Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2412/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.515
Ședință publică de la 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr.496 A din 08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă SC SRL, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.12.2008, emisă de Baroul București - ", și Asociații" și intimații-reclamanți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.60629, emisă de Baroul București - ", și Asociații".
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei-pârâte depune la dosar în cadrul probei cu înscrisuri raportul de expertiză tehnică extrajudiciară. Totodată, învederează că recepția lucrării s-a realizat sub aspectul documentelor, inclusiv în baza procesului verbal întocmit și aflat la dosar, iar pentru realizarea recepției finale se derulează în prezent o procedură care ține de plata finală a lucrărilor și de instituția bancară la care trebuie să se facă această plată.
Avocatul intimaților-reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri, înmânând și recurentei-pârâte un exemplar.
Curtea, după deliberare, apreciază că înscrisurile depuse la dosar sunt lămuritoare soluționării recursului și constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, întrucât în cauză s-a făcut dovada că imobilul a fost construit cu respectarea autorizației de construcție eliberată la momentul respectiv.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod corect a dispus obligarea pârâtei la montarea unui panou care să împiedice vederea directă către proprietatea reclamanților, întrucât aceasta nu a respectat servitutea de vedere și a încălcat dispozițiile art.612 Cod civil.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6160/11.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea privind pe reclamanții și și pe parata, ca neîntemeiată, obligându-i pe reclamanți să plătească pârâtei suma de 2.380 Ron, cheltuieli de judecată.
Au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanții și sunt proprietarii imobilului - teren și construcție - situat în B,-, sector 1 iar pe terenul învecinat, din-, sector 1, proprietatea pârâtei SC SRL au început lucrările de construire a unei clădiri.
Reclamanții învederează că, prin ridicarea de către pârâtă a acestei construcții se încalcă servitutea de vedere.
În condițiile în care din culpa procesuală a reclamanților (care nu au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor în vederea administrării probatoriului încuviințat de cutre instanță) nu a fost efectuată în cauză o expertiză tehnică specialitatea construcții, prin care să stabilească care este distanța față de hotarul despărțitor al celor două proprietăți la care se ridică construcția pârâtei, instanța de judecată a apreciat că nu se poate pronunța asupra temeiniciei pretenției reclamanților.
Susținerile reclamanților din cuprinsul concluziilor scrise nu au putut fi primite de către instanță, pentru următoarele motive: din cuprinsul încheierii de ședință din data de 14.03.2007 rezultă că nu s-a fixat o anumită oră pentru strigarea acestui dosar la termenul de judecată din data de 11.04.2007, după cum susțin reclamanții, astfel încât, în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare interioară a instanțelor judecătorești, cauza a fost strigată la ordine.
Reclamanții susțin că în încheierea de ședință din 17.01.2007 s-a consemnat în mod greșit că aveau obligația de plata a întregului onorariu de expert, în realitate această obligație revenind și pârâtei.
Instanța constată că în respectiva ședință de judecată din 17.01.2007 doar reclamanții au solicitat proba cu expertiza tehnică construcții, nu și pârâta. Prin urmare, instanța a încuviințat această probă reclamanților și a stabilit doar în sarcina acestora obligația de plata a întregului onorariu de expert, în sumă de 600 Ron.
De altfel, reclamanții nu au solicitat ulterior acestui termen de judecată rectificarea încheierii de ședință din 17.01.2007, susținând doar după decăderea lor din administrarea probei că în respectiva încheiere s-au strecurat erori.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanții nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecații.
Prin decizia civilă nr.496 A/08.04.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de către apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.6160/18.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pârâtul să respecte servitutea de vedere a reclamantei, prin montarea unui panou de policarbonat continuu, pe toată suprafața parapetului exterior al terasei circulabile, ce se învecinează cu proprietatea reclamantei, în spatele panourilor metalice fixate pe acest parapet și să amenajeze un spațiu pe parapetul exterior al terasei circulabile de aceeași înălțime cu panourile metalice. A fost obligată intimata - pârâtă la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
A fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, respectiv cele consemnate în procesul - verbal încheiat la cercetarea la fața locului,concluziile acestuia fiind în sensul că, pentru a împiedica vizibilitatea spre proprietatea vecină a unei persoane de o statură înaltă, se impun amenajate suplimentar și cumulativ două finisaje.
Astfel, s-a reținut că este necesară montarea unor panouri de policarbonat în spatele grilajului metalic, însă aceste panouri să nu fie întrerupte, prin crearea de spații libere, respectiv acestea să nu fie dispuse astfel încât să acopere doar grilajul metalic, ci să se constituie sub forma unui zid opac, care să nu permită vederea spre proprietatea vecină, de aceeași înălțime cu grilajul metalic.
Tribunalul a considerat că prin opacizarea dată de perete și panoul de policarbonat, împreună cu grilajul metalic s-ar înlătura destinația de "vedere" a balconului, respectându-se astfel exigențele dispozițiilor art.612 Cod civil.
