Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.56/
Ședința publică din 18 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în, județul V, împotriva deciziei civile nr.9/ din 11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și a chitanței nr.43191 din 18.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 19 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depus, prin serviciul de registratură, din partea recurentului-pârât, un borderou cu acte.
Recurentul-pârât depune la dosar precizări, notă de cheltuieli și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea pune în vedere recurentului-pârât să-și precizeze motivele de recurs, în sensul de a indica temeiul de drept.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că instanța nu a analizat toate probele administrate în cauză și a făcut o aplicare greșită a disp.art.480, 616, 617, 618 și 673 pct.10 Cod civil. De asemenea, apreciază că instanța nu trebuia să acorde intimatei-reclamante un drept de servitute. Înțelege să critice modul de administrare a probelor, dar și aplicarea greșită a disp.art.616, 617 și următoarele Cod civil, ce reglementează servitutea, instanța alegând calea cea mai împovărătoare la stabilirea dreptului de servitute.
Curtea pune în discuție faptul că dispozițiile art.304 pct.10 au fost abrogate și solicită recurentului-reclamant să facă referiri cu privire la disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că deși nu este de acord cu variantele propuse de expert, instanța nu a omologat niciuna dintre aceste variante. De asemenea, arată că nu este de acord cu stabilirea unui drept de servitute în favoarea intimatei-reclamante.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Instanța a aplicat greșit dispozițiile art.616 și următoarele Cod civil. Dreptul de servitute invocat de intimata-reclamantă nu s-a justificat potrivit probelor administrate în cauză, iar instanța a stabilit o cale de acces împovărătoare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2005, a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune constituirea unui drept de superficie asupra a două camere din casa situată pe proprietatea pârâtului din comuna, județul V, precum și constituirea unei servituți de trecere asupra aceluiași teren, de la proprietatea publică la cele două camere proprietatea reclamantei situate în imobilul în care restul de camere sunt proprietatea pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr.398/17.12.2004 a Tribunalului Vâlceas -a dispus menținerea actului de partaj voluntar încheiat între părți, prin care și-au împărțit camerele din imobilul casă și terenul aferent de 775 mp.
S-a arătat că reclamanta nu are acces la cele două camere prin modul în care a partajat bunurile cu pârâtul.
Prin întâmpinare pârâtul a arătat că în principiu este de acord să-i permită reclamantei accesul la cele două camere, cu respectarea mai multor condiții privind locul și modalitatea de executare a unor lucrări.
Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr.143 din 27.01.2006 a admis în parte acțiunea și a instituit o servitute de trecere pe terenul pârâtului, prin spatele casei, direcția V - E în lățime de 1,5 la și 1,8 la și o lungime de 12, cu vecinii: N-, S- imobilul proprietatea pârâților, V - drumul județean 465, E - proprietate pârât și apoi de la - S pe lungimea de 4,8 și lățimea de 0,8, cu vecinii: N-, S - proprietate pârât, V - proprietate reclamantă, E - proprietate pârât, necesară reclamantei pentru accesul de la drumul public la camerele proprietatea sa, conform raportului de expertiză tehnică - schița 1.
A fost obligat pârâtul să demoleze gardul din prefabricate de beton, de la 645 pe lungimea de 1, 50. și să monteze o poartă de acces pe cheltuiala reclamantei, în caz contrar fiind autorizată reclamanta să efectueze lucrarea.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6.150.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că, părțile, printr-un partaj voluntar, și-au împărțit bunurile imobile moștenite, casa cu trei camere și două holuri, situată pe terenul de 681 mp, reclamantei revenindu-i două camere din construcție.
Pe baza raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză instanța apreciat că fondul reclamantei reprezintă un loc înfundat și potrivit disp. art.616 și urm. Cod civil, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, stabilindu-se varianta de trecere a reclamantei către calea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, susținând în esență că prin stabilirea servituții de trecere în favoarea reclamantei pe o suprafață de 23,64 mp, astfel cum a fost determinată de către expert, instanța de fond l-a deposedat pe apelant de acest teren.
