Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 465/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea asupra recursurilor civile declarate dereclamanta- SRL B, cu sediul în B,-, -.4,.4,.96 sector 3 și depârâta, domiciliată în comuna Tulnici jud.V împotriva deciziei civile nr.59 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03 sept.2008, când instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.sept.2008, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5132/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în soluționarea dosarului nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SRL B împotriva pârâților și și în consecință, au fost obligați pârâții să permită reclamantei accesul spre terenul proprietatea sa, situat în comuna Tulnici, sat, T 13, P 325 - 326 potrivit variantei nr. 5 raportului de expertiză ing., contur 22-12-16-17; contur 6-12-13-7; contur 3-4-5-6-7-2.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de.
Împotriva aceste hotărâri au formulat apel pârâții.
In apelul său, pârâta critică hotărârea de nelegalitate și netemeinicie avându-se în vedere că nu s-a opus niciodată trecerii de către reclamantă pe terenul său, către calea publică așa cum dealtfel au convenit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 4789/1997 BNP, situație în care în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată și a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâtul critică hotărârea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, în condițiile în care terenul său nu se învecinează cu terenul reclamantei, iar pârâta a fost de acord să permită trecerea și în varianta nr. 1 din același raport de expertiză, variantă ce presupune cale la drumul public numai pe terenul acestei pârâte.
Prin decizia civilă nr.59/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul pârâtului, s-a schimbat în parte sentința și-n rejudecare s-a admis în parte acțiunea, s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei pe 828 mp. teren (repere 23-24-25-26-27-18 în anexa 1 a expertizei ).
S-a respins ca neîntemeiază acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
S-au menținut dispozițiile privind excepția lipsei calității procesuale pasive a lui.
S-a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
In speță, reclamanta-intimată SRL B este proprietara terenului în suprafață de 2152 mp. situat pe raza comunei Tulnici, sat, -326 cu vecinii:, drumul de acces, rîul,.
Terenul provine dintr-un teren mai mare, proprietatea pârâtei, care a vândut către SRL B și de la care a cumpărat reclamanta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4991/22.dec.1998 suprafața de 2152 mp.
Chiar dacă, în actul de vânzare-cumpărare, între vecinii terenului se menționează și "drum de acces", în fapt terenul rămâne înfundat, în condițiile în care, respectivul drum nu constituie o cale la drumul public ci la un alt drum, proprietatea pârâtului.
In condițiile în care terenul proprietate a pârâtului nu se învecinează cu terenul reclamantul, iar pârâtul nu a fost de acord să permită trecerea pe terenul său, în mod greșit prima instanță a instituit dreptul reclamantei de folosi drumul de pe terenul pârâtului, acestui pârât nefiindu-i aplicabile dispozițiile prev.de art. 617 cod civil.
In mod corect calea de acces, trebuia stabilită pe terenul proprietatea pârâtei apelante, teren cu acces direct la calea publică și din care provine terenul înfundat, cale de acces identificată în raportul de expertiză întocmit la fond, în varianta I-a în privința căreia pârâta nu a avut nimic împotrivă.
In ce privește motivul de apel invocat de pârâta, cu privire la lipsa calității sale procesual pasive, în mod corect a fost respinsă această excepție de prima instanță, în condițiile în care terenul acestei pârâte se învecinează cu terenul reclamantei și pe acest teren se impune calea de acces.
Faptul că pârâta nu s-a opus niciodată ca reclamanta să folosească calea de acces înscrisă în actul de vânzare-cumpărare nu are nici o relevanță în condițiile în care acea cale nu permite accesul la drumul public direct, ci într-un drum proprietatea pârâtului.
Impotriva deciziei civile nr.59/2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs reclamanta - SRL și pârâta.
Recurenta-reclamantă invocă faptul că-n speță s-a dat o interpretare restrictivă art.616 cod civil considerând că terenul pârâtului nu se învecinează cu terenul reclamantei. Prin "vecin" în sensul acestui text trebuie înțeles nu numai proprietarul terenului vecin, ci toți proprietarii terenurilor situate până la calea publică, astfel încât să se asigure drum de acces pentru locul înfundat.
Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.4991/1998 prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului vecinătățile terenului sunt:, drum acces, râul, și.
Acest drum de acces așa cum este evidențiat și în schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare duce la terenul pârâtului, astfel încât terenul este înfundat și este necesară instituirea unei servituți de trecere pe acest teren către calea publică.
Al doilea motiv de recurs al reclamantei constă în interpretarea greșită a legii de către instanța de apel atunci când ea consideră că dacă terenului lui - SRL provine dintr-un transfer al dreptului de proprietate încheiat cu, servitutea de trecere trebuie instituită pe terenul acesteia din urmă.
Susținerea recurentei nu are relevanță în ceea ce privește servitutea de trecere, ci trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de lege: stabilirea drumului de trecere pe calea cea mai scurtă și care ar pricinui cele mai mici pagube proprietarului terenului asupra căruia se instituie servitutea.
