților și intervenienților.
S-a mai reținut că înfundarea terenului reclamanților este rezultatul faptei acestora de a înstrăina un teren alăturat, precum și împrejurarea că prin expertiza tehnică efectuată la fond, la care nu s-au făcut obiecțiuni de reclamanți, s-a stabilit că mai există o cale de acces la terenul reclamanților.
Or, aceste considerente reținute de către instanța de apel sunt contradictorii și nu pot fundamenta o soluție legală și temeinică.
Motivul de recurs prevăzut de art.312 al.5 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă este fondat pentru că, pe de o parte s-au încălcat dispozițiile art.129 al.6 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, tribunalul a soluționat greșit cauza, fără a intra în cercetarea fondului acțiunii reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art.129 al.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Or, în cauza de față, reclamanții au formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv respectarea servituții de trecere pe un drum existent la data dobândirii proprietății de către aceștia, iar instanțele au analizat acțiunea doar prin prisma dispozițiilor art.616-617 cod civil ce reglementează instituirea unei servituți de trecere și fără a se preocupa de existența legală a drumului de trecere la care fac referire reclamanții.
Procedând în acest mod, instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului acțiunii reclamanților.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1, 3 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul de față, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă, la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.98 din data de 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
/24.10.2008.
Jud.apel:./.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
