Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 547
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 28 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3967 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți personal și asistat de avocat, reprezentat de același avocat și intimații pârâți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimații pârâți și, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți și, arată că, instanța de fond nu a analizat materialul probator administrat în cauză și, pe cale de consecință a făcut o aplicare greșită a legii.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tg. Cărbunești.
Avocat pentru intimații pârâți și, solicită respingerea recursului promovat în cauză, susținând că, în mod corect instanța a apreciat pe baza probelor administrate că dreptul de servitute de trecere nu le-a fost încălcat, calea de acces fiind aceeași și având aceleași dimensiuni de zece ani, fiind delimitate de garduri care nu au fost schimbate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2064/21.09.2006, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în dosarul nr.3335/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, fiind respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin sentința civilă nr.253/01.02.1967, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului, s-a consfințit înțelegerea părților prin care numiții, și s-au obligat să-și mute gardul pe proprietățile lor, solicitând instanței să procedeze la consfințirea tranzacției, pronunțându-se în acest sens hotărârea de expedient.
A reținut totodată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, aceștia nefăcând dovada propriilor susțineri în conformitate cu dispoz. art.1169 Cod civil, nu au administrat în cauză proba expertizei tehnice judiciare, singura de altfel care putea individualiza drumul de acces, așa cum fusese stabilit prin 253/1967, pentru a se stabili dacă pârâții respectă sau nu servitutea instituită, din proba testimonială nerezultând că aceștia ar fi construit garduri pe alte amplasamente decât cele stabilite anterior, apreciindu-se în consecință asupra netemeiniciei cererii.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea în condițiile în care nu au fost administrate dovezi și probe pentru toate capetele de cerere.
Prin decizia civilă nr.756/18.12.2006, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarea ca în raport de probele încuviințate în primul ciclu procesual să se procedeze și la administrarea acestora, în speță efectuarea unei expertize tehnice de specialitate sau o cercetare locală pentru a se individualiza suprafața de teren în litigiu și în ce măsură aceasta este afectată de garduri, plantații și porți edificate de către pârâți care îngreunează accesul reclamanților către proprietatea acestora.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, sub nr-, dispunându-se citarea părților, reclamantul precizându-și obiectul cererii în conservarea servituții de trecere stabilite anterior prin sentința civilă nr.253/1967, precum și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor și plantaților realizate pe terenul ce constituie cale de acces, prin anexele și plantațiile respective, modificându-se cursul de scurgere al apelor, cerere în raport de care pârâții au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3967/05.11.2007, Judecătoria Tg. Cărbunești a respins acțiunea civilă pentru servitute formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, în dezvoltarea motivelor scrise că în mod greșit a fost respinsă acțiunea în condițiile în care prin decizia civilă nr.756/2006, a Tribunalului Gorj se stabilise îndrumarea obligatorie de a se administra în cauză o cercetare locală, probă pe care instanța nu a pus-o în discuția părților, nu a administrat-o, care de altfel era utilă și concludentă cauzei și care putea determina cu certitudine culpa procesuală a intimaților pârâți privitoare la nerespectarea dimensiunilor drumului de trecere, așa cum a fost stabilit prin sentința nr.253/1967 la edificarea gardurilor, plantațiilor pe această cale de acces, construcții care împiedică trecerea reclamanților la terenul proprietatea lor, pe de altă parte, invocând neanalizarea de către instanță a probei testimoniale și a înscrisurilor administrate de către apelanți în toate ciclurile procesuale, impunându-se în consecință desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se completa probatoriile și a se efectua o cercetare locală și respectiv o expertiză tehnică de specialitate.
Prin decizia civilă nr. 28 din 05.02.2008, a Tribunalului Gorj, s-a dispus respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că reclamanți, deși au solicitat administrarea unei probe tehnice, au refuzat apoi să achite onorariul de expert, ceea ce a făcut ca cererea lor să rămână nedovedită.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții și, solicitând casarea lor ca nelegale și trimiterea pentru administrarea probelor admise inițial.
Recurenții au motivat arătând că în mod greșit s-a dispus decăderea lor din proba admisă și că nu au achitat onorariul de expert pentru că nu li s-a făcut cunoscut acest fapt.
Recursul este nefondat.
Instanțele au procedat legal atunci când au decăzut pe reclamanți din proba cu expertiza tehnică.
Această probă era singura probă legală și concludentă, care să elucideze concret și în teren solicitările legate de servitutea de trecere formulată de reclamanți.
Deși instanța a admis proba, a numit expertul și a dispus obiectivele expertizei, s-a văzut obligată să nu poată administra probatoriul admis pentru simplul fapt că reclamanții au refuzat să achite onorariul datorat.
Susținerile reclamanților că nu ar fi cunoscut existența obligației lor de plată este.
Aceștia au fost permanent prezenți în instanță, au cunoscut personal că au obligația de administrare și plată a expertizei.
De fapt, tocmai pentru suplimentarea probatoriului și efectuarea expertizei tehnice, cauza a fost desființată cu trimitere. Ca urmare, reclamanții dau dovadă de rea credință atunci când susțin că nu au cunoscut de faptul admiterii și efectuării expertizei pe care aveau obligația să o achite.
În realitate, reclamanții au refuzat să administreze proba, au refuzat plata expertului, solicitând în schimb înlocuirea ei cu o cercetare la fața locului.
Acest fapt rezultă fără dubiu din conținutul motivelor de apel, prin care reclamanții nu își iau nici o obligație de achitare a expertizei, nu solicită în nici un fel administrarea ei, ci doar insistă pe cercetarea la fața locului de către instanță.
Se poate remarca așadar că motivele de recurs ulterior formulate de un avocat diferă complet și structural de motivele de apel.
În atare situație, instanțele atât de fond cât și de apel au apreciat corect reaua credință a reclamanților, au apreciat de asemenea în mod corect că aceștia nu au făcut dovada acțiunii lor și pe cale de consecință, au dispus respingerea acțiunii.
Hotărârile astfel pronunțate sunt legale, așa încât recursul formulat de reclamanți este nefondat, conform considerentelor arătate.
Reclamanții păstrează însă dreptul de a formula oricând o altă cerere în servitute atunci când au disponibilitatea de a administra probatoriul cerut de instanță, de a achita obligațiile ce le revin și când se vor hotărî să se judece competent și cu bună credință.
Până atunci însă cererea lor a fost corect respinsă de către instanțe, ca urmare a refuzului administrării principalei probe concludente.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 272 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 28 din data de 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3967 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții la 272 lei cheltuieli de judecată, către intimații și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./20.06.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