Pe de altă parte, contractul a fost încheiat și în baza unei schițe care prevede și o cale de acces către calea publică. Ulterior pârâtul a intabulat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 610 mp. reprezentând "drum privat", astfel încât terenul său a devenit "loc înfundat".
In plus, stabilirea servituții de trecere conform variantei 1 prezintă multe inconveniente, este calea cea mai lungă dintre variantele propuse (207 mp), terenul în cauză are categorie de fâneață, arabil și curți-construcții, iar pe de altă parte ar fi necesară realizarea unui podeț pentru dirijarea apelor (motiv 3 de recurs).
Recurenta-pârâtă consideră că instanțele au interpretat greșit actul dedus judecății atunci când au considerat că are calitate procesuală pasivă deși niciodată nu s-a opus ca reclamanta să folosească calea de acces așa cum este stabilită prin actul de dobândire și prin schița anexă.
Precizează totodată că la data vânzării terenului către - SRL de către - SRL, reprezentantul acesteia din urmă a stabilit că accesul să se facă potrivit schiței anexate pentru că era proprietarul a 300 mp. teren cu acces permis la făcută de.
Motivul al II-lea de recurs al pârâtei coincide cu motivul al III-lea al reclamantei și ca atare nu va fi reluată prezentarea sa.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că recursurile nu sunt
fondate.
In speță se solicită instituirea unei servituți de trecere pe terenurile părților din proces pentru că terenul recurentei-reclamante are statutul de "loc înfundat".
Terenul reclamantei în suprafață de 2152 mp. a fost dobândit ca urmare a încheierii contractului nr.4991/22.10.1998 al BNP cu - SRL. S-a întocmit cu această ocazie o schiță anexă, în care este menționeată o cale de acces pe terenul intimatului, schiță neînsușită de acesta din urmă. Cum s-a ajuns că se considere că intimatul, este obligat să le permită accesul pe terenul său?
- SRL prin reprezentant a cumpărat 4305 mp. teren (din care apoi a vândut 2152 mp.) de la recurenta pârâtă.
Același - dar în nume propriu -, a cumpărat în 09.12.1997 - 300 mp. teren de la și. Aceștia din urmă îl dobândiseră de la iar acesta le asigura accesul printr-o servitude instituită pe terenul său și notată cu indicativele 3-4-5-6-7-8 - pe schița expertului.
Cei 300 mp. sunt redați pe schița expertului cu indicativele 8-14-15-9.
La data încheierii contractului dintre - SRL și pentru că avea accesul asigurat de la cei 300 mp. la stradă părțile au convenit numai cu privire la modalitatea de acces de la terenul în suprafață de 4.305 mp. cumpărați de la - SRL la terenul proprietatea lui.
- SRL vinde recurentei-reclamante în 1998 o parte din cei 4305 mp. și anume 2153 mp. vânzare în urma căreia pretinde - SRL că terenul său are statut de "loc înfundat" și solicită aplicarea disp.art.616 cod civil.
Insă, recurenta-reclamantă uită faptul că instituirea unui drept de servitute terenul intimatului în favoarea sa poate fi dispusă doar când "înfundarea" este străină de faptul proprietarului locului înfundat. Dacă înfundarea se datorează neprevederii proprietarului însuși, în acest caz vecinul nu poate fi obligat să acorde un drept de trecere.
Ori la data încheierii contractului dintre - SRL și - SRL părțile au avut în vedere servitutea de trecere convenită de intimatul și pentru cei 300 mp. servitute ce nu a fost acordată decât acestuia și nu și firmelor pentru care acesta avea drept de reprezentare.
Deci, neexistând identitate de persoană între și - SRL (vânzătoarea din contractul cu - SRL), intimatul nu are nici o obligație în ceea ce privește asigurarea unei căi de acces pentru - SRL.
Autoarea lui - SRL este intimate, așa că din variantele prezentate de expert trebuie să fie aleasă una care are-n vedere terenul acesteia și nu a lui pentru că la data fragmentării terenului său aceasta din urma avea obligația asigurării accesului la loturile formate prin ciunțirea proprietății sale și nu a vecinilor săi.
Ca atare, argumentele cu varianta cea mai puțin păguboasă, costisitoare cad în fața constatării că persoana obligată la a asigura drept de acces e recurenta intimată și nu intimatul.
Motivele recurentei-pârâte vizând lipsa calității procesuale pasive, de asemenea, nu pot fi primate față de considerentele de mai sus.
Prin prisma disp.art.312 alin.I teza II Cod procedură civilă constatându-se că varianta aleasa de Tribunalul Vrancea se mulează pe considerentele legale reținute, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.
Văzând și disp.art.274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurilecivile declarate de reclamanta - SRL B, cu sediul în B,-, -.4,.4,.96 sector 3 și depârâta, domiciliată în comuna Tulnici jud.V împotriva deciziei civile nr.59 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului pârât suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.09.2008.
Președinte, Judecător, Ptr.jud. aflată în
- - cf.disp.art.261 (2) pr.civilă
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.LȘ-03.10.2008
Dact.MH-05.10.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin
