Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 332/
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, cu sediul în Pitești, cartier,.38,.A,.9, județul A, împotriva deciziei civile nr.87 din data de 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: pentru recurenta-pârâtă asociat unic și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.69/2008, emisă de Baroul A-cabinet individual și consilier juridic, pentru intimații-reclamanți Primăria și Orașul, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării. Depune la dosar un borderou cu acte, cuprinzând o decizie a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată într-o speță similară, pe excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, excepție pe care înțelege să o invoce și în prezentul dosar.
Consilier juridic, pentru intimații-reclamanți, depune la dosar un borderou cu acte, conținând hotărârea Consiliului Local prin care terenul în litigiu a fost trecut în domeniul privat al orașului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Orașului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, având în vedere că trebuia făcută aplicabilitatea dispozițiilor art.12 din Legea nr.213/1998 a Administrației Locale. Arată că nu există la dosar o hotărâre a Consiliului Local care să-i îndreptățească pe reprezentanții municipalității să promoveze o astfel de acțiune. În subsidiar, solicită admiterea celorlalte motive de recurs și, pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, dat fiind faptul că se susține că orașul este proprietarul terenului, însă în realitate această acțiune era la îndemâna Automobile, care a concesionat terenul în litigiu. De asemenea, apreciază că trebuia formulată o acțiune în revendicare. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință, arată că nu este culpa acesteia, având în vedere că inițial au existat contracte de închiriere, iar ulterior s-a refuzat prelungirea acestora. Precizează că terenul nu poate fi predat în starea în care a fost preluat, datorită faptului că pe acest teren sunt edificate magazine, care au fost cumpărate de la, iar aceste construcții nu pot fi ridicate.
Consilier juridic, pentru intimații-reclamanți Primăria și Orașul, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active, întrucât s-a făcut dovada că terenul nu se află în domeniul public al orașului, ci în cel privat. Pe fond, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. Precizează că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.1431 și următoarele Cod civil, iar pârâta a cumpărat construcția fără teren și nici nu a întrebat la momentul cumpărării dacă-i va fi asigurată folosința acestui teren pe perioadă nedeterminată. De asemenea, pârâta nu a participat la licitația privind terenul în litigiu, iar Automobile este terț față de prezentul litigiu. În ceea ce privește posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare, arată că recurentul-pârât nu a contestat dreptul de proprietate al Orașului, astfel încât nu avea motiv să formuleze o astfel de acțiune.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 16 iunie 2006, la Judecătoria Pitești, reclamantul Orașul a chemat în judecată pe pârâta " " Pitești, pentru a se dispune evacuarea acesteia de pe un teren în suprafață de 54,48 situat în orașul, ce aparține domeniului public.
În motivarea acțiunii s-a arătat că acesta a încheiat pe o perioadă de 2 ani contractul de închiriere nr.17 din 8 iunie 1998, pentru o suprafață de 54,48, pârâtei, urmând ca la expirarea termenului pentru care a fost încheiat să înceteze contractul fără notificare prealabilă, iar chiriașul să predea terenul în starea în care l-a primit.
Deși pârâta trebuia să predea terenul la 8 iunie 2000, când a încetat contractul de închiriere, aceasta nu și-a respectat obligația luată, stăpânind efectiv terenul de la încetarea contractului și până în prezent, fără a plăti chirie, lipsindu-l de venituri la bugetul local în cuantum de 91.216 lei.
S-a mai susținut că pârâta în realitate ocupă suprafața de 63,3
Ulterior, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 649.948.750 lei ROL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat în mod abuziv de pârâtă, începând cu data de 8 iunie 2000 până în prezent.
La data de 3 octombrie 2006, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 5.000 RON reprezentând contravaloarea construcției proprietatea acesteia, situată pe terenul pretins de reclamant.
În motivarea cererii se arată că pe terenul pretins de reclamant există o construcție proprietatea societății-pârâte și în eventualitatea admiterii cererii pentru evacuare, ce reprezintă de fapt demolarea clădirii, i se aduce un prejudiciu evaluat provizoriu la 5.000 RON.
Prin sentința civilă nr.6228 din 13 noiembrie 2007, Judecătoria Piteștia admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamant și a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 54,48 situat în, lângă, cu obligarea la plata către reclamantă a sumei de 27.174,88 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada 16.06.2003-decembrie 2006.
Totodată s-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtă împotriva reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, în esență, faptul că pârâta a deținut în baza unui contract de închiriere cu Consiliul Local - Orașul, suprafața de 54,48 teren situat în -, pe o perioadă determinată de 2 ani, între 08.06.1998 - 08.06.2000, suprafață pe care se afla o din lemn cumpărată de aceeași pârâtă în anul 1995 și că după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul aceasta a continuat să folosească terenul, deși a fost notificată de mai multe ori pentru eliberarea acestuia.
S-a reținut a fi întemeiat capătul de cerere privind evacuarea pârâtei de pe teren, având în vedere dispozițiile art.1431 din Codul civil și art.8 lit.g din contractul de închiriere, precum și capătul de cerere privind lipsa de folosință a terenului, în parte, pentru perioada ultimilor 3 ani, reținându-se că pentru perioada anterioară datei de 16.06.2003 a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
În ceea ce privește cuantumul lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, ce a fost omologat de către instanță.
Sentința a fost apelată pentru nelegalitate și netemeinicie de către pârâta " " care a susținut că acțiunea în evacuare de pe domeniul public este inadmisibilă și că de fapt este o veritabilă acțiune în revendicare prin care se solicita a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul.
S-a susținut că acțiunea în evacuare trebuia făcută de AUTOMOBILE, care era concesionarul terenului și nu proprietarul acestuia, că terenul în litigiu a făcut obiectul unui contract de închiriere nr.17 din 8 iunie 1998, pe care se află amplasată o construcție din lemn, pe fundație, și prima instanță era datoare să analizeze dacă această construcție poate fi ridicată sau nu sau dacă prin ridicarea acesteia se produce vreun prejudiciu.
S-a mai susținut că prima instanță trebuia să analizeze și să pună în discuție calitatea procesuală activă a reclamantului, având în vedere că suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului de închiriere inițial în 1988, a fost concesionată prin contractul de concesiune nr.7012 din 27.04.2006 către AUTOMOBILE
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a analizat titlul cu care aceasta a ocupat terenul și după expirarea contractului de închiriere, neobservând că în realitate a operat tacita relocațiune, că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 27.174,88 lei despăgubiri și în mod greșit a fost respinsă cererea reconvențională.
Prin decizia civilă nr.87 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, având în vedere următoarele considerente:
În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, tribunalul a reținut a fi neîntemeiată pe considerentul că terenul în litigiu a făcut obiectul unui contract de închiriere în 1998, pe durată determinată de 2 ani și că evacuarea este o sancțiune civilă aplicabilă raporturilor de locațiune sau ocupării prin delict a unui imobil, natura juridică a acestui contract nefiind contestată de pârâtă.
În ceea ce privește faptul că prima instanță nu ar fi comparat titlurile invocate de părți, s-a reținut a fi neîntemeiată critica pentru că pârâta nu este detentor precar și că această operațiune putea fi realizată numai în cadrul acțiunii în revendicare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, s-a reținut a fi neîntemeiată cu motivarea că terenul în discuție a făcut obiectul contractului de concesiune nr.7012 din 27 aprilie 2006 și potrivit clauzelor acestui contract, reclamantul avea obligația să pună la dispoziția concesionarului terenul liber de orice sarcini, ceea ce presupune îndeplinirea unor acte ca acesta să intre în stăpânirea efectivă a terenului, inclusiv prin eliberarea lui de terțe persoane ce nu au un drept opozabil concesionarului.