Având în vedere că balustrada pe care este montat în prezent grilajul metalic are o lățime de cca. 1 metru, pentru a se împiedica vizibilitatea către proprietatea vecină a unei persoane ce ar sta cu picioarele pe această balustradă și pentru a se realiza o totală închidere a vederii spre proprietatea vecină, este necesar a se crea de către societatea pârâtă a spațiului la care aceștia au făcut referire în interogatoriu și la care a făcut referire în expertiza tehnică de specialitate și expertul, nefiind vorba de un spațiu ornamental, ci de montarea unor plante de cât mai mare, formându-se astfel un gard, continuu și care să împiedice de asemenea vederea.
Tribunalul a reținut că în ceea ce privește balcoanele și ferestrele construite la nivele 1-5, ce constituie de asemenea deschideri directe către imobilul vecin, acestea sunt construite la o distanță mai mare de 1,90 m de zidul despărțitor, din cărămidă, a celor două proprietăți, aspect ce rezultă din anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert. Expertul a indicat în această schiță unde este distanța de 1,90 m, prin raportare la hotarul dintre imobile, iar balcoanele imobilului situate la etajele 1 - 5 sunt construite la o distanță mai mare.
Astfel, deschiderile ce permit vizualizarea imobilului vecin efectuate la nivele 1-5 respectă distanța prevăzută de art.612 Cod civil.
Pentru motivele mai sus invocate, constatând că în prezent se impune închiderea și transformarea parterului imobilului, care nu respectă servitutea de vedere, tribunalul a admis apelul, în condițiile art.296 Cod procedură civilă, a schimbat în tot sentința civilă apelată și a obligat pârâta să respecte servitutea de vedere a reclamantei, prin montarea unui panou de policarbonat continuu, pe toată suprafața parapetului exterior al terasei circulabile, ce se învecinează cu proprietatea reclamantei, în spatele panourilor metalice fixate pe acest parapet și să amenajeze un spațiu pe parapetul exterior al terasei circulabile de aceeași înălțime cu panourile metalice.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 06.10.2008, intimata SC SRL, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Instanța de apel a schimbat în tot sentința apelată de și si a obligat pârâta să respecte servitutea de vedere a reclamantei, prin montarea unui panou de policarbonat continuu, pe toată suprafața parapetului exterior terasei circulabile, ce se învecinează cu proprietatea reclamanților, în spatele panourilor metalice fixate pe acest parapet și să amenajeze un spațiu pe parapetul exterior al terasei circulabile de aceeași înălțime cu panourile metalice".
In motivarea deciziei, instanța de apel arată că în urma cercetării la fața locului au rezultat următoarele aspecte:"La nivelul parterului a fost construită o terasă circulabilă, închisă cu un parapet de beton, înalt de 85 cm, pe care au fost montate panouri metalice, intermitente și prin care, datorită construcției tip grilaj, se poate vedea".
Recurenta solicită să se aibă în vedere concluziile raportului de expertiză, după cum urmează;
În opinia expertului servitutea de vedere nu va mai fi încălcată la nivelul parterului din momentul realizării spațiului. Nu va mai fi vedere directă spre proprietatea apelanților - reclamanți la mai puțin de 19 dm. La nivelul etajelor, servitutea de vedere nu este încălcată, deoarece balcoanele se află la o distanță mai mare de 19 dm de proprietatea apelanților - reclamanți.
Tot expertul arată că la data efectuării expertizei finisajele erau realizate în proporție de 90%, iar închiderile în proporție de 95%. De asemenea, expertul precizează că (fila 4 expertiză) "La nivelul parterului, între peretele clădirii în cauză și proprietatea vecină este o terasă al cărei parapet exterior se află amplasat la 40 cm de gard. În, pe această terasă este prevăzut un spațiu care să asigure servitutea de vedere (să asigure o distanță de 19 dm între partea circulabilă a terasei și proprietățile vecine) iar în continuarea parapetului exterior (pe acesta este prevăzut un panou policarbonat mat. La data efectuării constatărilor în teren, spațiul încă nu era amenajat iar panoul nu era încă montat; se lucra încă la nivelul terasei și spațial este protejat de mediul exterior cu o închidere cu panouri de folie".
La dosar au fost depuse atât autorizația de construire cât și anexele acesteia, cu viza dată spre neschimbare. Din acestea rezultă fără nici o îndoială (a se vedea schițele - proiectul, atașate autorizației și vizate de primărie) că încă de la începutul lucrărilor societatea pârâta avea inclus în proiect montarea panourilor de policarbonat mat ca și amenajarea unui spațiu la nivelul parterului.
Solicită ca instanța de recurs să aprecieze aspectele anterior învederate prin prisma faptului că lucrările de construcție, cele de închidere ca și cele de finisare nu erau terminate la data efectuării expertizei tehnice și nici la data cercetării la fața locului (conform raportului de expertiză). În chiar motivarea instanței de apel aceasta ne arată "Tribunalul constată (nn - cu prilejul cercetării la fața locului), ca proiectul aprobat conform cu autorizația de construire nr.-, asociat cu -ul emis nu este finalizat sub aspectul finisajelor, finisaje care respectate ar conduce la respectarea normelor relative la distanța la care pot fi construite ferestre sau deschise balcoane", mai mult Tribunalul reține că pârâta are în vedere crearea unui spațiu pe terasa circulabilă".
Recurenta a respectat autorizația de construcție și o va respecta până la finalizarea lucrării. Aceasta implica și amenajarea spațiului precum și montarea panourilor de policarbonat mat (așa cum este prevăzut în proiectul anexat autorizației de construcție). Subliniază că la data efectuării expertizei ca și la data cercetării la fața locului lucrările de construire (finisaje, închideri) nu erau terminate, amenajarea spațiului ca și montarea panourilor fiind printre ultimele lucrări care se vor efectua cu privire la construcție.
Față de toate acestea consideră recurenta că instanța de apel trebuia să aprecieze ca față de stadiul în care se află lucrările la imobilul în cauza și față de autorizație de construire și a anexelor acesteia nu i se poate pretinde să fi avut deja înființat spațiul și montate panourile de policarbonat mat.
Consideră că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, întrucât recurenta a respectat întrutotul autorizația de construcție, toate etapele aferente edificării imobilului și a atras atenția de nenumărate ori că va respecta această autorizație (inclusiv proiectul aprobat) până la definitivare.
Nu înțelege de ce este nevoie să fie obligată printr-o hotărâre judecătorească să respecte prevederile art.612 cod civil în condițiile concrete prezentate anterior.
De asemenea, nu înțelege de ce trebuie să plătească niște cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu se face vinovată de încălcarea vreunei norme, ci doar se prezumă că dacă nu va amenaja spațiul și nu va monta panourile din policarbonat - la finalizarea lucrării vor fi încălcate dispozițiile art.612 Cod civil.
Pentru toate motivele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și să se constate că acțiunea promovată de reclamanți este netemeinică.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează;
în calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă și care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (pe aspecte de ordin procedural sau substanțial).
Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, exced analizei instanței de recurs.
Este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut, ca soluție de principiu, sancțiunea nulității, atât pentru nemotivarea cererii de recurs, cât și pentru situația în care cererea se motivează, însă criticile nu pot fi încadrate în una sau alta din ipotezele de nelegalitate enumerate de norma procedurală susmenționată.
Recurenta își expune în cuprinsul cererii de recurs propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere asupra concluziilor expertizei efectuate în cauză, coroborate cu însemnările din procesul-verbal încheiat la cercetarea la fața locului, situație care nu răspunde întrutotul exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementează cauza recursului.
Noua formulare a textului art.304 din Codul d e procedură civilă accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (judecăți în fond) care au stabilit pe deplin situația de fapt, și au aplicat normele juridice incidente situației de fapt reclamate.
Toată literatura de specialitate, în consens cu jurisprudența instanțelor de judecată, a configurat ideea de principiu conform căreia, în fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Cu aceste precizări, Curtea va răspunde punctual criticilor recurentei care configurează aspecte concrete de nelegalitate.
Dispozițiile art.612 din Codul Civil, singurul text de lege care este indicat de recurentă în expunerea de motive, prevăd în mod expres că "nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină".
Judecata în recurs va avea ca premisă de lucru situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor de fond, care de altfel nici nu a fost contestată în cauză.
Constatările expertului și ale instanței de judecată cu ocazia efectuării cercetării la fața locului au evidențiat o situație de fapt care impunea respectarea normelor de drept referitoare la servitutea de vedere, acesta fiind de altfel și motivul pentru care reclamanții au declanșat procedura judiciară.
Împrejurarea că proiectul aprobat conform cu autorizația de construire nr.-, asociat cu -ul emis, nu era încă finalizat sub aspectul finisajelor, și afirmația recurentei că finisajele urmau a fi realizate cu respectarea normelor relative la distanța la care pot fi construite ferestre sau deschise balcoane, nu pot constitui argumente suficiente pentru schimbarea deciziei pronunțate de instanța de apel, întrucât situația de fapt reclamată, necontestată și care a declanșat derularea procesului civil de față, a concretizat o temere justificată a reclamanților că un drept real imobiliar-dreptul la servitutea de vedere - ar putea fi nesocotit de către pârâtă.
Tocmai în ideea conferirii unei garanții reale și serioase cu privire la acest drept de servitute de vedere invocat de reclamanți, hotărârea instanței de apel se impune a fi menținută.
În ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că această critică nu poate fi primită, întrucât condiția impusă de art.274 din Codul d e procedură civilă a fost îndeplinită, respectiv partea a căzut în pretenții, prin dispoziția impusă de instanța de judecată de respectare în forma concretă prescrisă, a dreptului la servitutea de vedere.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate anterior, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr.496 A/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
- -
Red.
./
2 ex./04.05.2009
TB-4 -;
Jud.1 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