Prin situația creată de instituirea servituții în cauză, părțile beneficiare ale partajului succesoral privind imobilului casă de locuit situat pe terenul pe care s-a înființat servitutea sunt împiedicate să folosească în mod normal încăperile ce le-au revenit în lot, în speță, apelantul trebuie să permită accesul familiei prin sala casei, sală ce i-a revenit acestuia în lot.
Imobilul succesoral nu s-a putut partaja comod în natură și astfel, pe rolul instanței de judecată se află un proces de vânzare la licitație a acestui imobil.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.9/ din 11.01.2008 a respins apelul, apreciind că prima instanță a reținut corect starea de fapt anume că reclamanta și pârâtul și-au împărțit voluntar bunurile rămase în succesiunea autorilor lor, o casă cu trei camere și două holuri, situată pe un teren de 681 mp.
Cu privire la accesul în camerele atribuite în lot din imobilul succesoral, părțile nu au convenit nici o modalitate de realizare, iar prin sentința atacată de către pârât în prezentul apel, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.576 civil.
Prevederile legale menționate au fost corect interpretate și aplicate de către prima instanță la o situație tipică în speță, ce impune instituirea unei servituți ca sarcină asupra terenului ce i-a revenit apelantului prin partaj, pentru a permite uzul și utilitatea părților din imobilului casă ce au fost primite în lot de reclamantă.
Prin urmare, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care a determinat suprafața de teren ce trebuie afectată căii de acces a reclamantei dinspre stradă, pe terenul pârâtului către cele două camere ce-i aparțin din imobilului casă, unde pârâtul deține restul încăperilor.
Cum din cele două variante de stabilire a servituții, instanța de fond s-a oprit asupra celei mai puțin prejudiciantă pentru pârât respectiv o suprafață de teren fără utilitate pentru pârât s-a constatat ca neîntemeiat contestă soluția instanței de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal pârâtul, criticând- pentru nelegalitate în sensul că este dată cu încălcarea legii, respectiv a disp. art.480, 616, 617 și 618 Cod civil, precum și ale art.67310Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că variantele propuse de expertiza tehnică impun spargerea pereților exteriori ai casei și construirea unei intrări noi în casă, prin curtea recurentului, situație ce contravine unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr.2884/2002; de asemenea se arată că prin modalitatea de instituire a servituții de trecere se ajunge la o importantă scădere a valorii imobilului și la o modificare păgubitoare a destinației acestuia.
Recursul este nefondat.
Astfel, urmare statuării că locul reclamantei este înfundat, instanța a dispus instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, făcând o corectă aplicare disp. art.616 și urm. Cod civil.
Servitutea de trecere nu a fost stabilită cu ocazia partajului judiciar voluntar dintre părți, deoarece reclamanta și pârâtul nu au stabilit o servitute convențională rezultând dintr-un acord necesar impus copărtașilor în contractul judiciar intervenit între ei, ca o compensație și o urmare a drepturilor și obligațiilor rezultate din partaj.
În această situație, reclamanta este îndreptățită conform art.616 cod civil să ceară pârâtului dreptul de trecere la calea publică.
Nu s-a făcut dovada că s-ar putea alege un alt drum de trecere mai puțin păgubitor pentru pârât, sau pe o altă cale ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drumul public.
De asemenea, varianta omologată de instanță nu conduce, așa cum susține recurentul, la spargerea pereților exteriori ai casei și construirea unei intrări noi, deoarece calea de acces se face până la o ușă existentă la imobilul clădire.
În consecință, modalitatea de alegere a căii de acces de către instanță nu încalcă nici prevederile art.617 și nici pe cele ale art.618 Cod civil, după cum nu sunt încălcate nici prev.art.480 civ.
Motivul de recurs întemeiat privitor la încălcarea disp.art.67310Cod procedură civilă este neîntemeiat, deoarece hotărârea de partaj este irevocabilă, astfel că modalitatea de partajare a bunurilor succesorale nu poate fi criticată în cauza de față.
Față de toate aceste considerente se constată că motivul de recurs este neîntemeiat și în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, județul V, împotriva deciziei civile nr.9/ din 11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/4.03.2008
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