S-a mai reținut că potrivit acelorași clauze contractuale, reclamantul are obligația de garanție a concesionarului și trebuie să-i asigure acestuia posesia liniștită și utilă a terenului concesionat.
Referitor la tacita relocațiune invocată de către pârâtă, s-a reținut de către instanța de apel că nu operează în cauză, având în vedere notificările emise în perioada 2005-2006 de către reclamant, prin care se solicita în mod expres eliberarea terenului.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtă s-a reținut de către instanța de apel că în mod corect a fost respinsă, întrucât în contractul de închiriere 17 din 8 iunie 1998 nu s-a stipulat că la expirarea locațiunii construcția va rămâne reclamantului și nu există nici un impediment a se dispune ridicarea ei, fiind o construcție provizorie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate pentru motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență următoarele:
- cu privire la acțiunea principală prin care s-a solicitat evacuarea acesteia de pe domeniul public, se susține că este nelegală hotărârea pentru că acțiunea nu îndeplinește condițiile impuse pentru admisibilitatea evacuării, ci este o veritabilă acțiune în revendicare prin care se solicita a se lăsa în deplină proprietate și posesie terenul care este proprietatea Orașului;
- acțiunea în evacuare era la îndemâna AUTOMOBILE care era concesionarul terenului conform contractului nr.7012/27.04.2006, situație în care era admisibilă excepția invocată privind lipsa calității procesuale active a Orașului;
- instanța era datoare să analizeze titlul cu care aceasta a ocupat terenul și după expirarea contractului de închiriere, în cauza de față operând tacita relocațiune;
- în mod nelegal s-a dispus obligarea acesteia la plata lipsei de folosință de 27.174,88 RON reprezentând suma pe care reclamantul ar fi încasat-o dacă ar fi contractat cu altă persoană, în condițiile în care încasarea unei chirii se datorează doar existenței construcției proprietatea pârâtei pe acest teren;
- instanțele au omis a se pronunța asupra faptului că acea construcție de care se face vorbire se afla edificată pe teren cu mulți ani înainte de încheierea contractului de închiriere și potrivit art.8 lit.g din contractul de închiriere aceasta avea obligația să predea terenul în stare în care l-a primit, respectiv cu existența magazinului acesteia.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivului de recurs invocat, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis.
Prin acțiunea inițială formulată la 16 iunie 2006, reclamantul a susținut că pârâta refuză să-i elibereze terenul proprietatea sa, pentru care anterior a fost încheiat contract de închiriere pentru perioadă determinată de 2 ani.
Rezultă că obiectul acțiunii îl constituie eliberarea unui teren, astfel că în raport de scopul urmărit de către reclamant și de dispozițiile art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă, acțiunea trebuia calificată de către instanță ca fiind o acțiune în revendicare, chiar dacă reclamantul și-a intitulat acțiunea greșit ca fiind evacuare întemeiată pe dispozițiile art.1430 și 1436 și următorii din Codul civil.
S-a stabilit că începând cu data încetării contractului de închiriere, 8 iunie 2000, nu au mai existat raporturi de obligații derivând din locațiune, ci raporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de către pârâtă a folosinței terenului proprietatea reclamantului.
Potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, iar acest obiect se stabilește după scopul urmărit de reclamant, în cauza de față fiind eliberarea terenului în suprafață de 54,48 situat în orașul, lângă.
Cum dreptul real de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu nu poate fi apărat pe calea acțiunii în evacuare, se constată că în mod greșit cele două instanțe au calificat obiectul acțiunii reclamantului, deși pârâta a susținut în mod constant că este vorba despre o acțiune în revendicare.
În aceste condiții, ca urmare a calificării greșite a acțiunii reclamantului atât la instanța de fond, cât și în apel, se constată că a fost soluționată cauza fără a se intra în cercetarea fondului, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.312 alin.1, 3 și 5 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul și a se casa decizia recurată și sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta " " Pitești, împotriva deciziei civile nr.87 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/23.10.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
